facilitează importurile care interesează ţările din Nord ca şi consumatoare, pentru că ele cresc oferta şi determină scăderea preţurilor. Spania este principala ţară afectată.

Analistul critică atitudinea UE, care, pe 14 decembrie, a respins reînnoirea acordurilor sale pentru pescuit cu Maroc, deoarece acestea din urmă nu luau în considerare interesele populaţiilor din Sahara Occidentală. O decizie care suscitase furia la Madrid:

Mai presus de grijile pentru drepturile omului sau problemele din Sahara, motivele politice s-au impus pentru a susţine prietenul marocan ca o poartă şi un scut al Europei […] Interesele economice ale ţărilor din nordul Pirineilor s-au impus.

Comisia Europeană dorea să reînnoiască acordul pentru încă un an, în timp ce angajase discuţii asupra unui nou compromis. Însă "Sahara occidentală şi ecologia l-au făcut să cadă", explică acest cotidian, iar "Strasbourg îşi exprimă neîncrederea asupra respectului asupra drepturilor saharienilor".

Parlamentul îşi bazează votul pe raportul deputatului european Carl Haglund, care ridică problema legalităţii unui acord care include pescuitul în largul Saharei occidentale, o fostă colonie spaniolă anexată de către Maroc şi care îşi revendică independenţa. O anexare pe care UE nu o recunoaşte, ca şi problema beneficiilor pe care le-ar putea aduce populaţiei sahariene. Deputatul liberal finlandez înfierează şi "exploatarea excesivă a resurselor pescuitului" şi "slabul rezultat cost-beneficiu" al acordului.

El Pais precizează că decizia "merge împotriva avizului Comisiei Europene şi a statelor membre", şi suscită opoziţia guvernului spaniol. Marocul a ordonat vapoarelor europene, ripostând, să părăsească imediat apele sale teritoriale, inclusiv cele din largul Saharei occidentale.

Până în prezent, în ţări ca Egipt sau Tunisia, aminteşte El Pais, "strategia UE era bazată pe principiul securităţii în schimbul milioanelor de euro". Astăzi, alţi parametri vor permite Europei măsurarea democratizării acestor ţări: alegerile libere, libertatea de expresie şi cea a presei, o justiţie independentă, lupta împotriva corupţiei, controlul democratic al forţelor de securitate şi al armatei. Cotidianul subliniază că planul dezvăluit de şeful diplomaţiei europene conţine şi măsuri pentru controlarea fluxului migrator. Însă "Ashton a negat că ar fi vorba de bani pentru evitarea imigraţiei".

Mulţi consideră totuşi că ţara nu merită această recunoaştere "din cauza întârzierii sale în Indicele dezvoltării umane (IDH)" ca şi a comportamentelor "aspre şi neîndemânatice", cum ar fi presiunile asupra militantei sahraouie Aminatou Haidar. În ultimii ani, continuă Lopez Garcia, reformele democratice "au fost lăsate în aşteptare sau chiar au înregistrat un regres", dar regionalizarea, pentru care una dintre mize este statutul Saharei Occidentale, reprezintă o "nouă oportunitate". Pentru fostul reprezentant al UE la Rabat, Bruno de Thomas, acest acord obligă Marocul să intre într-o "logică a reformelor structurale care îşi vor produce efectele asupra bazelor arhaice" ale ţării. 

Este "singura soluţie posibilă la o criză motivată de o decizie a guvernului marocan şi o colaborare a celui spaniol plină de puncte obscure", notează El Pais. Această soluţie, adaugă cotidianul din Madrid, "a evitat o tragedie umană" dar a şi demonstrat "slăbiciunes bazelor relaţionale care există între Spania şi Maroc", subliniază ziarul care acuză Marocul de a fi comis o "vexare nejustificată" vizavi de Haidar, care părăsise ţara pentru a primi un premiu în favoarea drepturilor omului, în Statele Unite, arătând că "represiunea este încă la ordinea zilei pentru cei din naţia ei".

"Este oare logic să oferi un statut avansat Marocului, în raport cu UE, atunci când sistemul politic evită convergenţa cu Europa în aspecte bazice cum ar fi libertatea presei sau drepturile omului?", se interoghează analistul Bernabé Lopez. Rabat va acorda totuşi un nou paşaport cetăţenei Haidar doar dacă aceasta "cere iertare Regelui".

În 11 august, Lesley Deckers, complice şi prietenă a unuia dintre evadaţi a fost astfel arestată la Berlingen-Mijn, informează De Morgen. Această tânără belgiană convertită la Islam (cei trei evadaţi sunt de naţionalitate marocană), în vârstă de 24 de ani, este acuzată de a fi închiriat helicopterul şi de a fi furat maşina care a servit la evadare. "Ştiind că şansa lor de a rămâne în libertate era minimă", se întreabă cotidianul flamand, "la ce stadiu de disperare li s-a părut situaţia lor ca să rişte ani de închisoare în plus?"

Ziarul se arată de altfel scandalizat de faptul că presa a primit "o mulţime de comentarii rasiste vizând tânăra fată", în timp ce "nu a existat nici un cuvânt de injurie faţă de mama belgiană care şi-a ajutat fiul belgian să evadeze", evadare care a avut loc nu de mult,  în 28 iulie.