Executivul care a fost numit după alegerile din 27 aprilie a intrat în funcţiune în 23 mai. Susţinut de o coaliţie formată între Partidul Progresului, al primului ministru Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, 38 de ani, şi Partidul Independenţei, al lui Bjarni Benediktsson, guvernul este format şi din 9 persoane care nu au fost niciodată miniştri.

Într-un interviu acordat Morgunblaðið, Benediktsson, numit în portofoliul important al Finanţelor şi Economiei, afirmă că ar dori să înceapă scăderea impozitelor încă din această vară, pentru "a relansa economia".

În ajunul preluării funcţiei, Benediktsson anunţase că "procesul de aderare al Islandei la Uniunea Europeană va fi întrerupt imediat".

"Grecia, Cipru şi acum Croaţia. Îndatorată, coruptă şi bântuită de un şomaj ridicat, aceasta este Croaţia", se alarmează Bild.

Tabloidul se îndoieşte puternic de faptul că "UE ar face un serviciu" transformând Croaţia în cel de-al 28-lea membru al său în 1 iulie.

"Bruxelles a cheltuit deja un miliard de euro, pentru guvernul din Zagreb, în ajutoare pentru adeziune", aminteşte ziarul, care anunţă faptul că "euro va curge şi mai mult în valuri după adeziune, căci croaţii speră să obţină cel puţin 3 miliarde de euro din casieria UE".

Croaţia, care va adera la UE la 1 iulie, doreşte să intre în spaţiul Schengen până în 2015, relatează Der Standard. Dar, explică ziarul austriac, o intrare în spaţiul de liberă circulaţie, ale cărui frontiere externe ar trebui să fie gestionate de această ţară,

rămâne o provocare pentru Croaţia din punct de vedere al dotării materiale şi al personalului: conform ziarului Novi List, ar trebui să fie angajaţi 750 de ofiţeri suplimentari. Pentru apărarea frontierelor terestre şi maritime, mai lipsesc încă elicoptere şi vehicule speciale care să poată fi folosite pe uscat şi pe mare, precum şi camere termice.

Controalele la frontierele cu Italia, Slovenia şi Ungaria nu vor fi desfiinţate automat după aderare, dar Zagrebul doreşte să se pregătească încă de pe acum pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la spaţiul Schengen, continuă Der Standard. “Ţara negociază în prezent condiţiile pentru efectuarea controalelor în comun cu Slovenia şi Ungaria, pentru a facilita accesul turiştilor în Croaţia”.

Controalele cetăţenilor UE la frontiera cu ţările UE, cu Bosnia şi Herţegovina, cu Serbia, cu Muntenegru, în porturi şi aeroporturi ar trebui să fie efectuate cu mai multă uşurinţă, explică Der Standard, care reaminteşte că la sfârşitul lunii aprilie au fost deschise două posturi de frontieră cu Bosnia şi Herţegovina. Pentru UE, aceasta era o condiţie indispensabilă pentru aderarea Croaţiei.

"UE a avut întotdeuna probleme în definirea frontierelor sale periferice. De acum înainte problema este rezolvată de înșiși candidații la extindere: cei mai mulți și-au abandonat deja visele de integrare europeană", scrie editorialistul publicației Rzeczpospolita, Jędrzej Bielecki.

Cotidianul notează faptul că, pe lângă euroscepticismul aflat în creștere în statele mai bogate, cum ar fi Islanda, care nu prea mai vrea să continue negocierile de aderare, entuziasmul pentru integrare devine șovăitor acum și în sânul candidatelor mai sărace, de exemplu Ucraina, care – în ciuda încurajărilor primite din Polonia – nu se poate decide dacă să se apropie sau nu mai mult de UE.

De asemenea, opinia publică din Turcia s-a întors împotriva aderării țării lor la UE, în timp ce Croația s-ar putea foarte bine să fie de fapt ultima venită din Balcani pentru anii următori: candidații din regiune nu par să simtă aderarea ca fiind avantajoasă și meritând dureroasele reforme care trebuie aplicate între timp.

Potrivit cotidianului din Varșovia,

acesta este rezultatul direct a cinci ani de criză în care liderii UE nu au fost capabili să ia decizii curajoase, necesare pentru restabilirea monedei euro. În același timp, slăbiciunea Franței, Italiei și Spaniei a condus la dominația politică a Germaniei în Europa unită și la renașterea unor resentimente istorice. Criza din zona euro nu numai că a avut loc din cauza minciunii autorităților elene sau a imprudentelor investiții bancare spaniole, ci și din cauza unor erori în structura uniunii monetare, produse de nemți și de francezi. Dar astăzi, doar cele mai sărace și mai slabe state din Europa sunt presupuse să plătească oalele sparte. Un aspect care dă de gândit statelor candidate.

Într-un interviu pe postul naţional de televiziune din Bosnia şi Herţegovina, preşedintele Serbiei, Tomislav Nikolić, a cerut scuze pentru masacrul de la Srebrenica din iulie 1995.

“A fost o crimă oribilă comisă de către membri ai poporului meu. Şi vreau să fie cu toţii pedepsiţi”, a declarat şeful statului, care a creat o polemică în 2012, afirmând că nu a existat niciun genocid la Srebrenica.

Aproximativ 8 000 de persoane din enclava musulmană, care fusese plasată sub protecţia ONU, au fost ucişi de către forţele sârbe din Bosnia. Un masacru care a fost recunoscut ca gencide de către ONU.

“Berlinul şi Parisul înfrânează aderarea Serbiei la UE”, titrează Die Presse, a doua zi după decizia Comisiei Europene de a recomanda deschiderea negocierilor de aderare cu Belgradul şi de asociere cu Priştina. O decizie luată în urma semnării unui acord de normalizare a relaţiilor dintre Serbia şi fosta sa provincie.

Următoarea etapă este stabilirea unei date pentru începerea negocierilor de aderare, ceea ce ar putea lua timp. Până atunci, într-adevăr, “tot ceea ce a fost stabilit trebuie să fie pus în aplicare”, a reamintit ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, în cadrul Consiliului Miniştrilor de Externe, care a avut loc în data de 22 aprilie, la Luxemburg. Cu această ocazie, relatează Die Presse,

s-a văzut clar faptul că greii UE, cum ar fi Germania şi Franţa, nu acceptă să fie grăbiţi în privinţa unei lansări rapide a negocierilor privind aderarea Serbiei.

Deşi nu oferă deloc garanţia că “aderarea Serbiei este doar o chestiune de timp”, după cum consideră executivul de la Bruxelles, confirm Die Presse, acordul dintre Serbia şi Kosovo, semnat sub egida Uniunii, oferă totuşi, după cum remarcă EUobserver dovada concretă a utilităţii Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) şi îi acordă lui “Catherine Ashton genul de victorie diplomatică de care avea atât de multă nevoie pentru a demonstra valoarea adăugată (a SEAE), în calitate de nou actor în politica externă a UE.”

Acordul între Belgrad şi Priştina reprezintă un succes diplomatic cert şi răsunător pentru SEAE, ceea ce îi va permite să disperseze unele dintre criticile şi întrebările cu privire la valoarea adăugată de către noul serviciu diplomatic european. [...] Aceasta trimite un semnal puternic pentru ţările din zonă, dar de asemenea şi pentru ONU, SUA, Rusia, China şi alţi actori internaţionali în privinţa faptului că UE are intenţii serioase referitoare la stabilizarea vecinătăţii imediate, şi că este un laureat demn de Premiul Nobel pentru Pace obţinut în 2012.

Acordul are ca efect deschiderea perspectivei aderării Serbiei la Uniunea Europeană, reprezintă o recunoaştere de facto a Kosovo de către Belgrad şi marchează un succes pentru o diplomaţie europeană lipsită de vizibilitate.

“Habemus pactum”, titrează triumfal publicaţia Danas, în ediţia de weekend. “Totul este bine când se termină cu bine”, constată cotidianul, evidenţiind importanţa istorică a acordului semnat la Bruxelles după luni de negocieri,

În timp ce publicaţii naţionaliste sârbe precum Nase Novine vorbesc de o “capitulare” a Serbiei, Politika apreciază că “Belgradul a ales viitorul” prin semnarea acordului cu Priştina. Conform cotidianului de la Belgrad,

Potrivit Blic, premierul Ivica Dačić şi adjunctul său, Aleksandar Vučić, au ales “singura soluţie bună” posibilă: cea care “duce Serbia pe drumul Uniunii Europene”. Iar acest lucru s-a întâmplat şi datorită Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, care, “în sfârşit, a pus capăt seriei îndelungate de eşecuri ale guvernelor sârbe şi păstrării în afara procesului de integrare europeană”. În ceea ce-i priveşte pe Dačić şi Vučić, subliniază Blic,

Acordul semnat la Bruxelles marchează un succes şi pentru Uniunea Europeană, în special pentru Catherine Asthon, notează ziarul Jutarnji List, cu sediul la Zagreb, conform căruia

În Kosovo, Gazeta Shqipt salută semnarea “unui acord istoric”, întrucât

Dacă Gazeta Express recunoaşte că acordul “creează oportunităţi legale şi politice pentru integrarea regiunilor din nordul Kosovo fără prejudicii legale sau politice aduse guvernului de la Priştina”, apreciază că

Pe aceeaşi lungime de undă, Koha Ditore apreciază că acordul semnat la Bruxelles nu îmbunătăţeşte în niciun fel actuala situaţie de impas din Kosovo:

Negocierile dintre şefii guvernului sârb şi kosovar, Ivica Dačić şi Hashim Thaçi, s-au încheiat la Bruxelles, pe 17 aprilie, fără un acord privind statutul sârbilor din Kosovo.

Cu toate acestea, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, care supraveghează discuţiile, “a acceptat propunerea conform căreia sârbii din Kosovo vor deţine comanda poliţiei locale şi regionale, iar Judecătoria districtului se va situa la Mitrovica”, în regiunea în care sârbii sunt majoritari, adaugă Blic.

Ashton îşi menţine speranţa că se va ajunge la un acord înaintea Consiliului Miniştrilor de Externe, din 22 aprilie, în cadrul căruia ea ar trebui să se pronunţe asupra oportunităţii lansării negocierilor de aderare a Serbiei la UE.

Alegerile pentru cei 12 deputaţi care vor reprezenta pentru prima dată Croaţia în Parlamentul European după aderarea ţării lor la UE, la 1 iulie, au fost câştigate de coaliţia condusă de Uniunea Democratică Croată (HDZ, dreapta), cu 32, 87% din voturi şi 6 locuri.

Cea condusă de Partidul Social-Democrat (SDP) a premierului Zoran Milanović a obţinut 5 locuri (32,07% din voturi) şi cea a Muncitorilor, 1 loc (5,76% din voturi).

În sânul coaliţiei de dreapta, candidatul eurofob Ruža Tomašić, lider al Partidului Croat al Drepturilor – Ante Starčević este cel care a obţinut cel mai mare număr de voturi (aproape 26%).

Jurnalul atribuie “cel mai rău rezultat al lui Milanović după legislativele din 2007” “dezinteresului alegătorilor de centru din cauza absenţei rezultatelor concrete obţinute de guvern”. El explică slaba rată a participării (20,84%) prin “candidaţii necunoscuţi şi campania puţin convingătoare, axată de false mize, precum salariile deputaţilor şi cunoaşterea limbii engleze”.

Pe 14 aprilie, pentru prima dată în istoria ţării, alegătorii din Croaţia sunt chemaţi la urne pentru desemnarea celor 12 reprezentanţi pe care acest stat îi va avea în Parlamentul European până la viitorul scrutin europarlamentar general programat în mai 2014. Cu două luni şi jumătate înainte de aderarea Croaţiei la UE, acest vot are o valoare simbolică, notează publicaţia Tportal: “Este o urare de bun-venit în clubul la care Croaţia aspiră de mult timp”.

Cetăţenii cu drept de vot sunt chemaţi să aleagă dintre cei 336 de candidaţi propuşi de 28 de liste sau coaliţii, dintre care unele au fost create cu această ocazie şi au nume atât de ciudate precum Vocea Raţiunii, Abecedarul Democraţiei, Doar Croaţia, Partidul Hackerilor sau Partidul Familiilor notează publicaţia Novi List, adăugând că:

Un număr mare de candidaţi sunt cunoscuţi doar de propriile familii sau de vecini. Unii sunt eurosceptici şi pledează în mod deschis pentru ieşirea Croaţiei din Uniunea Europeană.

Cotidianul de la Rijeka explică inflaţia de candidaţi prin salariile atractive ale eurodeputaţilor (7 000 de euro pe lună),

salarii care i-au făcut pe unii eurosceptici să uite convingerile pe care le aveau anterior.

Campania electorală “a fost foarte scurtă (trei săptămâni), neinteresantă şi lipsită de o veritabilă dispută de idei”, regretă, la rândul său, ziarul Jutarnji List, conform căruia

candidaţii au ratat ocazia de a spune ce gândesc despre criza care afectează în prezent Uniunea Europeană, despre viitorul Blocului comunitar şi despre efectele pe care aderarea le va avea asupra Croaţiei.

La rândul său, Tportal regretă că

cei mai mulţi candidaţi au fost selectaţi după criteriul loialităţii faţă de partide, fără a avea nici competenţele, nici experienţa (sau voinţa) de a se implica în negocieri pe teme sensibile precum reglementările în domeniul bugetar, cu atât mai puţin să facă faţă luptelor de culise cu puternicele grupuri de lobby politice sau economice.

În privinţa votului şi rezultatului acestuia, cele mai recente sondaje anticipează o rată de participare de 60% dintre persoanele înscrise pe liste – aproape dublu faţă de media generală a alegerilor europene. Coaliţia formată în jurul Partidului Social-Democrat (aflat la putere în Croaţia) este considerată favorită.

În 8 aprilie, ajunul datei limită fixată de UE, Serbia a refuzat proiectul de acord asupra relațiilor cu Kosovo.

Belgrad consideră că acordul discutat nu garantează suficient drepturile minorității sârbești din Kosovo.

În timp ce Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri externe al UE, a lansat un apel pentru "un ultim efort" din partea sârbilor, primul ministru sârb Ivica Dačić se declară totuși gata să continue negocierile, ca și omologul său kosovar Hashim Thaçi.

După alegerile prezidenţiale din 7 aprilie, cei doi candidaţi, preşedintele ce îşi încheie mandatul Filip Vujanović şi Miodrag Lekić, revendică victoria.

Vujanović (Partidul Democrat Socialist) asigură că a obţinut 51,3% din voturi faţă de 48,7% pentru Lekić. Acesta din urmă revendică 50,3% din voturi şi l-a acuzat imediat că ar comite “o lovitură de stat”. Potrivit Frontului Democratic, coaliţia care îl susţine pe Miodrag Lekić, în jur de 4% dintre voturi ar fi “invalidate”. “Ceea ce este exact diferenţa între cei doi candidaţi”, notează cotidianul.

Comisia electorală centrală şi-a acordat 24 de ore pentru a tranşa problema. Dat ca favorit, Filip Vujanović îşi datorează popularitatea alianţei sale cu premierul şi fostul preşedinte Milo Đukanović, omul puternic al ţării de peste 20 de ani.

Parlamentul sloven a ratificat în unanimitate tratatul de aderare al Croației la UE, în 2 aprilie.

Acest vot a fost posibil datorită acordului semnat în 11 martie, pentru a pune capăt unui contențios bancar între cele două țări provenite din explozia fostei Iugoslavii. În 2009, Ljubljana și Zagreb au reglat și o problemă de frontieră.

Patru alte țări, Germania, Danemarca, Belgia și Olanda, mai trebuie să ratifice adeziunea Croației, prevăzută în 1 iulie viitor.

"Gata! Felicitări croaților, sunteți pregătiți pentru UE!", rezumă cotidianul. În 26 martie, comisarul pentru Extindere și politică de vecinătate, Štefan Füle, a anunțat că Zagreb a întrunit toate condițiile pentru a adera la Uniune în 1 iulie viitor.

Ziarul accentuează faptul că fondurile europene de care ar putea beneficia Croația, în exercițiul bugetar 2013, vor fi consacrate dezvoltării economice a mai multor orașe, dintre care unele foarte greu încercate de război.

Contrar Bulgariei și României, ultimele două țări intrate în UE, Croația nu va fi supusă unei supravegheri atente a instituțiilor sale.

Preşedintele Nicolae Timofti a anunţat în 20 martie amânarea semnării acordului de asociere cu UE, considerat a fi primul pas spre o posibilă adeziune.

Semnătura era prevăzută pentru toamna viitoare la Vilnius, în timpul summitului pentru Partenariatul Oriental, însă căderea guvernului pro-european al lui Vlad Filat, în 5 martie, a răsturnat calendarul şi nu va avea loc înainte de 2014.

Explicaţia oficială pentru amânare, dată de Timofti, a fost "lipsa de timp pentru a traduce actul în cele 23 de limbi oficiale ale UE". "UE, pe curând sau rămas bun?", se întreabă cotidianul.

Guvernul kosovar a respins şi a calificat drept “neoficial” proiectul de acord negociat cu Uniunea Europeană privind soluţionarea litigiului cu Belgradul în ceea ce priveşte statutul sârbilor din nordul Kosovo, publicat pe 14 martie de către cotidianul sârb Blic.

Primul ministru sârb, Ivica Dačić, a negat la rândul său existenţa acordului.

Reprezentanţii Comisiei Europene la Priştina, solicitaţi de săptămânalul Koha Ditore, au refuzat să comenteze informaţia.

Citând surse UE, cotidianul afirmă că Serbia şi Kosovo au găsit un acord asupra creaţiei şi puterilor unei asociaţii de municipalităţi cu majoritate sârbească în Nordul fostei provincii sârbeşti.

Raporturile Serbiei cu Kosovo constituie principalul obstacol înaintea deschiderii formale a negocierilor de adeziune la UE.

Acordul, semnat în 13 martie sub egida Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri externe, Catherine Ashton – care se afla în Belgrad şi va fi în acest 14 martie în Priştina – este încă oficios, notează ziarul, căci atât Belgrad cât şi Priştina au cerut timp Uniunii pentru a pregăti opiniile publice respective la concesiile făcute.

Primii miniştrii croat şi sloven, Zoran Milanović şi Janez Janša, au semnat un acord, în 11 martie, pentru a rezolva contenţiosul bancar existent între cele două ţări, care risca să pericliteze adeziunea Croaţiei la UE, prevăzută în 1 iulie viitor.

Acordul oficializează compromisul găsit în 7 martie, potrivit căruia Banca de reglementări internaţionale va superviza negocierile pentru a regla contenţiosul care datează din timpul împărţirii Iugoslaviei, în 1991.

Slovenia ar trebui acum să ratifice rapid tratatul de adeziune a Croaţiei, care va autoriza, la rândul său, implantarea băncilor slovene, până acum interzisă.

În 7 martie, Zagreb şi Ljubljana au semnat un acord asupra contenţiosului bancar care le opune de 20 de ani deja, ceea ce ar trebui să permită Croaţiei intrarea în UE, în 1 iulie 2013, după cum a fost prevăzut.

Potrivit memorandumului pe care şefii de guvern ai celor două ţări trebuie să îl semneze în 11 martie la Ljubljana, negocierile asupra acestei neînţelegeri financiare vor continua sub egida Băncii de reglementări internaţionale, la Basel (Elveţia). Croaţia s-a angajat, în ceea ce o priveşte, să renunţe la urmărirea juridică începută împotriva băncii slovene Ljubljanska Banka.

Parlamentul sloven ar trebui să ratifice până la sfârşitul lunii martie tratatul de aderare a Croaţiei la UE. 21 din 27 de ţări au făcut-o deja.

"Câştigător, câştigător". Iată cum apreciază, în limba turcă, Ta Nea, vizita primului ministru grec la Istanbul, în 4 martie. Vizită care s-a derulat într-un climat călduros.

Antonis Samaras şi omologul său turc Recep Tayyip Erdogan au semnat 25 de acorduri în domeniul comerţului, turismului sau ajutorului acordat reciproc în caz de catastrofă naturală. Turcia s-a asigurat şi de sprijinul Atenei pentru candidatura oraşului Istanbul (Constantinopol, în text) în organizarea Jocurilor Olimpice din 2020. În schimb, nu a fost făcut niciun progres în dosarul delicat al căutării de hidrocarburi în Marea Egee.

“Un început de apropiere după ani de distanţare”, scrie Le Monde după întrevederea din 12 februarie între ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, şi omologul său turc, Ahmet Davutoglu, la finalul căreia Parisul s-a declarat favorabil relansării negocierilor pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană.

Iniţiativa marchează o distanţare clară de atitudinea lui Nicolas Sarkozy în acest dosar, în contextul în care fostul preşedinte francez se opunea admiterii Turciei şi a blocat prin veto, în anul 2007, cinci capitole de negociere.

Cotidianul precizează că, de la începerea oficială a negocierilor în 2005, 13 capitole din 35 au fost deschise, iar cinci rămân blocate de Paris. Acestea se referă la politica regională, la uniunea economică şi monetară, la Politica Agricolă Comună (PAC), la dispoziţii instituţionale şi financiare.

În semn de bunăvoinţă, Guvernul francez acceptă acum deschiderea unuia dintre cele cinci capitole blocate de administraţia precedentă, cel referitor la politica regională.

Irlanda, care deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene, “speră să deschidă acest capitol până la sfârşitul semestrului. Ar fi o premieră începând din iunie 2010 până acum”, notează Le Monde. Dublin “nu mai exclude abordarea capitolului referitor la uniunea economică şi monetară”, chiar dacă la Paris poziţia este una temperată, argumentându-se că “aceasta nu este o prioritate în actualul context al reformării zonei euro”, observă cotidianul francez.

“Discuţiile privind aderarea sunt blocate şi din cauza lipsei unui acord în problema cipriotă”, adaugă, la rândul său, publicaţia Zaman, cu sediul la Istanbul, notând că Turcia refuză în continuare să recunoască suveranitatea Guvernului de la Nicosia asupra insulei şi acordă susţinere Republicii Turce a Ciprului de Nord. Dar Ankara nu îşi pierde speranţa:

În pofida progreselor lente şi unei opinii publice care este la fel de puţin entuziastă, Turcia cere în continuare aderarea deplină la UE şi speră ca acest lucru să se realizeze înainte de anul 2023, când se vor împlini 100 de ani de la fondarea Republicii turce.

Miniştrii Afacerilor Externe croat și sloven au găsit un acord asupra diferendului bancar care opune ţările lor de la implozia Iugoslaviei şi care blochează ratificarea de către Ljubljana a tratatului de aderare a Croaţiei la UE.

Acordul, ale cărui detalii nu au fost dezvăluite ar trebui să fie semnat pe 19 februarie de şefii guvernelor celor două ţări.

În timpul unei întâlniri la Bruxelles, miniştrii Afacerilor Externe ale celor două ţări au decis să accelereze negocierile pentru reglarea diferendumului care le opune de la falimentul băncii slovene Ljubljanska Banka, în timpul imploziei Iugoslaviei, la începutul anilor 1990, unde peste 130 000 de croaţi aveau un cont. Potrivit Novi List, “litigiul va fi reglat prin compensarea creanţelor Ljubljanska Banka în schimbul datoriilor pe care companiile croate le au la această bancă”.

Afacerea înveninează de atunci relaţiile între cele două ţări şi Slovenia refuză să înceapă procesul de ratificare a tratatului de aderare a Croaţiei la UE, prevăzută pentru 1 iulie. În lipsa ratificării din partea Ljubljanei până pe 1 aprilie, aderarea Croaţiei ar putea fi amânată.

Într-un sondaj publicat de cotidian în 29 ianuarie, doar 41 % din sârbi declară că ar vota în favoarea unei adeziuni a ţării lor la UE. Este vorba de cel mai jos nivel de sprijin în ultimii 10 ani, o scădere de 18 procente în comparaţie cu acelaşi sondaj, dar efectuat în iunie 2012.

Danas explică acest rezultat prin "criza economică şi prin sărăcia" care au atins Serbia; prin "condiţiile impuse de UE în timpul procesului de adeziune", şi mai ales în ceea ce priveşte Kosovo; printr-o "necunoaştere a funcţionării UE"; şi prin "mesajele contradictorii trimise cetăţenilor de fosta şi actuala putere" de la Belgrad.

Primul ministru sârb, Ivica Dačić, l-a întâlnit pe omologul său din Kosovo, Hashim Thaci, la Bruxelles sub egida Înaltului reprezentant pentru Afaceri externe al UE, Catherine Ashton. În noaptea de joi spre vineri cei doi au semnat un acord asupra taxelor vamale încasate între cele două state: ele vor alimenta un fond special, gestionat de UE şi destinat dezvoltării Nordului Kosovo, unde se află minoritatea sârbă.

Acuzaţi de crime de război şi crime împotriva umanităţii, dar consideraţi în ţara lor ca fiind adevăraţi eroi, cei doi generali croaţi Ante Gotovina şi Mladen Markač au fost achitaţi, pe 16 noiembrie, de către Camera de Apel a Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie. Ei fuseseră condamnaţi în primă instanţă la 24 şi respectiv 18 de ani de închisoare pentru acţiunile lor din august 1995, în timpul recuceririi regiunii Krajina din Croaţia, deţinută atunci de către o republică sârbească auto-proclamată. Judecătorii au considerat de data aceasta că aceștia nu vizaseră în mod deliberat civili şi nu puseseră în aplicare un plan deliberat de epurare etnică.

Acest verdict foarte aşteptat �n Croaţia nu lasă "niciun loc pentru euforie", observă totuşi Novi List. Cotidianul din Rijeka reaminteşte că, Gotovina fiind de negăsit, arestarea şi extrădarea sa spre Haga fuseseră condiţii impuse de UE pentru a �ncepe negocierile de aderare a Croaţiei. Nu se putuse conduce nicio discuţie �nainte de arestarea sa �n decembrie 2005. Astăzi, explică Novi List,

"Ei au apărat Croaţia cu onoare", titrează Jutarnji list, observ�nd că

Pun�nd capăt acestui caz, �n plus �n favoarea Croaţiei, verdictul TPI "nu se poate chiar spune că va favoriza investiţiile �n Croaţia, dar va ajuta oricum la crearea unei atmosfere de afaceri mai optimiste", speră la r�ndul său Poslovni Dnevnik pe prima pagină. Cotidianul economic asigură �n special că

La Belgrad, Politika consideră că "achitarea generalilor Gotovina şi Markač de către TPI nu va avea at�t consecinţe asupra relaţiilor dintre Serbia şi Croaţia c�t asupra relaţiilor din regiune şi asupra atitudinii s�rbilor faţă de integrarea europeană". Potrivit cotidianului,

Pentru cotidianul popular Blic "ruşinea Hagăi �ndepărtează şi mai mult Europa" de s�rbi. �ntruc�t, aşa cum subliniază politologul Predrag Simić citat de Politika, achitarea generalilor ajută desigur Croaţia să intre �n UE "curăţită de toate păcatele". Dar, pe de altă parte,

În timpul prezentării raportului său final pentru 2012 asupra progreselor făcute de ţările candidate pe drumul aderării la UE, Comisia Europeană a luat în vizor Turcia, mai ales în privinţa libertăţilor individuale şi a presei. Bruxelles a cerut, de asemenea “ca Ankara să adopte o nouă Constituţie cât mai repede pentru a rezolva problemele ţării” şi să relanseze negocieri pentru aderare, subliniază Zaman.

Publicarea raportului a provocat surprindere în Ankara: ministrul turc al Afacerilor Europene, Egemen Bağış vorbeşte de “o mare decepţie”, scrie şi confratele său, Hürriyet, în versiunea sa englezească. Bağış a acuzat preşedinţia rotativă a UE, deţinută de Cipru, că a influenţat realizarea raportului. Problema împărţirii insulei, al cărui Nord este ocupat din 1974 de Turcia, este principala piatră de încercare în relaţiile cu UE.

Alt stat mustrat în raportul asupra extinderii: Serbia. EUobserver consideră că ea “a apărut precum marea perdantă” în ochii celor de la Bruxelles. Deoarece, dacă Serbia are statutul de candidată, pentru Comisie, ea încă nu îndeplineşte condiţiile pentru a negocia aderarea sa la UE. Belgrad este mai ales rugat să “dea dovadă de ameliorări durabile şi vizibile în relaţiile cu Kosovo”. Acesta din urmă, precum Albania şi Macedonia “trebuie să avanseze în angajamentele lor cu scopul de a se alătura UE”, adaugă site-ul de informaţii cu sediul la Bruxelles. EUobserver remarcă faptul că Albania nu va accede la statutul de candidat decât dacă îşi reformează sistemul judiciar, accelerează lupta împotriva criminalităţii organizate şi revizuieşte regulile de funcţionare din Parlament. Macedonia trebuie să-şi rezolve diferendumul cu Grecia, care refuză autorităţilor de la Skopje dreptul de a utiliza numele uneia dintre regiunile sale istorice. Kosovo pare mai angajat, Comisia recomandând încheierea unui “acord de asociere”, chiar dacă unele state din UE nu recunosc independenţa acestei vechi provincii sârbeşti albanofone.

“Slovenii vor să-i blocheze pe croați”, titrează pe prima pagină SME. În timp ce Zagreb trebuia să se alăture UE în iulie 2013, ministrul sloven al Afacerilor Externe, Karl Erjavec a declarat în această săptămână că parlamentul ar putea să nu ratifice tratatul de aderare. La mijloc: suma de 172 de milioane de euro pe care o bancă slovenă o datorează cetățenilor croați. Cotidianul slovac  revine asupra acestei afaceri, care datează de dinainte de dezmembrarea Iugoslaviei, în 1991.

Banca din Ljubljana era una dintre cele mai mari bănci din Fosta Iugoslavie. În anii ’90, în momentul marii inflații, clienții au început să-și recupereze economiile. Doar banca din Ljubljana a refuzat să înapoieze banii, și și-a închis filialele din Croația și Bosnia […] La puțin timp după, banca s-a declarat în faliment, și statul a recuperat bunurile sale și creanțele. 

În Croația, 130 000 de persoane și-au pierdut economiile, Banca din Ljubljana, care se află în mare dificultate, nu vrea să le restituie. Or, dacă intră Croația în UE, banca slovenă va fi obligată să-și plătească creanțele. Dificil, dat fiind că băncile slovene sunt, potrivit SME, “într-o stare gravă”. În luna iunie, guvernul sloven a injectat 382 milioane de euro în instituție (o sumă de două ori mai importantă decât cea datorată cetățenilor croați).

Afacerea, care durează de dinainte de dezmembrarea Iugoslaviei este departe de a fi rezolvată: slovenii cer de acum guvernului croat să nu mai încurajeze cetățenii să-și revendice banii pe lângă instituțiile internaționale.

În octombrie 2009, Slovenia blocase deja procesul aderării Croației la UE, deoarece cele două țări nu ajunseseră la un acord referitor la frontiera lor maritimă.

Poate că propunerea de a deveni membru UE este mai puţin atrăgătoare în ultima vreme, din cauza crizei din zona euro. Şi totuşi, tratativele cu ţările candidate sunt în curs, la Bruxelles. EUobserver relatează că statele membre ale UE au fost de acord să invite Muntenegru la negocieri de aderare, tratativele demarând chiar pe 29 iunie. Miniştrii de Externe au afirmat că Bruxelles va monitoriza îndeaproape eforturile Muntenegrului de a eradica corupţia şi crima organizată în timpul procesului de aderare care poate dura mai mulţi ani.

Între timp, cotidianul elveţian Le Temps adaugă faptul că în cadrul unei şedinţe a miniştrilor de Externe de la începutul acestei săptămâni s-a discutat despre eforturile făcute de Islanda pentru a intra în rândul statelor membre.

Este dificil de crezut că Islansa încă mai încearcă să se alăture UE, în plină criză a monedei euro. [...] De ce continuă Reykjavik demersurile? [...] În principal pentru a rataşa Islanda la Europa continentală şi a o consolida după criza financiară din septembrie 2008.

Ales cu 49,5% din voturi, Nikolić pune capăt unui deceniu de putere în mâinile reformatorilor. Acest apropiat al ultra-naţionalistului Vojislav Seselj – judecat la ora actuală de către Tribunalul Penal pentru Fosta Iugoslavie – a încercat totuşi să liniştească spiritele în privinţa angajamentului său pro-european.

"Nikolić a c�ştigat", titrează sobru Danas, a doua zi după votare. Aflat �ncă sub efectul surprizei, cotidianul din Belgrad pune accentul pe prima declaraţie a lui Nikolić:

Politika titrează de asemenea cu sobrietate "Tomislav Nikolić preşedinte", subliniind abstenționismul puternic (aproape 50% din alegători nu s-au prezentat la vot), precum şi numărul mare de buletine nule (3%). Ziarul din Belgrad consideră că:

Blić, care titrează ironic despre "preşedintele cu diplomă" datorită diplomei �n economie pe care noul preşedinte ar fi obţinut-o �n condiţii neclare de la o universitate privată, preia pe cont propriu analiza lui Ivica Dačić, şeful Partidului Socialist S�rb, �ntrevăzut ca viitor prim-ministru după alegerile legislative din 6 mai, care anunţă că alegerea lui Nikolić

Site-ul e-novine, la r�ndul său, consideră că victoria lui Nikolić reprezintă o palmă sănătoasă peste chipul societăţii s�rbe, şi că trebuie căutate motivele �nfr�ngerii lui Tadić �n absenţa de rezultate concrete din partea guvernului său �n ultimii patru ani. Conform e-novine:

La vecinii croaţi, ziarele nu se ascund după deget c�nd comentează alegerile: Jutarnji list titrează "Cutremur politic �n Serbia, fostul radical ales preşedinte". Cotidianul din Zagreb subliniază că:

Nici Uniunii Europene se pare că nu �i este frică de Nikolić, după cum reiese din mesajul de felicitare pe care Bruxelles l-a trimis noului preşedinte s�rb... cu trei ore �naintea �nchiderii birourilor de vot, ironizează cotidianul croat. �n privinţa politicii regionale, Jutarnji list consideră că sosirea lui Nikolić la putere nu va atrage neapărat după sine deterioararea relaţiilor cu Croaţia, pentru că:

Acum 20 de ani, pe 6 aprilie 1992, “unităţile paramilitare şi Armata populară iugoslavă (JNA) au început să bombardeze un Sarajevo încercuit, în ziua în care Uniunea Europeană şi Statele Unite au recunoscut independenţa Bosniei-Herţegovina”, aminteşte Delo. Cotidianul sloven subliniază că “pregătirile pentru război începuseră mult înainte”, dar nimeni nu îi luase în serios pe cei care anunţau conflictul.

Debutul asediului capitalei bosniace marchează “ziua în care Europa a murit la Sarajevo”, afirmă Delo, care îi oferă cu această ocazie editorialul scriitorului bosniac Dzevad Karahasan. Potrivit acestuia,

Bosnia-Herţegovina este încă într-o criză gravă, deoarece acordurile de la Dayton [care au pus capăt războiului, în decembrie 1995] au impus o structură statală care nu este viabilă, nici din punct de vedere juridic, nici logic. Şi când birocraţii internaţionali şi locali încearcă să se atingă de ea pentru a o schimba, îi împiedicăm imediat, explicând că aceasta riscă să perturbeze echilibrul şi pacea. Singura pace în Bosnia este cea a cimitirelor. Încă...

Pe de altă parte, cotidianul din Sarajevo, Dnevni Avaz, consacră mai multe pagini ceremoniilor pentru comemorarea a “Două decenii de la agresiunea împotriva Bosniei-Herţegovina”, şi mai ales “liniei roşii”, formate pe 6 aprilie de 11 541 scaune de aceeaşi culoare aliniate pe bulevardul Tito, în memoria locuitorilor oraşului morţi în timpul războiului. Ziarul aminteşte de altfel că ziua va reprezenta de asemenea ocazia pentru a sărbători “550 de ani de la fondarea Sarajevo şi 67 de ani de la eliberarea de fascism”.

Ceea ce va putea permite Bosniei să întoarcă pagina, este perspectiva de a adera la Uniunea Europeană. Dar drumul este departe de a fi uşor, după cum subliniază Die Presse. Într-un editorial numit “Uniunea Europeană şi schizofrenia bosniacă”, cotidianul vienez consideră că UE trebuie să revină mai mult la originile sale şi să se poziţioneze ca un proiect de pace. Dar, pentru moment, ea se distinge înainte de toate printr-o lipsă de interes pentru ceea ce se întâmplă în Bosnia:

UE a dat de înţeles politicienilor bosniaci că ţara lor nu va putea să adereze cu structurile sale complicate, inventate de comunitatea internaţională la Dayton. Dar nu există acord în interiorul Bosniei în privinţa unor noi structuri.

La Madrid, El País subliniază, în sfârşit, că perioada de după război nu se va termina decât în ziua în care Bosnia-Herţegovina va intra în UE:

Bosnia-Herţegovina nu are sărbătoare naţională, politicienii nu cad de acord asupra datei. […] Ţara este încă divizată în două entităţi. […] O administraţie în duplicat şi o lipsă totală de sentiment naţional împărtăşit definesc astăzi o ţară care şi-a pansat rănile fizice dar nu a reuşit să se reconcilieze.

Pe 28 februarie, miniştrii Afacerilor Externe din UE s-au exprimat în favoarea acordării Serbiei a statutului de candidat la aderare. O decizie care urmează acordului de cooperare regională de pe 24 februarie de la Bruxelles între Belgrad şi Priştina. Părţile stipulează aici că în relaţiile lor, numele de “Kosovo” va fi urmat de un asterisc precizînd că nu este vorba de o recunoaştere a independenţei provinciei. În cotidianul din Priştina, Koha Ditore, analistul Veton Surroi estimează că

după un an de negocieri, calitatea relaţiilor kosovare-sârbe nu se va schimba deloc după acest acord. Cele două ţări nu îşi recunosc încă legitimitate juridică. De unde necesitatea de a continua discuţiile până la atingerea unor relaţii stabile. […] Pentru Priştina, negocierile pot eventual să ducă la recunoaşterea sa de cele cinci state europene care nu au sprijinit independenţa sa (Cipru, Spania, România, Slovacia şi Grecia) şi la instaurarea unui nou cadru juridic. Dar nedefinirea statutului Kosovo necesită o nouă rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU – cu acordul Serbiei. UE va oferi Kosovo perspectiva europenă şi îi va permite un studiu de fezabilitate asupra integrării (fără să meargă până la deschiderea procesului pentru un acord de stabilizare şi asociere). Serbia, în schimb, ar putea să obţină statutul de candidat la UE. […]

Bruxelles vroia ca înainte să deblocheze statu quo şi să atragă Serbia spre UE, demonstrându-şi astfel utilitatea. Serbia, în sfârşit, viza mai ales statutul de candidat continuând să conteste independenţa, suveranitatea şi funcţionalitatea Kosovo. Un obiectiv atins în mod clar. Cât despre Kosovo, a pierdut ocazia de a-şi normaliza situaţia. Curând, fiecare ţară va intra în ciclul său electoral, o fază “normală” de instabilitate. Negocierile de aderare la UE pentru Serbia nu se vor putea deschide decât dacă situaţiile politice kosovare şi sârbe sunt clare şi stabile. Şi Bruxelles este cel care le va semnala momentul în care se vor aşeza din nou în jurul unei mese pentru a debloca stutu quo.

�n Novi List, editorialistul Neven Santic se bucură de un “Da” istoric pronunţat de concetăţenii săi pentru aderare, şi aceasta “�n ciuda eforturilor adversarilor integrării europene şi a coşmarului din mintea multor votanţi”. Pentru Santic,

Senol Selimovic, editorialist al cotidianului din Split, Sloboda Dalmacija, se referă la r�ndul său la “recordul istoric al abţinerii la referendumul pentru aderarea la UE” , bătut de croaţi pe 22 ianuarie:

Augustin Palokaj, de la cotidianul Jutarnji List, se concentrează la r�ndul său asupra unui “uf” de uşurare scos de Bruxelles după “da-ul” croat: