La întâlnirea sa cu Angela Merkel, cancelarul german, la Consiliul European din 22 mai, “premierul maghiar va avea cu siguranţă momente tensionate”, consideră Népzsabadság.

Se va scuza el într-adevăr pentru că a afirmat că “germanii au trimis deja prima dată cavaleria, mai exact sub formă de caruri. Le cerem să nu ni le trimită din nou. Oricum nu a fost o idee bună în epocă, şi nu funcţionase?”, se întreabă retoric cotidianul.

Orbán reacţionase astfel ca răspuns la afirmaţiile Angelei Merkel, referitoare la subiectul încălcării statului de drept şi a democraţiei în Ungaria – “Vom face totul pentru a [o] pune pe drumul cel drept, fără a merge totuşi până la a trimite cavaleria.” Surse diplomatice citate de Népzsabadság consideră că Orbán “nu se va scuza decât dacă i-o va cere cancelarul german”.

Guvernul grec a demarat procedura de concediere a mai multor mii de funcţionari, o măsură prevăzută de ultimul memorandum semnat cu troica FMI-UE-BCE.

Primii pe listă sunt bugetarii care au fost condamnaţi de justiţie şi care ar fi trebuit să-şi părăsească postul după memorandumului din 2010. Până la sfârşitul lunii iunie, vor fi date afară 3000 de persoane, şi alte 12 500 vor fi trimise în şomaj tehnic, explică To Ethnos.

Până în 2015, adaugă cotidianul, acordul dintre troică şi guvern prevede concedierea a 150 – 200 000 de bugetari.

Partidul Democrat (PD) pregăteşte o lege care ar limita finanţarea publică a partidelor politice şi ar exclude organizaţiile neconvenţionale, cum ar fi Mişcarea 5 Stele (M5S), condusă de Beppe Grillo. Acesta din urmă a reacţionat furios la propunere şi a făcut apel la boicotarea următoarelor alegeri, dacă legea este promulgată.

Grillo le-a cerut, de asemenea, disidenţilor PD să susţină o moţiune care urmează să fie votată marţi, care l-ar împiedica pe liderul Poporului Libertăţii (PDL), Silvio Berlusconi, să mai candideze. Motivul ar fi deţinerea unei reţele de televiziune. Dacă moţiunea ar fi adoptată, ar duce probabil la căderea guvernului de coaliţie PD-PDL.

Potrivit Corriere della Sera, guvernarea lui Enrico Letta s-ar putea dovedi chiar mai scurtă decăt a fost prezis, şi ar putea fi organizate chiar noi alegeri de îndată ce partidele vor ajunge la un acord cu privire la noua lege electorală.

Gigi Becali, deputat (PNL) şi patron al clubului de fotbal Steaua Bucureşti, a fost condamnat, în 20 mai, la 3 ani de închisoare pentru o afacere de corupţie care datează din 1997. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este cu executare.

Becali era acuzat de obţinerea unui profit disproporţionat în schimbul de terenuri făcut pe atunci cu Ministerul Apărării Naţionale.

Pentru România liberă,

Becali plăteşte, în sfârşit, pentru cel mai mare tun dat statului.[...]În acest dosar, instruit de procurorii anticorupţie, doi alţi demnitari (un fost ministru al Apărării şi un fost şef de Stat Major General al Armatei) care au participat la aceste fapte, au fost condamnaţi la 2 ani de închisoare.

Şeful grupului parlamentar al creştin-democraţilor şi al Uniunii Creştin-Sociale doreşte să interzică simbolurile fostei Republici Democrate germane (RDG), relatează Berliner Morgenpost.

Volker Kauder vrea să evite o nouă “provocare”, precum parada foştilor membrii ai Armatei Naţionale a Poporului (NVA, armata RDG) ) din 9 mai, de la Berlin. Bărbaţi înarmaţi, îmbrăcaţi în uniforme ale Stasi şi NVA, s-au prezentat cu steaguri ale RDG la monumentul victimelor sovietice ale celui de-Al Doilea Război Mondial, din parcul Treptow.

Propunerea lui Kauder este susţinută de liberali, parteneri ai coaliţiei guvernamentale. Vicepreşedintele grupului parlamentar al liberalilor, Martin Lindner, intenţionează, de asemenea, să propună un proiect de lege care să interzică în mod oficial simbolurile SED (Partidul Unităţii Socialiste din Germania).

Un grup de oameni de afaceri britanici a semnat o scrisoare către The Independent, acuzând politicienii eurosceptici că pun “politica înaintea economiei”, prin cererea lor de a se retrage din UE.

Semnatarii, inclusiv magnatul din domeniul aerian şi muzical Richard Branson, au cerut premierului David Cameron o implicare “mai puternică şi mai profundă” pe piaţa unică europeană.

“Scrisoarea, semnată de figuri publice importante, inclusiv actualul şi următorul preşedinte al Confederaţiei Industriei Britanice (CBI), precum şi de preşedinţii BT, Deloitte, Lloyds şi Centrica, este primul răspuns coordonat din partea comunităţii de afaceri la retorica politicii anti-europene”, scrie cotidianul.

Portughezii nu sunt fericiţi cu intervenţia troicii în Portugalia, potrivit unui sondaj realizat de Eurosondagem pentru Facultatea de Drept la Institutul European din Lisabona, care va fi făcut public pe 20 mai.

Aproape jumătate din portughezi cred că înţelegerea între guvern şi troică nu ar fi trebuit să fie semnată, faţă de doar 12 procente care sprijină acordul. 82,5% vor să renegocieze sau să pună capăt înţelegerii cu troica.

Preşedintel Aníbal Cavaco Silva îi va primi pe membrii Consiliului de Stat – corpul politic care sfătuieşte preşedinţia – pe 20 mai pentru a vorbi despre perioada “post-troică” şi despre reuniunea Consiliului European ce va avea loc în iunie.

Mişcarea “Que se lixe a troika” (“La dracu, troica”) a demarat un protest în faţa Palatului prezidenţial, pentru a-i cere lui Cavaco Silva “să-şi asume în sfârşit poziţia, să respecte constituţia şi să demită guvernul, care distruge viaţa portughezilor”.

Proiectul de legalizare a căsătoriei homosexuale trebuie să depăşească un nou obstacol, dat fiind că unii parlamentari încearcă să-l stopeze propunând să se extindă legea actuală, ce permite cuplurilor homosexuale dreptul de a forma parteneriate civile, la cuplurile heterosexuale.

Proiectul de lege în privinţa căsătoriei, care a fost aprobat de parlamentari după ce a fost dezbătut în februarie, se va întoarce în Camera Comunelor după ce va fi dezbătut de camera superioară a Parlamentului britanic, Camera Lorzilor.

Guvernul se teme că dacă Partidul Laburist va vota alături de conservatori împotriva acestui amendament, introducerea legii va fi amânată cu doi ani şi va costa alte 4,7 miliarde de euro.

“O ofertă franceză pentru Europa, în sfârşit!”: Le Monde salută orientarea europeană dată de preşedintele francez la conferinţa sa de presă pe 16 mai.

A fost un mesaj. Către europeni şi către Germania. În timpul conferinţei sale de presă, François Hollande a abandonat în sfârşit eschiva şi politica de vânătoare europeană de fantome pe care o practica de la alegerea sa. […] Afirmând că Franţa trebuie să fie “o punte de legătură” între Nordul şi Sudul Europei, şeful statului renunţă la federalizarea ţărilor latine împotriva Europei germanice.

Cotidianul consideră de altfel că, făcând apel la “un guvern economic” al zonei euro,

François Hollande acceptă propunerea Angelei Merkel, de acum un an, pentru o uniune politică. În acea vreme, el criticase o propunere vidă. Astăzi, el îi dă un “conţinut”. Să accepţi propunerea germanilor, este cea mai bună strategie. Există din nou o ofertă franceză pe masa europeană. În sfârşit! Dar ea nu va fi credibilă decât dacă dl Hollande pune Franţa în ordine.

În Germania, afirmaţiile lui François Hollande au fost primite cu mult mai puţin entuziasm. Die Welt consideră astfel că “aşa zisa sa ofensivă conţine mai ales măsuri pe care predecesorul său le prezentase deja”, că este vorba de

guvernul economic european, pe care Sarkozy îl ceruse în octombrie 2008, în faţa Parlamentului European din Strasbourg, sau de ideea obligaţiunilor europene, care din motive tactice nu se mai numesc eurobonduri la Hollande, pentru ca germanii, încăpăţânaţi, să le accepte într-o zi.

Referitor la mesajul său către Germania, Die Welt spune că trebuie să interpretăm atitudinea lui Hollande, consistând în “a bate monedă împotriva austerităţii germane, nu doar ca o poziţionare ideologică, dar şi ca o măsură tactică”:

prezentându-se drept cel care luptă împotriva spectrului dictatului austerităţii à la Merkel, el încearcă să câştige margine de manevră pentru a-i permite, în cel mai bun caz, să determine adoptarea unor reforme nepopulare. Angela Merkel ar trebui deci să-i facă serviciul de a-i folosi pe post de punching-ball european încă un timp.

Oficialii Partidului Conservator au început să se gândească la un plan de urgenţă în cazul în care Nick Clegg, partener al coaliţiei guvernamentale, ar fi incapabil să-i împiedice pe liberal-democraţii din partidul său să părăsească guvernul înainte de sfârşitul mandatului, în 2015.

Un scenariu îl vede pe premierul David Cameron conducând un guvern minoritar cu o susţinere limitată a liberal-democraţilor, explică The Times.

Aceste informaţii vin la sfârşitul unei săptămâni dificile pentru coaliţie, cu liberal-democraţii în general pro-europeni opunându-se euroscepticilor din Partidul Conservator în timp ce problema apartenenţei Marii Britanii la UE a ocupat titlurile săptămânii.

Comisia de anchetă a Bundestag asupra grupului terorist Clandestinitate naţional-socialistă, (NSU) acuză serviciile de securitate germane de a fi “eşuat în totalitate”.

În raportul lor final, dezvăluit pe 16 mai dar care va fi prezentat Bundestagului în august, ea constată că “poliţia şi serviciile au anchetat într-un mod orb şi plin de prejudecăţi”, că “autorităţile la nivel federal şi regional nu au schimbat suficient informaţii şi că au subestimat enorm pericolul emanând din extremismul de dreapta”, explică Tagesspiegel.

Numeroşi experţi, printre care formatori de poliţie, cer ca iniţiativele contra extremismului de dreapta să fie coordonate în mod centralizat, precum şi punerea în practică a programelor de consiliere pentru cei care au părăsit mediile de extremă dreapta.

În timpul unei conferinţe de presă, în 16 mai, preşedintele francez a confirmat direcţia: priroritatea sa va fi acordată redresării economiei şi muncii. Pentru La Tribune, "François Hollande este mai social-democrat ca niciodată".

"François Hollande a făcut din politica sa europeană 'obiectivul primordial' al anului II", scrie site-ul economic de informaţie, care precizează că "această politică se va baza pe patru stâlpi: o nouă instanţă de guvernanţă europeană, un plan pentru inserţia tinerilor, o comunitate europeană a energiei şi un pas înainte spre integrarea bugetară":

o modalitate foarte clară de a afirma că Germania, în ciuda puterii sale economice, nu conduce în Europa. Altfel spus, fără Franţa, integrarea europeană nu va avansa. Evident, François Hollande doreşte să incarneze persoana care va şti cum să relanseze Europa...

La un Forum despre Europa, pe 16 mai la Berlin, cancelarul german Angela Merkel şi candidatul social-democrat la cancelarie, Peer Steinbrück s-au înfruntat în privinţa eventualelor sancţiuni pentru Ungaria, acuzată că ar fi violat principiile dreptului comunitar.

Steinbrück, scrie Népszava, a evocat o excludere a Ungariei din UE şi a cerut lui Merkel să facă mai multe presiuni asuprea premierului maghiar Viktor Orbán, personal şi în cadrul Partidului Popular european, din care fac parte amândoi.

În schimb, cancelarul s-a declarat de acord cu Comisia Europeană în privinţa necesităţii de a modifica legile maghiare contestate şi a spus că preferă persuasiunea ameninţării. Ea a cerut ca “schimbările să fie făcute când legile sau amendamentele constituţionale nu sunt în conformitate cu tratatele UE”.

Potrivit proiectului de reformă a sectorului public prezentat de guvernul lui Victor Ponta, 14 000 de funcţionari (dintre care 4 000 de angajaţi de la Poşta Română şi 2 500 de angajaţi în companiile energetice) vor fi concediaţi până în 2018.

Această măsură face parte din reformele cerute de Fondul Monetar Internaţional în schimbul ajutorului său, aminteşte România liberă, potrivit căreia ea marchează totuşi “sfârşitul lunii de miere între guvern şi poporul român”.

Primul ministru spaniol Mariano Rajoy a propus “o distribuţie asimetrică a deficitului” între regiunile ţării, făcând apel la “generozitate” pentru a permite Cataloniei un nivel de deficit pe 2013 mai mare decât 0,7% din PIB, cât este stabilit în prezent pentru fiecare regiune spaniolă.

Dar Rajoy se confruntă în prezent cu o rebeliune în cadrul propriului Partid Popular (PP), deoarece liderii celor trei regiuni conduse de PP – Extremadura, Madrid şi Aragon, care au respectat obiectivele de deficit în 2012 – resping propunerea, declarând că aceasta ar echivala cu “tratament preferenţial” pentru Catalonia.

Alte regiuni controlate de PP sunt, de asemenea, pe cale de a se opune la statutul special acordat Cataloniei.

În timpul summitului în privinţa demografiei care a avut loc la Berlin pe 14 mai, Angela Merkel a cerut guvernului său să faciliteze mobilitatea muncitorilor în sânul UE.

“Din moment ce vom avea cu 6 milioane de muncitori mai puţin în 2025, trebuie să fim deschişi tinerilor care vor să vină la noi”, a declarat cancelarul.

Germania oferă condiţii bune pentru imigranţi dar suferă din cauza reputaţiei prea ermetice, explică Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Ministrul de Interne german, Hans Peter Friedrich mizează înainte de orice pe venirea muncitorilor calificaţi provenind din ţările din Europa de Sud.

Procurorii milanezi au anunţat pe 13 mai că vor cere o pedeapsă de şase ani de închisoare şi interzicerea pentru tot restul vieţii a ocupării unei funcţii publice pentru fostul prim-ministru Silvio Berlusconi, acuzat de luare de mită şi de relaţii sexuale cu o minoră prostituată.

Ei consideră că “nu există nici o îndoială că Karima El-Mahroug [fata de 17 ani din Maroc, despre care Berlusconi a afirmat că era nepoata lui Hosni Mubarak, în scopul de a evita ca aceasta să fie închisă pentru furt] a avut relaţii sexuale cu Berlusconi”. Politicianul, care se presupune că i-ar fi plătit domnişoarei El-Mahroug peste 4,5 milioane de euro pentru relaţii sexuale în anul 2010, a declarat că aceste alegaţii sunt produsul “minciunilor şi urii”. Tribunalul ar trebui să pronunţe verdictul pe 24 iunie.

Susţinătorii lui Berlusconi au organizat o demonstraţie săptămâna trecută împotriva “judecătorilor comunişti”, după ce acesta a pierdut recursul împotriva unei condamnări pentru fraudă fiscală, care a pus în pericol unitatea guvernului de coaliţie cu Partidul Democrat (PD).

Premierul britanic David Cameron va face “extrem de neobișnuitul” pas de a publica un proiect de lege pe 14 martie, obligând guvernul să organizeze un referendum referitor la statutul de membru al UE al Marii Britanii până în 2017.

Mișcarea vine după ce premierul s-a aflat sub o imensă presiune din partea parlamentarilor din Partidul Conservator pentru a-și ţine promisiunea făcută în timpul discursului din ianuarie pentru a da poporului britanic dreptul la vot în privința relației țării cu UE, după ce acest lucru nu s-a regăsit în discursul Reginei de săptămâna trecută.

Planul a fost dezvăluit luni seara, după întâlnirea lui Cameron cu Barack Obama, președintele american sprijinind eforturile premierului de a renegocia relația Marii Britanii cu UE.

Decizia a venit de asemenea înaintea unui vot parlamentar cerut de conservatorii ce critică faptul că referendumul nu a fost abordat în discursul Reginei.

La alegerile legislative anticipate din 12 mai, (partidul conservator) GERB al premierului care îşi încheie mandatul Boiko Borisov a obţinut 30,1% din voturi şi este creditat cu 98 de locuri (din 240) în Parlament. Socialiştii lui Serghei Stanişev (din opoziţie) au obţinut 26,1% şi sunt creditaţi cu 86 de locuri.

Celelalte două partide care au trecut de pragul de 4% sunt MDL (Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi), care reprezintă minoritatea musulmană a ţării, (33 de locuri), şi ultranaţionaliştii de la Ataka (23 de locuri).

La doar trei luni după căderea guvernului ca urmare a unui val de manifestaţii împotriva sărăciei, ţara este din nou în impas politic, subliniază Standart, pentru care “constituirea unui nou guvern va fi un puzzle dificil”, dat fiind că niciunul dintre partide nu a primit suficiente voturi pentru a guverna singur şi toate partidele au exclus o alianţă cu GERB.

Ministrul Educaţiei, Michael Gove şi cel al Apărării, Philip Hammond au declarat în mod public că ei ar vota pentru ieşirea din UE, dacă un referendum ar avea loc acum, dându-i o lovitură premierului David Cameron.

Aceste comentarii urmează unor apeluri similare pentru o retragere britanică, făcute săptămâna trecută de o personalitate a partidului şi fost ministru al Finanţelor, Nigel Lawson, şi contrastează cu planul pentru UE al premierului.

The Guardian scrie că “zeci de deputaţi conservatori” se pregătesc să participe la un vot săptămâna aceasta pentru a se plânge de faptul că discursul Reginei din 8 mai asupra reformelor juridice prevăzute de guvern, nu se referea la organizarea unui referendum în privinţa apartenenţei Marii Britanii la UE.

Într-un interviu acordat ziarului Népszabadság, europarlamentarul verde Rui Tavares, autorul unui raport cu privire la situaţia drepturilor fundamentale şi stării democraţiei în Ungaria, prezentat pe 2 mai, propune mecanisme de control şi un sistem de avertizare.

Scopul, subliniază ziarul, fiind acela de a evita utilizarea “armelor nucleare” din articolul 7 al Tratatului de la Lisabona, care prevede suspendarea dreptului de vot al unui stat membru în cazul încălcărilor grave ale valorilor europene.

Rui Tavares respinge acuzaţiile de părtinire şi se declară “deschis” dezbaterilor asupra acestui raport criticat puternic de către guvernul lui Viktor Orbán şi de presa conservatoare din Ungaria.

Serviciul de Decizii Anticipate în domeniul impozitelor (care se ocupă în mod special de regularizările fiscale) a primit între ianuarie şi aprilie1 715 declaraţii de regularizare a veniturilor care fuseseră ascunse de Fisc, conform informaţiilor publicate în Le Soir.

Un aflux de bani ne-declaraţi prealabil de către contribuabili care se explică probabil, afirmă cotidianul belgian, prin “anunţul făcut de către guvern a unei viitoare noi amnistieri fiscale”. Operaţiunea, care ar putea avea loc începând din iulie, “anticipează mai ales o mărire a penalităţilor de regularizare”.

Astfel, mai adaugă ziarul,

mulţi “secretoşi” profită de mecanismul de regularizare implementat în 2006 pentru a-şi scoate banii din umbra fiscală.

Curtea de Apel din Milano a confirmat condamnarea în primă instanţă a lui Silvio Berlusconi la 4 ani de închisoare şi interzicerea de a exersa o funcţie publică timp de cinci ani. Acesta era acuzat de manipularea plăţilor pentru drepturi de televizare pentru a evita taxele.

Nu se aşteaptă ca verdictul, condamnat de Partidul Poporul Libertăţii (PDL) al lui Berlusconi şi numit un alt capitol al “persecutării perene” împotriva fostului premier, să aibă consecinţe reale din moment ce infracţiunea expiră în 2014 şi mai este o cale de apel.

În orice caz, PDL a convocat o demonstraţie împotriva “judecătorilor de stânga” pentru sâmbăta viitoare în Brescia, iar problema, împreună cu un al proces, ce se va desfăşura în următoarele săptămâni, legat de prostituţie cu minore în care este acuzat Berlusconi, va cutremura echilibrul fragil al noii coaliţii de guvernare între PDL şi Partidul Democrat.

Fiscul britanic a intrat în acţiune în urma unor scurgeri de informaţii despre persoane bogate care ar ascunde miliarde de lire sterline în conturi bancare secret offshore.

Ministrul Finanţelor, George Osborne, a trimis un mesaj fără menajamente evazioniştilor fiscali şi celor 200 de contabili şi consultanţi care lucrează pentru aceştia: “Mesajul este simplu: dacă vă sustrageţi impozitării, vă punem sub urmărire”. Administraţia fiscală a clarificat că cei care nu dezvăluie în mod voluntar neregulile fiscale “vor fi supuşi urmăririi penale sau vor fi penalizaţi sever”.

The Guardian relatează că informaţiile de care dispune Fiscul asupra evazioniştilor bogaţi sunt aceleaşi la care a avut acces cotidianul în cadrul anchetei “Offshore Leaks” despre paradisurile fiscale, publicată în martie.

Potrivit unui nou sondaj al YouGov, comandat de Times, 42% din cei întrebaţi doresc ca relaţia cu Europa să fie bazată pe liber schimb, în timp ce 21% vor o retragere totală a Marii Britanii.

Acest sondaj este ultimul semn al dificultăţilor cu care se confruntă premierul britanic David Cameron pentru a obţine sprijinul necesar pentru ca Marea Britanie să-şi menţină relaţia cu UE, înainte de referendumul pe acest subiect care ar trebui să aibă loc înainte de 2017. Premierul a promis să negocieze un nou contract cu Europa.

Sondajul a arătat că 46% dintre persoanele chestionate au declarat că ar opta pentru o ieşire din UE dacă un referendum referitor la sciziune ar avea loc astăzi, faţă de 35% care ar alege să rămână. Potrivit cotidianului,

dacă dl Cameron eşuează în negocierea unei noi relaţii cu Bruxelles care să fie mai legată de o piaţă comună, deputaţii avertizează că numeroşi parlamentari din partidul său i-ar întoarce spatele la referendumul promis.

Guvernul sloven trebuie să prezinte un plan de reforme economice şi ale sistemului bancar înainte de sfârşitul săptămânii, un termen fixat de Comisia Europeană.

Diferitele partide ale coaliţiei guvernamentale de centru-stânga conduse de Alenka Bratušek s-au reunit pe 6 mai pentru a elabora acest program.

Potrivit Večer, principala măsură va fi o taxă pe veniturile particulare începând cu 600 de euro, care va fi pusă în practică în iulie şi ar trebui să aducă 300 de milioane pe an.

Un alt plan ar trebui să fie prezentat la sfârşitul anului, în privinţa reducerilor cheltuielilor statului. Slovenia este într-o situaţie financiară dificilă, mai ales din cauza crizei din sectorul său bancar.

Senatorul pe viaţă Giulio Andreotti a decedat pe 6 mai, la Roma, la vârsta de 94 ani. Deputat între 1946 şi 1991 al formaţiunii cândva atotputernice creştin-democrate, de şapte ori şef al guvernului, de 21 de ori ministru, el a fost cel mai proeminent politician italian din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Abilitatea sa politică, ironia lui, capacitatea lui de a ieşi nevătămat din scandaluri i-au adus mai multe porecle, printre care “Belzebut”, “Divinul” (Il Divo) şi “Vulpoiul”, reaminteşte Corriere della Sera.

Nici procesele pentru complicitate cu Mafia – în care a fost achitat, iar pentru anumite infracţiuni, doar datorită prescrierii faptelor – şi nici o putere care avea reguli, referinţe şi actori aflaţi la ani-lumină de el nu l-au frânt. Atâta vreme cât lumea era împărţită între Occident şi comunism, el părea a fi etern. Aceasta era lumea “lui”, lume pe care o străbătea cu stilul şi cinismul celor care îi cunosc atât aparenţele cât şi culisele.

Alegerile locale parţiale din 2 mai, din Marea Britanie, au marcat un progres îngrijorător al sprijinului acordat Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP) – a cărui principală platformă politică este pledarea pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană – având în vedere faptul că această grupare a obţinut aproape un sfert din voturi.

Creşterea bruscă a numărului de simpatizanţi a fost cea mai rapidă progresie pentru un partid situat pe locul patru ca importanţă în Anglia, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Acest fenomen a fost considerat drept “un val de schimbare” şi “un eveniment seismic” în politica britanică. Dar editorialistul de la The Observer, Andrew Rawnsley, a fost în mod clar mai puţin emoţionat, îndemnându-i pe aceşti comentatori să “facă un duş rece şi să se calmeze”.

Rezultatele pentru partid, ai cărui simpatizanţi au fost descrişi de premierul britanic David Cameron, la un moment dat, drept “sonaţi, lunatici şi rasişti refulaţi” sunt “în mod clar remarcabile”, a spus el, “dar este extrem de prematur să începem să vorbim despre un punct de cotitură istorică”.

Votul a demonstrat exasperarea unor alegători faţă de Europa şi frustrarea altora faţă de întregul sistem politic, a continuat el, adăugând că

marea provocare pentru partidele istorice este de a şti cum să se poziţioneze faţă de spiritul “anti-politicieni” cu care se hrăneşte UKIP, resentimentul multor alegători care cred că Marea Britanie este condusă – pentru a servi interesul acestora şi al prietenilor lor – de o elită metropolitană care li se aseamănă, toţi aceştia fiind implicaţi în mizeria economică actuală. [...] UKIP poate că e format din excentrici, oameni dezagreabili şi chiar mai mult decât atât, dar într-un anumit fel, principalele partidele ar trebui să fie recunoscătoare pentru această modalitate foarte englezească de a protesta. În toată Europa, austeritatea alimentează o revoltă împotriva partidelor politice tradiţionala, care se manifestă prin sprijinirea extremei stânga sau a extremei dreapta: partide cum ar fi Frontul Naţional al lui Marine Le Pen în Franţa sau fasciştii de la Zori Aurii din Grecia. Dacă nu coborâm mai jos de UKIP, stăm încă bine.

Astăzi, 6 mai, la exact un an după ce a fost ales în fruntea ţării, socialistul François Hollande a scăzut în sondaje până la numai 24% de opinii favorabile, cel mai mic nivel înregistrat de un preşedinte al celei de-a V-a Republici la un an de la alegerea sa.

Pe 5 mai, Partidul de Stânga, care a susţinut totuşi alegerea lui Hollande, a reunit la Paris între 30 000 şi 180 000 de persoane, pentru a denunța “eşecul” guvernului format de către socialişti şi verzi, condus de către Jean -Marc Ayrault.

După alegerea sa la preşedinţia Franţei, pe 6 mai 2012, François Hollande înţelegea “să reorienteze politica europeană” spre o flexibilizare a austerităţii bugetare susţinută de cancelarul german Angela Merkel.

Dar “bilanţul este departe de a fi la înălţimea speranţelor iniţiale”, asigură Le Figaro. Nu numai că “alianţa pe care încercase să o organizeze cu ţările din Sud a slăbit”, dar “niciodată relaţia cu Berlin nu a fost atât de tensionată”.

Cotidianul conservator constată că:

Vocea Franţei cântăreşte tot mai puţin în timp ce mesajul său împotriva riscurilor unui exces de austeritate este tot mai auzit, şi asta până la Bruxelles. […] Poate că François Hollande a greşit având dreptate prea devreme.

Primarul Atenei, Giorgos Kaminis, a interzis, pe 2 mai, o distribuire de alimente organizată de partidul neonazist Zori Aurii şi rezervată grecilor.

Ca represalii, povesteşte cotidianul, un deputat al Zori Aurii, Yorgos Germenis, “a îndreptat o armă” spre primar şi a rănit un copil încercând sa-l lovească. Poliţia a utilizat gaze lacrimogene pentru a-i dispersa pe militanţii neonazişti.

Este prima dată când autorităţile se opun la ceea ce jurnalul califică drept “supă populară a urii”. Cotidianul se întreabă totuşi dacă este vorba de o schimbare în atitudinea puterilor publice sau începutul unei tensiuni cu Zori Aurii, în vederea alegerilor municipale din 2014.

Nu va exista niciun omagiu pentru soldaţii germani de 4 Mai, ziua în care Olanda îi comemorează pe cetăţenii olandezi care au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în misiuni de pace începând cu 1945.

Comitetul naţional a subliniat acest lucru pentru a evita confuziile, după o serie de proteste care au avut loc anul trecut când un băiat de 15 ani trebuia să recite o poezie, în timpul ceremoniei, despre unchiul său, un membru SS. După o lungă dezbatere, comitetul a interzis poemul, aminteşte Trouw.

Cotidianul dedică de asemenea prima sa pagină redeschiderii, pe 1 mai, a Muzelui Van Gogh, din Amsterdam, recent renovat.

Presiunea din partea euroscepticului UKIP ar putea să-l împingă pe premierul conservator David Cameron să ceară parlamentarilor britanici să voteze referitor la referendumul in-out înainte de 2017, anul în care spusese că se va lua o decizie.

Dacă parlamentarii votează în favoarea pregătirii unui referendum, acest lucru ar angaja guvernul să organizeze controversatul scrutin referitor la statul de membru al Marii Britanii la UE. Premierul a făcut aluzie la noul plan în timp ce ţara votează astăzi într-o serie de algeri municipale.

“Dl Cameron întotdeauna a dat înapoi când a fost vorba de un vot pre-electoral al parlamentarilor pentru propunerea sa legată de referendum. Asta ar diviza coaliţia şi ar atrage furia conservatorilor pro-europeni. Dar dorinţa sa de a întreţine această idee este o indicaţie a presiunii din partea partidului eurosceptic al lui Nigel Farage şi a unui număr mare al parlamentarilor săi”, scrie The Times.

Pe 29 aprilie, noua coaliţie de guvernământ a Italiei, condusă de Enrico Letta (Partidul Democrat), a fost aprobată de camera inferioară a Parlamentului cu 453 de voturi faţă de 153 şi se aşteaptă de asemenea să primească aprobare de la Senat pe 30 aprilie.

În discursul său către parlamentari, Letta a dezvăluit unele dintre punctele de bază ale programului său: tăierea costurilor cu forţa de muncă şi reducerea taxei pe locuinţe (IMU), după cum au cerut partenerii de coaliţie de la Partidul Libertăţii Poporului, precum şi abolirea fondurilor pentru partide. El şi-a acordat 18 luni pentru a începe reformele.

După votul din Senat, Letta va demara o serie de vizite diplomatice la Bruxelles, Berlin şi Paris în speranţa de a-i linişti pe partenerii europeni ai Italiei, dar şi pentru a solicita o interpretare mai flexibilă a pactului de stabilitate pentru ţara sa.

"Dragostea s-a dus. Relația franco-germană s-a răcit în timpul crizei euro", rezumă cotidianul economic.

"După foarte severe critici ale socialiștilor francezi față de cancelar, cele două guverne au încercat oareșcum să limiteze pagubele", scrie Handelsblatt, însă "acum numărul doi al cancelariei conduse de Angela Merkel vine să mai pună ceva lemne pe foc": ministrul economiei, Philipp Rösler, a realizat recent un studiu, obținut de ziar, în care "enumeră greșelile economice și politice ale țării vecine".

Printre ele, "creșterea costului muncii ca și taxele ridicate", "al doilea cel mai slab număr de ore lucrate în UE"; "greutatea fiscalității și a celei mai ridicate protecții sociale din zona euro".

Potrivit lui Rösler, competitivitatea Franței este în scădere iar domeniul industriei, plombat de impozite, înregistrează delocalizări masive, după cum informează Handelsblatt.

"Franța este in derivă spre sud", consideră ministrul, care crede și că s-ar putea ca Franța să nu-și mai poată juca în curând rolul de stabilizator în criza euro.

Premierul Donald Tusk l-a demis pe ministrul Justiţiei Jarosław Gowin după doar un an şi jumătate în acest rol. “Nu am timp să-i dau explicaţii ministrului în fiecare săptămână”, a spus Tusk, subliniind că Gowin, care provine din aceeaşi Platformă Civică (PO), “politizează” în mod inutil problemele de care se ocupă şi exprimă opinii “supărătoare” pentru cabinetul său.

Rzeczpospolita notează că Gowin şi-a pierdut postul după ce a acuzat clinici de fertilizare in vitro de comerţ cu embrioni umani şi chiar de vânzarea lor spre Germania unde se presupune că erau folosiţi pentru experimente.

Gowin va fi înlocuit de Marek Biernacki (PO), un fost ministru pentru Afaceri Interne din guvernul lui Jerzy Buzek.

În ziua abdicării reginei Beatrix și a accesiunii pe tron a fiului acesteia, Willem-Alexander (46 de ani), ziarul enumeră "cele șapte motive pentru a sărbători azi această decizie, dar fără prea mare entuziasm", în ciuda numeroaselor critici vehiculate, totuși, la adresa monarhiei olandeze.

Printre acestea, ziarul enumeră competențele regelui; absența sa din orice dezbatere politică anul trecut; "aspectul glamour" în comparația cu un președinte; rolul său reprezentativ în timpul vizitelor internaționale cu caracter comercial, precum și "coeziunea națională" pe care o generează.

Mâine, Willem Alexander, 46 de ani, îi va urma mamei sale, regina Beatrix, la tronul Olandei.

Pentru belgieni, această întronare ar putea avea “aerul unei repetiţii generale”, deoarece “de câteva luni, zvonurile fac referire la o abdicare a lui Albert II în favoarea fiului său Philippe”. Se spune, într-adevăr, că regele este obosit şi că “prinţul se grăbeşte să domnească”. Totuşi pentru cotidianul belgian,

perspectiva unui cataclism politic în seara legislativelor din 25 mai 2014 complică şi mai mult o predarea a ştafetei care suscită semne de întrebare de ani de zile, mai ales în privinţa capacităţii lui Philippe de a-şi îndeplini rolul de rege al belgienilor.

Însă divergenţele între cele două ţări “relativizează oportunitatea de a compara două urcări la tron”.

Conservatorii austrieci şi-au conservat poziţia de primă forţă politică a landului la alegerile regionale, pe 28 aprilie. Astfel, creştin-democraţii (ÖVP) au obţinut 39,6% din voturi. Totuşi este cel mai slab scor realizat de partid în Tirol.

Socialiştii (SPÖ) au ajuns în poziţia a doua, cu 13,8% din voturi. Și ei înregistrează cel mai prost rezultat al lor în acest land.

Aceştia i-au devansat pe verzi (12,1%) şi Înainte Tirol – un partid creat de disidenţii ÖVP – (9,3%). Extrema dreaptă (FPÖ) obţine 9,6% din sufragii, o scădere faţă de scrutinul din 2008 (-2,8%).

Înaintea comemorării a 70 de ani de la masacrul din Volînia, preoţii creştini din Consiliul Bisericilor din Ucraina au lansat un apel la polonezi şi ucraineni pentru a-şi exprima încă o dată iertarea pentru evenimentele care au constituit un “lanţ al răului care este vechi de mai multe sute de ani”.

În 1943-1944, naţionaliştii ucraineni au ucis aproximativ 100 000 de polonezi în Volînia, regiune care înainte de cel de-al Doilea Război Mondial a aparţinut Poloniei. Pe de altă parte, se estimează că în jur de 20 000 de ucraineni au murit în atacurile de retorsiune poloneze.

Gazeta Wyborcza scrie că

acest apel fără precedent [...] ar putea să calmeze tensiunile premergătoare aniversării din luna iulie, eveniment care s-a dovedit dintotdeauna a fi un test dificil pentru relaţiile polono-ucrainene.

În timp ce noul guvern depunea jurământul în palatul prezidenţial Quirinale din Roma, în dimineaţa de 28 aprilie, un bărbat a deschis focul aproape de intrarea principală a Palazzo Chigi, locul unde se reuneşte cabinetul, rănind doi poliţişti, unul dintre ei grav, şi o femeie care trecea prin zonă.

Luigi Preiti, 49 de ani, care şi-a pierdut recent slujba şi s-a despărţit de soţie, a încercat să scape dar a fost prins imediat. El a spus că se gândea de ceva timp să “omoare vreun politician, apoi să se sinucidă”, dar a rămas fără muniţie.

Cei 21 de miniştri conduşi de liderul interimar al Partidului Democrat Enrico Letta nu au fost informaţi de atac, şi şi-au depus jurământul conform procedurii obişnuite. Coaliţia de guvernare sprijinită de PD, Partidul Poporul Libertăţii al lui Berlusconi şi Alegerea Civică vor înfrunta un vot de încredere în Parlament luni după-amiază.

“Este inutil să câştigi sau să pierzi alegeri”, dacă se păstrează acest spirit nervos, a spus preşedintele Aníbal Cavaco Silva în timpul discursului său pentru a marca festivităţile oficiale ale revoluţiei din 25 aprilie.

Cu ocazia celei de-a 30-a aniversare a revoluţiei, preşedintele a declarat că “actualul conflict şi absenţa de consens îi vor penaliza pe jucătorii politici înşişi”. El a recunoscut de asemenea că programul de salvare al troicii (UE-FMI-BCE) “a dus la consecinţe serioase” pentru portughezi dar şi la “rezultate pozitive” pentru sistemul bancar şi balanţa de plăţi a ţării.

Câteva mii de oameni au ieşit în stradă strigând slogane precum “FMI, pleacă de aici” şi protestând împotriva discursului preşedintelui, în timp ce partidele politice de opoziţie l-au acuzat pe preşedinte de “condescendenţă” faţă de guvern.

Cu ocazia aniversării a 39 de ani de la revoluţia portugheză, care a pus capăt unui guvern dictatorial ce a condus ţara timp de 41 de ani, sunt prevăzute manifestaţii împotriva politicii de austeritate a guvernului.

Mai multe personalităţi importante au anunţat că vor fi absente de la festivităţile oficiale de sărbătorire a revoluţiei – cum ar fi tradiţionala sesiune parlamentară solemnă – printre care fostul preşedinte Mário Soares şi poetul Manuel Alegre, al cărui cântec Trova do vento que passa va lansa ceremonia în Parlament.

Această absenţă intenţionată este o consecinţă a faptului că actuala “conducere politică este în contradicţie cu spiritul [revoluţiei] din 25 aprilie, idealurile şi valorile sale”, explică publicaţia de stânga.

Pe 24 aprilie, liderului interimar al Partidului Democrat (PD) Enrico Letta, 46 de ani, i-a fost încredinţat un mandat din partea preşedintelui Giorgio Napolitano pentru a forma un guvern şi acesta a început imediat discuţiile cu partidul de centru Alegerea Civică (Scelta civica) şi Partidul Poporul Libertăţii al lui Silvio Berlusconi (PDL).

Negocierile s-au blocat deja în câteva puncte. PDL vrea să-i plaseze pe membrii săi importanţi în posturi cheie, cum ar fi ministerele de Educaţie şi Interne, în timp ce PD preferă personalităţi din afara partidului. Ministerul Economiei, un post crucial, ar trebui să fie condus de preşedintele Băncii Italiei, Fabrizio Saccomanni.

Un alt obstacol în calea formării guvernului este dorinţa lui Berlusconi de a anula foarte importanta taxă funciară, introdusă de premierul ce îşi încheie mandatul Mario Monti, şi de a rambursa ceea ce a fost deja plătit, o măsură care, potrivit PD, ar provoca o nouă urgenţă financiară. Votul de încredere pentru Enrico Letta ar trebui să aibă loc pe 29 aprilie.

Un nou raport, publicat pe 23 aprilie de către Trezoreria Marii Britanii, referitor la moneda pe care ar putea-o folosi Scoţia în cazul în care scoţienii ar alege să se separe de restul Marii Britanii cu ocazia viitorului referendum pentru independenţă “marchează începutul unei noi lupte din cadrul uneia dintre cele mai importante bătălii politice, cea care se va desfăşura în vederea referendumului istoric de anul viitor” scrie Financial Times.

Raportul precizează că în cazul în care Scoţia optează pentru independenţă, acesta ar trebui să aleagă între aderarea la euro, lansarea propriei moneda sau păstrarea lirei sterline – opţiune preferată de Partidul Naţional Scoţian, pro-independenţă, aflat în momentul acesta la guvernare. Financial Times continuă:

guvernul scoţian vrea să păstreze lira sterlină, argumentând că uniunea monetară va promova stabilitate pentru întreprinderile şi economiile aflate de ambele părţi ale frontierei. Dar, George Osborne, ministrul Finanţelor, a sugerat că Marea Britanie nu şi-ar dori o uniune monetară cu un guvern străin, în stilul zonei euro, chiar dacă statul în chestiune este Scoţia. [...] În cazul în care lira va continua să fie folosită în Scoţia, domnului Salmond i se va reduce considerabil posibilitatea de a impozita şi de a cheltui. Banca Angliei ar putea cere, pe bună dreptate, un control fiscal şi de reglementare semnificativ, ca preţ pentru a asumarea riscului de a fi un creditor de ultimă instanţă.

Pentru cronicarul de la The Herald, Ian Bell, “cearta asupra monedei care ar putea fi folosită într-o Scoţie independentă este, în principal, de natură politică, nu economică”. El mai adaugă:

dacă alegeţi independenţa şi speraţi o uniune monetară formală, spune domnul Osborne, vom cere controlul asupra bazelor economiei voastre. De fapt, vom cere mai mult control decât cel pe care-l exercită germanii asupra zonei euro. [...] Acest lucru poate fi interpretat ca o ameninţare.