În premieră de la alegerea sa, în 2008, preşedintele american vizitează Berlinul, în 19 iunie. Ar trebui mai întâi să întâlnească omologul său german, Joachim Gauck, şi apoi Angela Merkel, cancelarul german.

Asemeni predecesorilor săi, Kennedy, Reagan sau Clinton, ar trebui să pronunţe ulterior un foarte aşteptat discurs în faţa porţii Brandenburg, o onoare care i-a fost refuzată, de exemplu, în timpul vizitei precedente, când era doar candidat la Casa Albă.

'Ce ne va spune oare Obama, nouă, germanii de astăzi?", se întreabă Bild pe prima sa pagină. “Mr. Wowereit, open this airport?”, aluzie la fraza lansată de Ronald Reagan către Mihail Gorbaciov ("Mr Gorbaciov, tear down this wall") şi la scandalul din jurul aeroportului Willy-Brand, din Berlin-Brandebourg, a cărui deschidere se lasă aşteptată? Sau, de ce nu, "Je sais ce que tu as fait sur Facebook hier", pentru a aminti scandalul asupra programului de spionaj Prism.

Distanţa afişată de preşedintele american faţă de Europa îndeamnă la reflecţie inclusiv Spiegel-Online, care enumeră nedumeririle sale sub forma unei scrisori adresate preşedintelui american:

Domnule preşedinte, dragă Barack Obama,

[...] nu există niciun motiv să credem că vă interesează cu adevărat problemele actuale ale acestui oraş sau ale acestei ţări în particular. Catastrofa aeroportului local poate că vă lasă rece, iar în ceea ce priveşte criza zonei euro, europenii trebuie să se descurce singuri. [...] Ne-am cam îndepărtat, nu puteţi nega, unii de alţii, în ultimii ani. [...] Deci, vă rog, nu spuneţi nimic banal, gen 'Iubesc Berlinul!', ar fi ridicol. Nu, spuneţi doar fraza cea mai pertinentă pe care, ca preşedinte al Statelor Unite, aţi putea să o spuneţi în legătură cu relaţia pe care o aveţi cu Berlinul, Germania, Europa şi chiar restul lumii: "Sunt american".

Un tânăr de 25 de ani convertit musulman, căutat de poliţia din Italia pentru că recruta terorişti, a fost ucis în timp ce lupta alături de rebelii sirieni în bătălia pentru Quasyr din ultimele săptămâni, dezvăluie La Repubblica.

Potrivit membrilor comunităţii islamice italiene citaţi de cotidian, “45-50 de oameni au părăsit Italia pentru a se alătura rebelilor sirieni”; printre ei şi o femeie. Cel puţin şapte italieni convertiţi se află printre cei 300 de lupători occidentali capturaţi şi care în prezent sunt ţinuţi ostatici de armata siriană.

Ministrul de Externe, Emma Bonino, a minimalizat posibilitatea unui “val islamic din Italia”, dar serviciile secrete se tem că aceşti voluntari ar putea să întreprindă acţiuni teroriste la întoarcerea în Italia.

La patru ani şi jumătate de la prima sa vizită – un triumf la câteva săptămâni înainte de alegerea sa -, preşedintele american Barack Obama a sosit în 18 iunie la Berlin, cu familia sa.

Deci exact la o săptămână înaintea celei de-a 50-a aniversări a [celebrului discurs] al predecesorului său, John F. Kennedy, în faţa porţii Brandenburg – "Ich bin ei Berliner" – este rândul lui Obama de a se adresa germanilor.

În timpul acestui foarte aşteptat discurs, în faţa a 6000 de invitai, care va fi retransmis în direct în nenumărate ţări

de la Obama se aşteaptă ca el să menţioneze noile raporturi de forţă din politica internaţională [...], ca şi unele subiecte controversate, cum ar fi scandalul din jurul programului de spionaj Prism.

“Legăturile cu Europa devin tensionate”, titrează pe 18 iunie Milliyet, după ce poliţia a respins brutal protestele împotriva guvernului. Mai mulţi conducători europeni precum şi Parlamentul European au criticat într-adevăr atitudinea premierului Recep Tayyip Erdoğan, considerată autoritară. Afacerea a luat o turnură diplomatică prin anularea mai multor întâlniri bilaterale UE-Turcia, după cum arată cotidianul din Istanbul:

speranţa unei relaţii mai pozitive cu Uniunea Europeană a dispărut ca urmare a divergenţelor de perspectivă asupra evenimentelor din parcul Gezi. Partea turcă a început astfel să-şi anuleze întâlnirile cu reprezentanţii UE.

Într-adevăr, explică ziarul, ministrul turc al Justiţiei, Sadullah Ergin, care trebuia să participe zilele acestea la reuniuni la Bruxelles, atât în Parlamentul European cât şi la Comisie pentru a explica reforma justiţiei şi situaţia libertăţii presei, a renunţat la deplasare. De altfel, guvernul turc a anulat întâlnirile la nivel înalt prevăzute cu o delegaţie compusă din 13 parlamentari europeni, membri ai comisiei de Afaceri Externe.

În aceste condiţii, Milliyet se întreabă de asemenea dacă se va reuni Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia, după cum era prevăzut, pe 27 şi 28 iunie, la Bruxelles, partea turcă fiind compusă mai ales din deputaţi ai Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), al lui Erdoğan.

“Acordul de liber-schimb: o aprobare fericită”, scrie Le Monde într-un editorial, în timp ce preşedintele SUA, Barack Obama, şi liderii europeni au ajuns la un acord pentru lansarea unui vast acord bilateral, cu ocazia summitului G8 organizat pe 17 şi 18 iunie în Irlanda de Nord.

Această apropiere comercială între cele două maluri ale Atlanticului “este o veste bună” după 20 de ani de tentative nefructuoase, apreciază cotidianul parizian, care totuşi nuanţează:

Partida nu este câştigată încă. Discuţiile ar trebui să dureze cel puţin doi ani, dat fiind că există numeroase disensiuni: reglementările financiare, protecţia datelor cu caracter privat, mai ales în contextul scandalului Prism, privind supravegherea comunicaţiilor electronice în Statele Unite, organismele modificate genetic, carnea de vită cu hormoni...

Este necesară o atitudine prudentă, progresele nefiind considerate dobândite din start. În acest context, deşi Franţa, prin perseverenţă, a obţinut câştig de cauză pe 14 iunie în privinţa excluderii audiovizualului din negocieri, există totuşi o “nuanţă notabilă”, adaugă ziarul Le Monde:

Comisarul UE al Comerţului, Karel De Gucht, cel care va purta negocierile de partea europeană, a precizat că excluderea audiovizualului este doar “provizorie”. El a exprimat temerea că Administraţia Barack Obama ar putea retrage, în replică, alte capitole de negociere în cazul cărora europenii speră să beneficieze de concesii: pieţele publice, etichetele la origine din alimentaţie, transporturile.

Conform publicaţiei Die Tageszeitung, acest câştig de cauză este totuşi o victorie. “Cinematografia rămâne deocamdată protejată; Franţa păstrează dreptul de a subvenţiona producţiile cinematografice pentru a contracara concurenţa studiourilor de la Hollywood”, subliniază cotidianul german.

“Securitatea este întărită în jurul locaţiei de la Lough Erne şi al oraşului din Enniskillen”, [scrie The Belfast Telegraph] în timp ce se deschide summitul G8. În ciuda prezenţei a 8 000 de poliţişti şi a altor agenţi mobilizaţi pentru a-i supraveghea pe cei aproximativ 2 000 de manifestanţi anti-capitalişti prevăzuţi, autorităţile locale nu se aşteaptă la mari ameninţări.

Cotidianul irlandez subliniază totuşi că autorităţile nu vor să rişte să pară că iau securitatea în derâdere, observând că

trei drone recent cumpărate vor fi de asemenea folosite pentru a supraveghea cerul când se adună cei mai bogaţi conducători ai lumii.

Autorităţile britanice i-au spionat pe liderii şi oficialii altor ţări “atacând atât calculatoarele cât şi telefoanele delegaţilor” la întâlnirile din 2009 ale G20 din Londra, arată The Guardian, ca parte a investigaţiei sale asupra programelor americane şi britanice de supraveghere.

Potrivit acestor documente, înalţi oficiali britanici au autorizat folosirea de instrumente sofisticate de spionaj pentru a monitoriza comunicaţiile oaspeţilor, incluzând instalarea de cafenele cu conecţie Internet pentru a intercepta mailuri şi a controla activitatea online, ascultând convorbirile prin Blackberry, şi furnizând analiştilor dovada “despre cine telefona cui, la summit”. Ei vizau mai ales oficiali turci şi ruşi.

Cotidianul notează că dezvăluirea “ar putea conduce la o anumită tensiune” la summitul G8 care începe în Irlanda de Nord pe 17 iunie, toţi invitaţii fiind posibile ţinte la summiturile din 2009.

Moldova şi Uniunea Europeană au finalizat în 12 iunie negocierile asupra Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Comprehensiv, informează cotidianul Timpul. O reuşită a discuţiilor ameninţate mult timp de incertitudine din cauza instabilităţii politice care a zguduit această fostă republică sovietică, candidată pentru o aderare la UE, şi un prim succes pentru noul executiv pro-european al lui Iurie Leancă.

Acordul "va fi parafat în timpul summitului Partenariatului Estic, care va avea loc în noiembrie 2013 la Vilnius – Lituania, şi va fi foarte probabil semnat în cursul anului 2014", se bucură cotidianul din Moldova, care enumeră avantajele unui asemenea text:

integrarea economică a Republicii Moldova în spaţiul comunitar, liberalizarea graduală a comerţului cu bunuri şi servicii, libera circulaţie a forţei de muncă, reducerea taxelor vamale, abolirea restricţiilor cantitative...ținând cont de obiecțiile producătorilor agricoli care se tem că vor fi mai puțin competitivi după întrarea în vigoare a Acordului.

Fostul preşedinte al ţării, şef al opoziţiei comuniste pro-ruse, Vladimir Voronin, crede în ceea ce-l priveşte că "acordul va fi o catastrofă pentru țara noastră căci va închide poarta către Ucraina și Federația Rusă".

Reprimarea manifestaţiilor din Turcia este criticată în mai multe capitale europene. Politica primului ministru Erdoğan este arătată cu degetul, ceea ce fragilizează dialogul dintre UE şi Turcia privind o posibilă aderare a acesteia din urmă.

Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a declarat că se aşteapta din partea lui Erdoğan la “o politică de conciliere care respectă valorile europene”.

Pe 12 iunie, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton a anunţat în faţa Parlamentului European că UE nu ar trebui să “se retragă, ci să ia poziţie faţă de situaţia politică a ţării”. Diplomaţii de la Bruxelles se îndoiesc de faptul că data prevăzută pentru reluarea negocierilor privind aderarea Turciei, 26 iunie, va fi menţinută.

Potrivit dezvăluirilor făcute pentru The Guardian de către Edward Snowden – fostul tehnician de la CIA care a tras un semnal de alarmă – Agenţia Naţională de Securitate din SUA (NSA) ar fi întins o capcană unui bancher elveţian în 2007, pentru a-l recruta şi a obţine de la el “informaţii bancare secrete”.

Le Temps pune problema riscului spionajului de stat în instituţiile financiare, care “nu par a fi recunoscut de către bănci ca un risc specific”.

Cotidianul scrie de altfel că

serviciile secrete elveţiene, ridiculizate anul trecut pentru că au permis unui informatician să le fure milioane de informaţii, au de ce să zâmbească referitor la necazul care le afectează astăzi pe omoloagele lor americane.

"Un belgian comite crime şi violuri asupra unor necredincioşi" în Siria, titrează De Standaard, după descoperirea, în 7 iunie pe web, a unei înregistrări viedo datând din martie trecut, arătând decapitarea unui bărbat, presupus şiit, de către un grup de jihadişti. Printre aceştia unii se exprimă în flamandă...Potrivit ziarului, "sunt şanse ca execuţia să aibă de-a face cu Hussain Elouassaki, 22 de ani, infirmier pe lângă persoanele cu dizabilităţi din Vilvorde", în apropiere de Bruxelles:

ascultările telefonice şi interogările combatanţilor care s-au întors din Siria, pe care ziarul De Morgen le-a putut consulta, arată că un grup de 35 până la 40 de belgieni s-a instalat în jurul Alepului. Ei se află sub comanda lui Hussain Elouassaki, plecat în septembrie în Siria. Într-o conversaţie telefonică avută cu fratele său, Abdelouafi, [...] el povesteşte cum a decapitat un individ şi cum au ucis şi violat 30 de femei.

Cotidianul informează că printre cei 600-700 de combatanţi europeni care se află în acest moment în Siria, majoritatea belgienilor au o legătură "mai mult sau mai puţin evidentă cu Sharia4Belgium. [...] Complicii execuţiei riscă o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă în ţara noastră".

În editorialul său, intitulat "Băieţii noştri din Siria", Yves Desmet se indignează, în De Morgen, în faţa "banalizării răului", o atitudine curentă printre combatanţi:

cum de-au ajuns să se transforme în acest hal aceşti indivizi? [...] Din paria într-o ţară care nu i-a mai vrut, au devenit dintr-o dată eroi ai unui război sfânt. Nu este de mirare, şi în acelaşi timp este o slabă consolare, să ştii ca majoritatea dintre ei nici nu mai vrea să se întoarcă [în Belgia].

“Scandalul supravegherii comunicaţiilor ameninţă negocierile pe tema acordului comercial între Uniunea Europeană şi Statele Unite”, titrează Financial Times, prezentând cele mai noi evoluţii privind acuzaţiile cum că Agenţia Naţională de Securitate din SUA (NSA) a colectat sistematic datele registrelor telefonice şi a supravegheat modul în care cetăţenii americani utilizează Internetul, în cadrul unui program de monitorizare denumit PRISM.

Potrivit cotidianului economic, scandalul riscă să amplifice disensiunile dintre UE şi SUA privind politicile de protecţie a datelor, în cadrul negocierilor care urmează să înceapă luna viitoare, pe tema creării unui acord comercial între Statele Unite şi Uniunea Europeană. Există deja eforturi pentru depăşirea campaniei franceze de protejare a excepţiei culturale, care ar permite subvenţionarea în continuare a unor domenii artistice precum muzica şi cinematografia.

Înaintea negocierilor, companii americane din domeniul tehnologiei informaţionale şi firme de servicii financiare au făcut lobby pentru relaxarea restricţiilor referitoare la schimbul de date între Europa şi Statele Unite, precizează Financial Times.

Executivul de la Bruxelles a prezentat anul trecut un proiect de lege privind protecţia datelor, care ar permite autorităţilor europene să aplice reglementări dure privind protecţia datelor private. Companiile americane se opun multora dintre aceste măsuri de teamă că modelele lor de afaceri ar putea fi compromise. Reglementările UE privind protecţia vieţii private trebuie să fie aprobate de statele membre şi de Parlamentul European, dar Statele Unite speră de mult timp că ar putea flexibiliza propunerea prin intermediul negocierilor pe tema acordului comercial.

După lupte violente între rebeli şi trupele siriene, în apropierea frontierei israeliene, Austria a decis retragerea soldaţilor săi de pe platoul Golan, informează Die Presse.

Pentru cei 380 de soldaţi austrieci, în post de acum 39 de ani, pentru a supraveghea încetarea ostilităţilor dintre Siria şi Israel, în cadrul unei misiuni ONU, pericolul a atins "un grad inacceptabil", a declarat ministrul austriac al Afacerilor externe, Michael Spindelegger. Misiunea numără aproximativ 1000 de persoane.

Retragerea, care ar urma să se realizeze în cel mult patru săptămâni, riscă să ducă la terminarea misiunii ONU pe platoul Golan, explică cotidianul. Israel a cerut ca totuşi misiunea să fie menţinută.

Premierul David Cameron s-a angajat să supună votului parlamentarilor problema înarmării rebelilor sirieni, în mijlocul unei opoziţii în creştere din partea deputaţilor în privinţa intervenţiei Marii Britanii în conflict, scrie The Independent

Peste 80 de parlamentari i-au trimis o cerere lui Cameron exprimându-şi îngrijorările în privinţa furnizării de arme luptătorilor ce încearcă să-l răstoarne pe preşedintele sirian Bashar al-Assad.

Cel puţin cinci miniştri se gândesc să se opună oricărei mişcări de a-i înarma pe rebeli după ridicarea embargoului Uniunii Europene în privinţa armelor din Siria, de luna trecută.

Din 31 mai, importante manifestaţii se desfăşoară la Istanbul, în jurul pieţei Taksim, pentru a se opune reamenajării parcului Gezi, unde se doreşte construcţia unui centru comercial.

Înfruntări violente au avut loc cu poliţia, în timp ce contestarea, sprijinită pe reţelele sociale şi diverse partide de opoziţie, pune sub semnul întrebării puterea premierului Recep Tayyip Erdoğan.

PentruTaraf,

premierul nu a înţeles că oamenii proveniţi din toate colţurile societăţii au ieşit în stradă pentru a spune: “Nu dorim să ni se impună lucrurile”.

Acordurile de liber schimb pe care UE le negociază cu Canada şi se pregăteşte să le deschidă cu Statele Unite “pot avea consecinţe importante pentru legile de mediu în vigoare în UE”, previne De Volkskrant.

Cotidianul arată că acordurile vor permite investitorilor străini să ceară compensaţii financiare dacă ei estimează că aceste legi pun obstacole companiilor.

Deputaţii europeni şi organizaţiile de mediu se tem că firmele vor pune presiune pe ţările membre UE. “Pentru a evita cererile de despăgubiri şi dobânzi, statele membre ar putea să-şi flexibilizeze legile”, explică ziarul.

Miniştrii europeni ai Afacerilor Externe au decis că de la 1 iunie, ţările membre vor fi autorizate să furnizeze arme rebeliunii siriene, care vor ajunge aici cu anumite condiţii. Decizia a fost anunţată în perspectiva conferinţei internaţionale care va avea loc la Geneva luna următoare.

După ce va fi ridicat embargoul, europenii vor putea să susţină rebeliunea siriană în lupta sa împotriva preşedintelui Bachar al-Assad. Totuşi, această decizie, luată după o deliberare de 12 ore, nu vrea să însemne că statele membre vor începe să trimită imediat arme rebelilor sirieni, a ţinut să precizeze ministrul britanic al Afacerilor Externe, William Hague. Scopul rezoluţiei europene este de a “forţa regimul sirian să negocieze”.

Olanda şi numeroase alte ţări au refuzat să susţină această decizie de a trimite arme într-o “regiune instabilă”. Dar în faţa “insistenţei englezilor şi a francezilor de a flexibiliza sancţiunile, Germania şi Olanda au fost obligate să caute un compromis”. Doar embargoul asupra armelor este ridicat, celelalte sacţiuni – precum măsurile de represalii economice – vor fi menţinute.

În timp ce miniştrii Afacerilor Externe din UE se întâlnesc la Bruxelles pe 27 mai pentru a discuta problema controversată a ridicării embargoului asupra furnizării de arme rebelilor sirieni, Le Monde publică o anchetă care aduce dovada atacurilor cu gaz făcute de armata lui Bachar al-Assad.

“Gravitatea cazurilor, multiplicarea lor, tactica folosirii unor asemenea arme arată că nu este vorba doar de gaz lacrimogen folosit pe front, ci de produse dintr-o altă clasă, mai toxice”, potrivit celor doi reporteri, un fotograf independent şi un jurnalist al cotidianului care au rămas două luni în împrejurimile capitalei siriene.

Pentru Le Monde,

este urgent ca responsabilii occidentali să enunţe clar ce ştiu despre produsele chimice din Siria. Să înceteze tergiversarea pe “linia roşie”. Trebuie să iasă din ambiguitate. Înainte de a fi prea târziu.

“Uniunea Europeană depune eforturi pentru a avea o poziţie unitară în privinţa embargoului privind armamentul impus Siriei”, notează European Voice. Publicaţia notează că “iniţiativa franco-britanică în sensul anulării interdicţiei UE privind vânzarea de armament insurgenţilor din Siria pare sortită eşecului” pentru că “atitudinile împotriva acestei idei s-au accentuat”.

În februarie, Marea Britanie şi Franţa au reuşit să convingă alte state membre UE să relaxeze embargoul privind vânzările de arme şi să susţină o iniţiativă care să permită furnizarea de echipamente militare neletale, precum sisteme de comunicaţie şi alte componente logistice, forţelor insurgente care luptă împotriva preşedintelui Bashar al-Assad. Acum, în urma discuţiilor pe care preşedintele francez François Hollande şi premierul britanic David Cameron le-au avut pe 22 mai, chiar şi Parisul şi Londra par să fi temperat tonul iniţiativei, în principal din cauza temerilor că armele ar putea ajunge în mâinile militanţilor islamişti. Cotidianul continuă -

Există disensiuni semnificative între statele membre în privinţa Siriei, în special asupra a trei aspecte. Austria a comunicat în mod clar că se opune relaxării restricţiilor privind livrarea de armament rebelilor, întrebând care ar fi utilitatea demersului şi efectele. Suedia a fost cea mai reticentă în acceptarea perspectivei pe termen lung de înăsprire a sancţiunilor împotriva regimului al-Assad, argumentând că acest lucru va limita spaţiul pentru o soluţie politică. În plus, în ultimele luni, Republica Cehă a exprimat dubii privind durabilitatea controlului exercitat de principala entitate politică a opoziţiei – Coaliţia Naţională Siriană – asupra forţelor rebele.

Problema embargoului va fi dezbătută cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe ai ţărilor UE, programată pe 27 mai la Bruxelles, înainte de termenul-limită din 1 iunie, când embargoul va trebui prelungit sau anulat. Între timp, o nouă conferinţă de pace pentru Siria, propusă de Statele Unite şi Rusia, este programată să se desfăşoare la începutul lunii iunie la Geneva, ocazie cu care membrii Coaliţiei Naţionale Siriene ar putea discuta cu reprezentanţi ai Guvernului sirian.

Pentru moldoveni, Sărbătoarea Europei a început pe 18 mai şi va dura până pe 26. Deoarece, pe 9 mai, zi în care ea este celebrată în UE, guvernul a preferat să comemoreze victoria din 1945 în prezenţa vicepremierului rus, Dmitri Rogozin. În Jurnal de Chişinău, Petru Bogatu denunţă “mizeria scursă din abundenţă la 9 mai prin Piaţa Marii Adunări Naţionale”.

Orgiile la care s-au dedat ruşii de aşa-zisa “sărbătoare a victoriei” chiar în inima statului nostru ne-au arătat o dată în plus că Republica Moldova nu-i doar un fel de sat prăpădit, ci şi unul fără câini. După 22 de ani de la proclamarea independenţei, am coborât la nivelul cel mai de jos al vagabondajului politic. Raportat la standardele europene, comportamentul de până acum al stăpânilor clipei de la Chişinău e ţigăneală curată.

Sărbătoarea Europei a fost deschisă de Štefan Füle, comisarul european pentru Extindere şi politica de vecinătare, care a cerut autorităţilor să facă “tot ce se poate pentru democratizarea republicii”. Dar Jurnal de Chişinău consideră că Rusia “a recucerit Moldova fără tancuri şi artilerie grea”. “Emisarul lui Putin ne-a arătat din deget, sugerându-ne cu impertinenţă să mergem spre Est, nu spre Vest”, adaugă cotidianul, care speră că noul guvern Leancă (Iurie Leancă fiind confirmat pe 15 mai), va putea scoate ţara din această ambiguitate.

Desfăşurată pe 15 mai la Bruxelles, Conferinţa donatorilor pentru dezvoltarea statului Mali a decis acordarea unui ajutor financiar de peste trei miliarde de euro acestei ţări africane, pentru perioada 2013 – 2014, relatează publicaţia Frankfurter Allgemeine Zeitung. O sumă care “depăşeşte considerabil cele două miliarde de euro prevăzute iniţial”, adaugă cotidianul.

Printre principalii donatori figurează Germania, Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Statele Unite, Banca Mondială şi Banca Islamică pentru Dezvoltare.

Fondurile au rolul atenuării consecinţelor economice şi sociale ale actualului război împotriva miliţiilor islamiste din nordul Mali, în special prin ajutoare destinate agriculturii şi infrastructurii, explică FAZ.

Ziarul Süddeutsche Zeitung notează totuşi că Mali are nevoie în primul rând de un guvern rezultat în urma unor alegeri democratice (programate în iulie) şi că, la Bruxelles,

puţini oameni îşi fac iluzii că statul Mali este capabil să se descurce atât de rapid cu forţele proprii. Armata din Mali, dezmembrată şi slab-calificată, nu va fi capabilă să înlocuiască forţele internaţionale de pace sau unităţile speciale franceze decât peste câţiva ani.

Iulia Timoşenko a fost arestată ilegal şi din motive politice, potrivit deciziei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, de la Strasbourg, din 30 aprilie.

Timoşenko a fost reţinută în 2011 şi închisă pentru şapte ani pentru “abuz în serviciu” referitor la rolul ei în semnarea unui acord pentru gaz cu Rusia.

Potrivit Gazeta Wyborcza, “decizia fără precedent a judecătorilor de la Strasbourg, care înainte au evitat să ia o poziţie atât de clară în disputele politice, lasă Kievului prea puţin loc de manevre. A o lăsa pe Timoşenko în închisoare va distruge speranţele Ucrainei pentru semnarea unei înţelegeri de asociere cu UE care a fost iniţial programată pentru această toamnă, la Vilnius.”

Vizita premierului sârb Aleksandar Vučić la Zagreb, pe 29 aprilie, marchează o dezgheţare a relaţiilor între Serbia şi Croaţia, care cunoscuseră un blocaj după alegerea naţionalistului Tomislav Nikolić la preşedinţia Serbiei.

Vučić a estimat că după aderarea Croaţiei la UE, cooperarea între cele două ţări se va întări, scrie Danas.

Pe de altă parte, ministrul Afacerilor Externe al Croaţiei, Vesna Pusić a anunţat că ambele ţări se gândesc să demareze discuţii vizând să renunţe la plângeri reciproce pentru genocidul din timpul războiului din 1991-95 depuse la Curtea Internaţională de Justiţie.

Președintele Nicolae Timofti l-a numit pe viceprim-ministrul Iurie Leancă, membru al Partidului Liberal-Democrat (PLDM) și ministru de Externe, în postul de șef interimar al guvernului. Aceasta după ce Curtea Constituțională invalidase în ajun decretul de numire în acest post al lui Vlad Filat (PLDM).

Bănuit de corupție, Filat fusese obligat să-și dea demisia în 5 martie, în urma unei moțiuni de cenzură.

El nu putea, deci, potrivit Curții, să conducă în continuare guvernul.

Pe 22 aprilie, Uniunea Europeană a diminuat sancţiunile împotriva zonelor controlate de rebelii sirieni, aprobând comerţul cu petrol sirian şi activităţile aferente, scrie European Voice. Întreprinderile din UE au acum posibilitatea de a cumpăra şi vinde petrol, de a furniza utilaje pentru companiile petrochimice şi de a face investiţii în sectorul petrolier, cu condiţia de a primi aprobarea guvernului rebel, Consiliul Naţional Sirian, relatează site-ul de ştiri. Un embargo comercial a fost impus regimului liderului sirian Bashar al-Assad, în septembrie 2011, pentru a-l încuraja să negocieze cu forţele rebele. European Voice mai adaugă faptul că

retragerea parţială a regimului extins de sancţiuni din partea UE, care s-a înfăptuit la sugestia Germaniei, este prima relaxare a sancţiunilor UE. Şi totuşi, pe termen scurt, nu este de aşteptat ca aceste măsuri să sporească în mod semnificativ economia zonelor controlate de rebeli.

Înainte de declanşarea conflictului, în martie 2011, UE cumpăra aproape tot petrolul din Siria, în valoare de aproximativ 2,3 miliarde de euro în 2010.

Statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord prealabil pentru relaxarea embargoului pe exporturile de petrol siriene, ceea ce ar fi prima uşurare a sancţiunilor de la începutul represiunii preşedintelui Bashar al-Assad lansată în urmă cu doi ani împotriva revoltelor populare.

International Herald Tribune scrie că diplomaţii au conceput acordul pentru a da zonelor ocupate de opoziţie o mai mare autonomie şi flexibilitate, astfel încăt să-şi poată construi o bază economică prin intermediul resurselor de petrol.

În aşteptarea unei revizuiri a textului de către înalţii reprezentanţi ai UE, miniştrii de Externe europeni au intenţia de a susţine proiectul de acord luni. Ulterior, vor fi necesare măsuri legislative suplimentare pentru ca embargoul să fie relaxat.

Între timp, reprezentanţii opoziţiei siriene şi-au intensificat solicitările pentru ca Uniunea să pună capăt embargoului de arme care urmează să expire la sfârşitul lunii mai, relatează The Irish Times.

Relaxarea embargoului este “singura cale” de a opri vărsarea de sânge, a afirmat Walid Saffour, ambasadorul Coaliţiei Naţionale a Forţelor Revoluţionare şi de Opoziţie Siriene, în timpul unei vizite efectuate miercuri la Dublin.

Marea Britanie şi Franţa sunt în favoarea acordării unei asistenţe militare opoziţiei, dar alte state membre sunt împotriva unei militarizări sporite a conflictului.

“Suprafeţe mari de teren din Europa sunt ‘acaparate’ de companii mari, de speculatori, cumpărători străini bogaţi şi fonduri de pensii, într-un mod similar cu situaţia întâlnită în ţările aflate în curs de dezvoltare”, scrie ziarul The Guardian, publicând rezultatele unui nou raport privind deţinerea de terenuri agricole.

Studii realizate de numeroase organizaţii, inclusiv de Transnational Institute şi de Via Campesina, sugerează că fermierii locali sunt eliminaţi de pe piaţa tranzacţiilor cu terenuri din cauza intensificării, în ultimii zece ani, a achiziţiilor de terenuri de către “corporaţii chineze, fonduri suverane bogate şi fonduri speculative din Orientul Mijlociu, de oligarhi din Rusia şi companii imobiliare specializate în tranzacţii cu terenuri agricole” atrase de subvenţiile consistente oferite latifundiarilor prin intermediul Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene.

Jumătate din totalitatea terenurilor agricole din spaţiul UE se concentrează în prezent în 3% din fermele mari care au suprafeţe de peste 100 de hectare. În unele state membre ale Uniunii Europene, ponderea deţinerii de terenuri este la fel de inegală cum este în Brazilia, Colombia şi Filipine. [...] Companii chineze s-au mutat masiv în Bulgaria, iar grupuri din Orientul Mijlociu au devenit foarte active în România. […] Concentrarea deţinerii de terenuri se intensifică. În Germania, cele 1,2 milioane de grupuri latifundiare din perioada 1966-1967 s-au redus la doar 299 100 de ferme în 2010. […] În Andaluzia (Spania), numărul fermelor s-a redus cu peste două treimi, ajungând sub un million în 2007. În anul 2010, 2% dintre proprietarii latifundiari deţineau jumătate din suprafeţele de terenuri.

Potrivit The Guardian, raportul sugerează că

aşa cum se întâmplă în multe ţări aflate în curs de dezvoltare, există o puternică opoziţie faţă de ‘acapararea’ terenurilor în Europa. Au existat cazuri în care membri ai unor comunităţi au ocupat terenuri. În Andaluzia, fermierii rămaşi fără pământuri ocupă terenurile în mod colectiv şi le cultivă. În Viena, tinerii ocupă terenurile fertile din mediul urban.

Premierul olandez Mark Rutte se “va [confrunta]cu o dilemă” când se va întâlni cu preşedintele rus Vladimir Putin, la Amsterdam, astăzi, observă ziarul.

“Mai întâi vor da mâna, apoi Rutte va spune într-un mod prietenos că Rusia şi Olanda câştigă miliarde de euro una datorită celeilalte, şi că de asta este nevoie în aceste vremuri de criză. Ulterior conversaţia va deveni mai complicată”, scrie ziarul.

În “buzunarul de la piept” al lui Rutte se află o listă cu subiecte care, potrivit cererii membrilor Parlamentului şi ai organizaţiilor pentru drepturile omului, trebuie să fie discutate cu preşedintele rus. Aceştia vor ca el să vorbească despre drepturile homosexualilor în Rusia, situaţia drepturilor omului şi poziţia ONG-urilor. “Când va scoate Rutte lista sa?”, se întreabă De Volkskrant.

Cancelarul german Angela Merkel și președintele rus Vladimir Putin au inaugurat la Hanovra, în 7 aprilie, cel mai mare salon de tehnologie industrială din lume.

"Saluturile erau un pic rigide", constată ziarul, evocând crisparea celor doi lideri în timpul ceremoniei, în ciuda zâmbetelor de circumstanță și a anunțului privind întărirea relațiilor economice bilaterale.

Motivele sunt recentele înăspriri ale legislației rusești asupra ONG-urilor străine, ca și controalele inopinate efectuate la sfârșitul lunii martie de poliția rusă în localurile moscovite ale mai multor ONG germane, cum ar fi Transparency International sau think thank-urile Konrad Adenauer și Fredrich Ebert.

La 4 ani de la "revoluția Twitter", care marcase sfârșitul guvernului comunist din Moldova în profitul forțelor pro-europene, cotidianul amintește că nicio anchetă nu a fost finalizată asupra abuzurilor comise.

Oficial, au fost ucise 3 persoane și alte 460 torturate în timpul revoltei, însă identitatea vinovaților pentru aceste acte, "fețe ascunse de ochii opiniei publice", nu a fost niciodată stabilită.

Procurorii și o parte a presei asigură că victimele erau de fapt...polițiști. "Pe cine ar putea supăra adevărul despre 7 aprilie?", se întreabă Timpul. Guvernul pro-european, ales în scrutinul democratic care a urmat revoltei, a fost demis în 5 martie trecut, iar țara este condusă astăzi de un guvern interimar.

Priştina a adoptat pe 27 martie planul în opt puncte elaborat de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe al UE, Catherine Ashton, pentru reglementarea cooperării între muncipalităţile cu majoritate sârbă din Nordul Kosovo.

Prezentat de Ashton pe 21 martie, planul stabileşte domeniile şi condiţiile în care aceste municipalităţi vor putea să exerseze competenţe specifice, precum formele de cooperare între ele cu scopul de a crea o asociaţie.

Vice-premierul sârb Aleksandar Vučić calificase planul drept “inacceptabil”. Ashton l-a invitat deci să participe, alături de primul ministru Ivica Dacić, la ultimul ciclu de negocieri între Serbia şi Kosovo, care trebuie să se desfăşoare pe 2 aprilie la Bruxelles.

Ministrul italian al Afacerilor externe, Giulio Terzi, a demisionat neașteptat în 26 martie, ca urmare a unei neînțelegeri diplomatice cu India. Este vorba despre extrădarea a doi militari italieni, acuzați de a fi ucis din greșeală doi pescari indieni, pe care i-au luat drept pirați în timpul escortării unui petrolier italian în Oceanul Indian.

Primul ministru Mario Monti și președintele Giorgio Napolitano și-au manifestat decepția privind această demisie, care intervine într-un moment în care în țară domnește incertitudinea din cauza recentelor alegeri.

Terzi este în același timp bănuit de a fi dorit exploatarea furiei populare pentru binele carierei sale politice.

La izbucnirea rebeliunii armate din Siria, acum doi ani, ne-a fost teamă că islamiştii europeni candidaţi la jihad se vor duce acolo pentru a se antrena pentru războiul sfânt. Conform Jyllands-Posten, care titrează astăzi 25 martie că “tinerii din benzi vor merge la război în numele Islamului”, nu mai este nicio îndoială în acest sens.

Serviciile de informaţii daneze afirmă că

mai mulţi membri ai celor mai violente benzi de imigranţi din Copenhaga sunt în prezent în Siria, unde s-au dus pentru a participa la jihad, ceea ce riscă să adauge un fundamentalism violent unor criminali înrăiţi. “Aceasta este o nouă tendinţă. Aceste persoane sunt deja potenţial violente şi, la întoarcerea lor acasă, vor avea acces la arme şi explozibili. Este foarte îngrijorător să constatăm dezvoltarea acestei legături între mediul islamist şi cel criminal”, a declarat [...] directorul serviciului de informaţii danez.

În timp ce danezii îşi manifestă îngrijorarea, belgienii adaugă la rândul lor că în Europa, Belgia ar fi devenit “cel mai mare furnizor” de tineri care merg în Siria pentru jihad, exclamă De Morgen. Ziarul citează un specialist în terorism, conform căruia “în Belgia, există încă un mare potenţial de combatanţi”, dar, dintre aceştia, “majoritatea se vor întoarce deziluzionaţi”.

Ei au în minte imagini eroice şi se aşteaptă să devină luptători, dar cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu vor purta o armă. Ei sunt repartizaţi fie la construirea baricadelor, fie la posturile de observaţii, sau folosiţi ca şi carne de tun.

Potrivit De Standaard, de altfel, organizaţia Sharia4Belgium care este oficial dizolvată la sfârşitul anului 2012, ar juca un rol important în recrutarea tinerilor ‘jihad-işti’ în Belgia pentru grupurile rebele din Siria.

În 21 martie, Abdullah Öcalan, şeful Partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), a lansat un apel spre membrii mişcării sale pentru a înceta lupta armată începută în 1984 şi la a continua lupta pentru autonomia Kurdistanului (sud-estul Turciei) pe plan politic.

Öcalan fiind deţinut pe insula Imrali, de la arestarea sa, în 1999, apelul său a fost citit de o deputată kurdă, la Dyarbakir, capitala Kurdistanului turc, cu ocazia "Nowroz", noul an kurd.

Uniunea Europeană, care "acordă deplinul său sprijin şi susţinere financiară procesului de pre-aderare" al Turciei, a "salutat cu căldură" un "pas înainte foarte important".

Entuziasmul cu care a fost primit anunţul conform căruia Statele Unite urmau să înceapă negocieri cu UE în vederea stabilirii unei zone de comerţ liber “şi-a pierdut din intensitate” scrie Mohamed A. El-Erian într-o analiză publicată de Les Echos, la cinci săptămâni după discursul lui Barack Obama privind starea naţiunii.

“Mai sunt încă prea multe obstacole în calea acestui proiect”, notează analistul financiar american, care enumeră trei dintre acestea. Primul este potenţialul economic modest al propunerii.

Acordurile de comerţ liber care promit cele mai mari beneficii sunt cele dintre economiile care au bariere tarifare semnificative, volume comerciale reduse şi un grad redus de suprapunere a modelelor de consum şi de producţie respective. Nu este cazul pentru Uniunea Europeană şi Statele Unite.

Al doilea motiv al unui eşec probabil ţine de atmosfera care domină la ora acutală în UE şi în Statele Unite.

Fluxul aparent fără sfârşit al dramelor politice imediate a făcut extrem de dificilă, atât pentru Europa cât şi pentru Statele Unite, posibilitatea de a se concentra pe o perioadă mai îndelungată asupra unei iniţiative structurale. Este dificil pentru Europa să reflecteze pe termen lung, atunci când, pe termen scurt, atenţia este distrasă de rezultatul alegerilor din Italia. [...] În Statele Unite, perturbarea a luat forma unei noi mini-drame fiscale.

Al treilea motiv este legat de

starea precară a dialogului pe plan mondial, în ciuda tuturor discursurilor frumoase despre provocările globale şi responsabilităţile comune. Reuniunea G20 de luna trecută s-a transformat încă o dată într-un nou summit costisitor lipsit de conţinut şi de urmări suficiente. În loc să catalizeze coordonarea politicilor constructive, a încurajat în mod neintenţionat complezenţa.

Guvernul refuză să acorde azil pentru interpreţii afgani ce lucrează pentru armata suedeză în Afganistan, pentru că toţi cei care cer azil trebuie să fie trataţi în acelaşi fel.

Treizeci de persoane sunt afectate. Când suedezii vor începe să se retragă, începând cu luna iunie, ele riscă să aibă viaţa în pericol pentru că au colaborat cu duşmanul.

Șeful forţelor armate şi-a exprimat clar susţinerea pentru acordarea de azil interpreţilor, pentru a demonstra că Suedia este o ţară umană.

Preşedintele francez François Hollande şi premierul britanic David Cameron au cerut liderilor europeni să-i sprijine pentru ridicarea embargoului asupra armelor către Siria.

La un summit UE din Bruxelles, Hollande a spus că Franţa nu ar mai putea permite ca oamenii să “fie masacraţi de un regim care a arătat că nu vrea o discuţie politică”.

El a spus că Londra şi Parisul au căzut de acord asupra faptului că embargoul ar trebui să fie încheiat, deşi este probabil ca Germania să se opună acestei idei, scrie cotidianul.

20 000 de persoane au defilat la Belgrad pentru a comemora cea de-a zecea aniversare a asasinatului lui Zoran Đinđić, primul ministru (2001-2003) pr-occidental, împuşcat de un trăgător de elită în 12 martie 2003.

Ziarul notează că doar vice-prim ministrul şi ministru al Comerţului extern şi al telecomunicaţiilor, social-democratul Rasim Ljajić, era prezent la defilarea organizată de Partidul Democratic, al cărui membru fusese Đinđić, şi de Partidul Liberal-Democrat.

Un referendum privind statutul Insulelor Falkland (“Las Malvinas” în limba spaniolă), efectuat în rândul celor 2 900 de locuitori ai arhipelagului din Atlanticul de Sud a revelat că 99,8 % dintre aceştia doresc menţinerea statutului de teritoriu de peste mări al Marii Britanii, mai degrabă decât să devină o parte din Argentina.

Dreptul de proprietate asupra acestor insuliţe, situate la aproximativ 490 de km de coasta de sud-est a Argentinei, a constituit timp de multă vreme un motiv de dispută între cele două naţiuni, şi a declanşat în 1982 războiul Malvinelor între Marea Britanie şi ţara din America de Sud.

Recent, Argentina a devenit din ce în mai presantă în apelurile lansate Marii Britanii pentru ca aceasta din urmă să renunţe la drepturile sale asupra zonei pe care o controlează de peste 150 de ani. Pentru ziaristul Neil Tweedie de la The Daily Telegraph,

rezultatul a fost o izbândă pentru David Cameron, care a susţinut referendumul în calitate de manifestare tangibilă a dreptului insularilor la autodeterminare, şi o umilinţă la adresa preşedintelui Argentinei, Cristina Fernandez de Kirchner, care l-a calificat drept irelevant şi ca fiind un produs al unei “populaţii implantate”. [...] Ea s-a folosit de acest subiect pentru a distrage atenţia conaţionalilor săi de la problemele economice, care includ una dintre cele mai mari rate ale inflaţiei din lume, dar această politică pare să se fi întors împotriva ei.

Cu toate acestea, pentru Roy Greenslade, editorialistul de la The Guardian, care a scris înainte de publicarea rezultatelor că “referendumul se aseamănă totuşi cu o fraudă electorală”,

răspunsul Argentinei, că referendumul este o cascadorie publicitară fără sens, este cu siguranţă corect (chiar dacă nu suntem de acord cu revendicările teritoriale emanate de Buenos Aires). Şi va fi văzut ca atare în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite. [...] Poate că cea mai bună şansă a Argentinei ar fi să convingă 1 700 dintre cetăţenii săi să emigreze în insule, în speranţa ca Marea Britanie să organizeze un alt tur de scrutin peste şapte ani.

De partea argentiniană, cotidianul Clarín scrie că, la “treizeci de ani după război”, contextul internaţional s-a schimbat.

Conflictul nu mai este acum bilateral, ci regional. [...] Un al treilea actor şi-a făcut apariţia, iar litigiul nu se mai limitează la Buenos Aires şi Londra. Cel de-al treilea actor este populaţia arhipelagului, care acţionează în mod independent faţă de guvernul britanic, şi care s-a exprimat prin intermediul autorităţii sale politice.

Pe aceeaşi lungime de undă, confratele său La Nación consideră că, prin acest referendum,

aproape 60% dintre alegători şi-au stabilit o identitate: insularii din Falkland. Fie că se înşală sau nu, ei cred că se guvernează singuri pentru a toate aspectele-cheie care se referă întocmai la viaţa comunităţii. Şi consideră că este în interesul lor să delege relaţiile externe şi cele de apărare. Ei preferă să greşească în felul acesta, şi să trăiască în consecinţă.

Alianţa pentru Integrare Europeană, coaliţia guvernamentală condusă de Vlad Filat, a fost răsturnată în 5 martie. Comuniştii, democraţii şi neafiliaţii au votat împreună o moţiune de cenzură.

Cotidianul consideră că acest vot, de 54 de voci din 101 deputaţi, "serveşte doar interesele Moscovei", care ar încerca astfel să îndepărteze ţara de UE.

Timpul se întreabă şi dacă Filat nu va cunoaşte oare "soarta fostului prim ministru din Ucraina, Iulia Timoşenko", în închisoare din cauza puterii actuale.