în timp ce de mai mulţi ani, UE şi-a pierdut din influenţa avută la ONU, şi mai ales la Consiliul drepturilor omului. În timp ce UE era susţinută de 72 % din ţările ONU, astăzi ea este susţinută doar de jumătate. Experienţa ne arată că eforturile lobbyiştilor specializate în formarea de alianţe, mai ales pe lângă ţările africane, pot schimba imaginea [UE], iar această abordare poate fi realizată de un reprezentant special pentru drepturile omului.

Chiar dacă ea este aprobată de miniştrii, crearea unui asemenea post nu va fi oficială înaintea lunii iunie, în momentul în care UE îşi va prezenta noua sa politică în materie de drepturile omului.

"În fiecare zi, în Polonia, sunt comise agresiuni împotriva romilor (al căror număr este estmat la 35 000). La Varșovia și la Lublin, unii au fost dați afară din magazine. La Bytom, romii au fost victimele unor atacuri foarte violente", explică Roman Kwiatkowski, co-fondatorul asociației romilor polonezi. Acesta adaugă: "Nicio altă minoritate în Europa nu este discriminată precum sunt romii. Situația lor începe să semene cu cea a evreilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial."

Sigur, ansamblul ţărilor membre UE a participat la ceremonie, "dar ca şi responsabilă a diplomaţiei europene, Catherine Ashton s-ar fi putut foarte bine alătura grupului, şi rupe astfel cu prudenţa excesivă cu care s-a obişnuit deja, pentru a apăra cu energie drepturile lui Liu Xiaobo. Căci dacă UE însăşi nu apără valorile care o unesc, cum vor proceda oare statele în relaţiile cu prima dictatură mondială?"

“Majoritatea prizonierilor consideră că eliberarea lor trebuie să fie interpretată ca un mic pas pe calea schimbării”, şi nu ca un exemplu al respectului faţă de drepturile omului sau a democratizării insulei, subliniază La Vanguardia. Unul din dizidenţii eliberaţi, Normando Hernández, care fusese condamnat la 25 de ani de închisoare, estimează că decizia guvernului cubanez este o operaţiune “de machiaj” şi că abandonarea Poziţiei commune ar fi o “aberaţie”, căci “obiectivele sale nu au fost atinse”. În timpul unei vizite recente în insulă, ministrul spaniol al Afacerilor Externe, Miguel Angel Moratinos, afirmase, din contră, că “nu există niciun motiv” pentru care UE să-şi menţină Poziţia comună faţă de Cuba.

"Cei care au posiblitatea de a utiliza tortura vor găsi mereu mijloacele de a face acest lucru", comentează Zbynek Petracek în Lidove noviny, subliniind faptul că echipamentele în cauză sunt utilizate în mod regulat pentru a asigura securitatea de către forţele de ordine în ţările exportatoare. Sub-comisia de drepturi ale omului din Parlamentul European trebuie să examineze starea de avansare a aplicaţiei regulamentului citat în 18 martie.

După "acuzaţia strâmbă care prezenta organizaţiile humanitare ca şi indivizi care ajutau în mod profesional aceşti imigranţi, iată opusul", exclamă Tageszeitung. "Astfel se termină un proces care nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată". Cotidianul berlinez crede că procesul era politic, că "servea la demonstrarea faptului că oricine ar fi încercat nu doar să protesteze ci şi să împiedice activ politica italiană – şi europeană – antirefugiaţi ar fi fost lovit din plin de către represiunea Statului". Concluzia TAZ: "Această judecată nu va avea valoare decât dacă aminteşte datoria absolută de a salva naufragiaţii ca şi obligaţia Statului de a-i primi pe refugiaţi".

Totuşi, timiditatea sa în faţa dictatorului Robert Mugabe este de natură a lăsa pe oricine perplex: UE intenţionează efectiv să realoce acestei ţări (Zimbabwe) totalitatea ajutorului prevăzut iniţial, "în ciuda faptului că apărătorii drepturilor omului şi ai membrilor partidului de opoziţie sunt torturaţi". Iar în faţa guvernului lui Hamid Karzai, UE va avea ceva dificultăţi în a explica "de ce organizarea alegerilor în Afganistant s-a făcut cu banii contribuabilului european fără ca să existe cea mai mică consecinţă în urma numeroaselor fraude electorale", se întreabă cotidianul berlinez. Potrivit acestuia, "există, e adevărat, bune raţiuni ale realpoliticii pentru a coopera" cu aceste guverne, "dar ar trebui ca măcar să admitem că tentativele de democratizare au eşuat".

ERI dezvăluieşte faptul că situl zăcământului de gaz de la Yanada, în sudul ţării, a permis regimului birmanez să strângă 4. 83 miliarde de dolari (3.31 miliarde de euro) – între 2000 şi 2008. "În loc să profite bugetului Birmaniei (...), aceşti dolari sunt ascunşi în conturi secrete deţinute de către generali în băncile din Singapore", scrie cotidianul francez. Ancheta evocă şi mai multe cazuri de "muncă forţată şi de execuţii", pe situl de la Yadana. "Europa a exclus întotdeauna hidrocarburii, şi deci Total, din câmpul sancţiunilor (faţă de Rangoon)", regretă Libération.