Teoriile ştiinţifice despre schimbările climatice nu au fost bine primite în presă în ultima vreme, reaminteşte The Economist, care consacră prima pagină a ediţiei din săptămâna aceasta necesităţii de a se proteja împotriva eventualelor efecte ale încălzirii globale. Revelaţiile conform cărora IPCC-ul (Grupul Interguvernamental de experţi în schimbări climatice) a exagerat anumite consecinţe ale încălzirii "au dat apă la moară celor care se îndoiau de realitatea acestei probleme". Dar climatologia nu este o ştiinţă exactă, reaminteşte articolul: "Gama largă de consecinţe pe care le prevede – de la o creştere a temperaturilor între 1,1 şi 6,4°C până la sfârşitul secolului – ilustrează aceste incertitudini". O incertitudine care "nu corespunde exigenţelor oamenilor politici" şi campaniilor lor de comunicare. Astfel încât sloganul "şase luni pentru a salva planeta" a obţinut mai mulţi susţinători decât declaraţiile moderate asupra impactului presupus al schimbărilor climatice. Dar având în vedere că riscurile există, The Economist estimează că "sensiblizarea publicului faţă de pericolul schimbărilor climatice nu costă prea mult guvernelor. Şi lumea ar trebui să se protejeze aşa cum face un proprietar care plăteşte o poliţă de asigurare pentru pagubele potenţiale".

Pentru a protesta împotriva proiectului de lege care viza reducerea libertăţii presei, trei mari cotidiene estoniene – printre care şi Postimees – au fost tipărite pe data de 18 martie cu prima pagină albă; alte trei ziare, cu una din paginile interioare albe. Aprobat la unanimitate de către Guvern, proiectul stipulează, printre altele, că orice jurnalist este obligat să-şi dezvăluie sursele de informare la cererea autorităţilor, în caz contrar riscând nu numai amenzi, dar chiar şi o pedeapsă cu închisoarea; casele de ediţie ar putea deasemenea fi sancţionate dacă publică informaţii denigratoare, cum este cazul în Marea Britanie. Postimees aminteşte că Estonia era clasată în 2009 pe locul 6 în topul ţărilor care respectă cel mai mult libertatea presei, pe când Eesti Päevaleht observă că în ultimii ani această libertate este din ce în ce mai îngrădită de legile recent aprobate, referitoare la protecţia datelor personale şi a arhivelor, sau de cele studiate la ora actuală de Parlament, precum cea care obligă jurnaliştii să dezvăluie numele persoanelor care divulgă informaţii în afacerile ce implică responsabili publici.

"Criza grecească este pe cale să se transforme într-o probă periculoasă pentru zona euro şi pentru Uniunea Europeană", scrie La Tribune, într-un articol despre "falia greacă" ce separă din ce în ce mai mult Parisul şi Berlinul. Ultimul seism înregistrat: reacţia Angelei Merkel la ultimatumul lansat de către Primul Ministru grec Georges Papandréou. Dacă europenii nu vor găsi o soluţie problemei greceşti până pe data de 2 aprilie, Atena se va adresa FMI-ului. "Această idee este pe placul Angelei Merkel, pentru că îi permite să evite recursul la ajutorul european, al cărui finanţator principal ar fi Germania", explică cotidianul. Electorii săi ar fi în felul acesta satisfăcuţi. În plus, "refuzând să deschidă buzunarul, Angela Merkel îl obligă în felul acesta pe Sarkozy să fie mai tolerant faţă de viziunea germană asupra Uniunii economice şi monetare". Ministrul de finanţe francez, Christine Lagarde, a respins săptămâna trecută proiectul de "Fond monetar european", o versiune mai severă a Pactului de stabilitate, propus de către omologul ei german, Wolfgang Schäuble. "Opţiunea FMI pe care Berlinul o menţine pe masa negocierilor, face să crească miza pentru guvernarea economică… şi presiunea asupra palatului Elysée, foarte tăcut în această privinţă în ultimele zile", conchide La Tribune.

Un val de acuzaţii de abuzuri sexuale împotriva copiilor zguduie din temelii biserica catolică irlandeză, aruncând în "ruşine" întreaga castă a episcopilor irlandezi, scrie The Irish Times. În discursul adresat credincioşilor din catedrala St Patrick, în ziua Sfantului Patrick, cardinalul Sean Brady a vorbit despre rolul său în anchetele asupra abuzurilor sexuale asupra copiilor care au avut loc în 1975, când doi copii au fost constrânşi să semneze un jurământ de tăcere faţă de biserica catolică. Cardinalul Brady şi-a cerut scuze "pentru faptul că nu a interzis preotului (acuzat) să-şi exercite profesia şi pentru că nu a raportat acuzaţiile autorităţilor civile". Confruntat cu numeroase cereri de a părăsi dioceza, cardinalul, scrie cotidianul din Dublin, intenţionează, în săptămânile care urmează, să "reflecteze asupra a ceea ce a auzit de la cei care au fost abuzaţi şi să ia o hotărâre în numele Sfântului Spirit".

Mai multe ţări europene, printre care Republica cehă, Spania, Italia, Ungaria şi Germania, au fost arătate cu degetul într-un raport publicat în 17 martie de către Amnesty International şi Omega Research Foundation. Aceste ţări sunt acuzate de a fi vândut unor terţe ţări echipamente - cătuşe electrice, bâte cu ţepe - care au servit unor acte de torture demonstrate cel puţin în nouă state ale lumii - printre care Statele Unite, Mexicul şi Georgia -, în ciuda existenţei, din 2006, a unei legi europene care le interzice. Euobserver notează şi faptul că ţările în cauză ar fi profitat de slăbiciunile legii, de exemplu exportând componentele echipamentelor separat sau dându-le nume care au înşelat vigilenţa vameşilor.

"Cei care au posiblitatea de a utiliza tortura vor găsi mereu mijloacele de a face acest lucru", comentează Zbynek Petracek în Lidove noviny, subliniind faptul că echipamentele în cauză sunt utilizate în mod regulat pentru a asigura securitatea de către forţele de ordine în ţările exportatoare. Sub-comisia de drepturi ale omului din Parlamentul European trebuie să examineze starea de avansare a aplicaţiei regulamentului citat în 18 martie.

"Acest asasinat schimbă totul" şi "nimic nu va mai fi ca înainte" pentru ETA în Franţa, comentează El Correo, la două zile de la asasinarea unui poliţist francez de către un grup de terorişti basci, nu departe de Paris. Cotidianul basc subliniază faptul că această crimă - prima de acest tip în Franţa - "ridică o adevărată problemă pentru ETA", căci de acum înainte lupta împotriva organizaţiei devine "o afacere prioritară pentru Statul francez". El Correo aminteşte astfel că în 1988 autorităţile franceze reacţionaseră la asasinarea a doi jandarmi de către grupul basc francez Iparretarrrak "dezmembrându-l complet în doar câteva luni de zile". Astfel, ziarul se aşteaptă ca societatea franceză să dea dovadă de acum înainte "de mai multă sensibilitate" în lupta împotriva ETA şi cere "o acţiune eficace" în acest sens, din partea guvernului.

Căutat de mai mult de 20 de ani de către poliţia italiană, mafiotul sicilian Giuseppe Scuderi a fost arestat până la urmă la Bucureşti, în 16 martie. Condamnat prin contumacie la închisoare pe viaţă în Italia, pentru a fi torturat şi ucis un alt membru al Cosa Nostra în 1989, Scuderi (44 de ani), locuia în România de trei ani de zile, sub o altă identitate, alături de soţia sa, povesteşte Adevărul. Arestarea sa, explică cotidianul din Bucureşti, scoate în evidenţă una din noile practici ale Cosa Nostra. Dacă într-adevăr organizaţia criminală are filiale peste tot în Europa (Germania, Franţa, Elveţia, Rusia, Marea Britanie), ţările din Europa orientală sunt cunoscute mai ales ca fiind locuri de "pensionare" pentru membrii săi căutaţi de justiţia italiană. În particular în România, unde mafioţii au găsit un pământ primitor şi unde justiţia nu iese în evidenţă prin zelul său, chiar dacă mai mulţi membri ai clanurilor italiene au fost arestaţi, de la intrarea acestei ţări în Uniunea Europeană (2007).

În timp ce Belgia şi fosta sa colonie îşi reiau cu înţelepciune şi calm relaţiile, un raport incriminant al Naţiunilor Unite asupra actelor comise de armata Republicii democratice Congo (RDC) riscă să compromită acest proces, notează De Morgen. Raportul, care trebuie să fie prezentat în 18 martie în faţa Consiliului drepturilor omului de la ONU, stabileşte că "membri ai armatei guvernamentale, ai poliţiei, ca şi agenţi de informaţii, sunt responsabili de executări şi arestări arbitrabile, de violenţe sexuale, de torturi, de muncă forţată", şi că autorităţile congoleze nu fac nimic pentru a schimba o situaţie care se agravează din an în an. Raportul intervine la puţin timp după ce regele Albert al II-lea şi-a anunţat dorinţa de a merge în RDC pentru a asista la celebrarea celor 50 de ani de independenţă (în 20 iunie) şi de la faptul că ministrul Apărării a propus invitarea unor militari congolezi pentru a asista la celebrarea sărbătorii naţionale belgiene, în 21 iulie. 

Criza a ajuns şi în farfuriile muncitorilor germani. Potrivit asociaţiei de personal hotelier şi de patroni de restaurante, citată de către Süddeutsche Zeitung, restaurantele de întreprindere sunt cele care suferă cel mai mult din cauza faptului că salariaţii îşi strâng centura şi îşi privesc mai îndeaproape cheltuielile. În mod tradiţional considerate ca fiind cele mai bine situate din sectorul restauraţiei, cifra lor de afacere a căzut cu 6.2 % în 2009 în raport cu 2008, pentru a atinge 5.2 miliarde de euro. Vinovate, deciziile a nenumărate întreprinderi de a nu mai subvenţiona mesele, pentru a reduce costurile, ca şi noile obiceiuri ale salariaţilor loviţi şi ei de criză. Deci, secţiunile "bio" şi "bucătărie internaţională", mai scumpe, nu mai au clienţi. Reputaţi pentru faptul că sunt cei mai puţin cheltuitori europeni în ceea ce priveşte alimentaţia, "nemţii dispreţuiesc mâncarea caldă în favoarea unei amintiri care datează din epoca în care erau săraci: gamela cu mâncare adusă de acasă", notează cotidianul din München.

Decizia partenerilor Greciei de a-i acorda un ajutor bilateral, dacă Atena nu reuşeşte să îşi reechilibreze finanţele publice, este calificată drept o "farsă" de către To Vima. Cotidianul atenian consideră că mecanismul de salvare anunţat pe 15 martie de către miniştrii economiei celor 27 - împrumuturi bilaterale voluntare - nu este "nici concret, nici aplicabil" iar dacă funcţionarea sa nu este clar stabilită, Grecia nu va recurge la el. Cu alte cuvinte, adaugă jurnalul, "pentru a nu ofensa pe unii sau pe alţii, promisiunile au rămas doar promisiuni şi toată lumea câştigă timp". Pentru a avea acţiuni concrete, "trebuie aşteptată adunarea şefilor de stat de săptămâna viitoare", care vor trebui să aprobe planul de redresare.