Croaţia, Macedonia, Bosnia-Herţegovina, Albania şi Kosovo: deja candidate pentru a adera la Uniunea Europeană sau având vocaţie pentru a se poziţiona ca şi candidate, statele balcanice au demarat un proces de tranziţie politică şi economică. Dar între tentaţiile unei retrageri naţionaliste, o corupţie prezentă la nesfârşit şi ezităriile de la Bruxelles, drumul este în continuare plin de obstacole.
Confruntată cu cea mai gravă criză financiară şi economică de după război, Uniunea Europeană reacţionează într-o manieră mai mult sau mai puţin coordonată. Lovite în grade diferite, ţările membre caută soluţiile care le-ar permite să regăsească creşterea economică fără a fi obligate să-şi sacrifice ceea ce au obţinut atât de greu.
Versiune scurtată a Tratatului constituţional respins de francezi şi olandezi în 2005, tratatul de la Lisabona are ca scop facilitarea funcţionării unei Uniuni cu 27 de ţări membre, şi chiar mai mult decât atât. După un parcurs zbuciumat, tratatul a intrat în sfârşit în vigoare în 1 decembrie 2009. Cu el se desenează o nouă Europă, chiar dacă procesul este o cursă cu obstacole, aşa cum dovedesc de altfel articolele din acest dosar.
Manifestaţii; mese rotunde, revoluţii: în 1989, Estul Europei a pus capăt regimelor comuniste prezente în această zonă după cel de al Doilea Război Mondial şi a provocat căderea cortinei de fier. De la Varşovia la Bucureşti, trecând prin Praga sau Budapesta, popoarele au descoperit o nouă manieră de a trăi: democraţia, călătoriile, capitalismul, capacitatea de a alege, dar şi şomajul, corupţia şi imigraţia. La 20 de ani după, în ciuda adeziunii la Uniunea Europeană şi la NATO, tranziţia nu s-a terminat.
Din 4 în 7 iunie, 375 de milioane de alegători din 27 state membre ale Uniunii Europene vor alege cei 736 deputaţi ai Parlamentului European. Este pentru a şaptea oară de la primele alegeri prin sufraj universal direct din 1979. Regăsiţi în acest dosar toate articolele privind cele mai importante alegeri transnaţionale organizate vreodată, publicate pe site-ul Presseurop.
De la alegerea prezidenţială din 13 iunie 2009, partizanii candidatului reformator Mir Hossein Moussavi, care contestă realegerea conservatorului Mahmoud Ahmadinejad, neagă şi provoacă regimul islamic pe stradă şi pe Internet. În timp ce cenzura şi represiunea se instalează în Iran, Europa, care a jucat mult timp rolul de mediator între Teheran şi Statele Unite, nu găseşte nici o posibilitate de a se exprima printr-un consensus.
Comunitatea internţională şi-a dat întâlnire la Copenhaga între 7 şi 18 decembrie. Obiectiv: să găsească un acord pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi să lupte împotriva încălzirii planetei. Uniunea Europeană îşi doreşte să joace un rol major la această conferinţă pe tema climatului, care se va axa pe o serie de subiecte, de la energiile regenerabile, până la ajutorul oferit ţărilor în curs de dezvoltare. Care este însă voinţa actorilor politici şi economici, rămâne de văzut.
Spiritul critic, ascensorul social, sensul moderaţiei, egalitatea la fel de importantă ca şi libertatea. Nu toţi cei prezenţi în palatul Behague, Ambasadă a României la Paris, în seara mesei rotunde dedicate celebrării a 130 de ani de relaţii diplomatice româno-franceze, au fost de acord cu europarlamentarul Cristian Preda, atunci când a enumerat aceste patru lucruri pe care le-a învăţat în timpul studiilor în Franţa.
A fost odată ca niciodată, la depărtare de o viaţă, o ţară în care timpul trecea foarte încet. Oamenii îşi permiteau să venereze soarele, să-şi petreacă o mare parte din viaţă ascultând vântul, marea Mediterană, liniştea, jucând şah şi apreciind fiecare apus de soare ca fiind, poate, ultimul. O ţară în care palmierii sunt regi autoritari, în care ruinele cetăţilor hitite, greci, romane, vechi de 2000 de ani, povestesc legende în care cei care speră şi au răbdare cu ei însăşi, câştigă până la urmă.