Pentru Eleftherotypia, închiderea radio-televiziunii publice greceşti ERT, la câteva ore după anunţul făcut, fără preaviz, de către guvern, în 11 iunie, nu este decât "o condamnare la moarte", nici mai mult nici mai puţin. La orele 23, grecii au descoperit astfel, cu brutalitate, înregistrarea de adio a jurnaliştilor acestui canal, în care se explică faptul că "printr-un gest inedit – şi nu doar pentru Grecia – guvernul a închis dintr-o singură mişcare audiovizualul public", [scrie jurnalul]. Aflând vestea, mai multe mii de persoane s-au strâns pentru a manifesta în faţa imobilelor care adăpostesc ERT. Canalele particulare de televiziune şi-au încetat şi ele emisia, pentru câteva ore, în semn de solidaritate.

Potrivit Eleftherotypia,

biroul primului ministru luase de mai mult timp în calcule această decizie, căci credea că, închizând acest organism public, putea rezolva problema concedierii a 2 000 de funcţionari, impusă de troica. A rezolvat deci problema trimiţând în şomaj 2 656 angajaţi.

Pentru cotidianul din Atena, această decizie luată în grabă pune o

mare problemă democratică, distrugând pluralismul informaţiei. Poporul grec are dreptul şi trebuie să aibă o televiziune publică deschisă, imparţială şi de calitate.

"Erau o mulţime de lucruri care nu mergeau cum trebuie la ERT", recunoaşte la rândul său, I Kathimerini:

ea a beneficiat mult timp de acelaşi tratament ca întreg sectorul public, din partea guvernelor succesive, care considerau că au o clientelă de întreţinut şi bani de aruncat. Cele 19 posturi locale de radio sunt dovada unei risipe insuportabile, pur şi simplu. [...] Însă existau o mulţime de motive pentru a iubi în acelaşi timp ERT: ea a continuat să producă documentare excepţionale, într-un moment în care practic nimeni nu mai face acest lucru în Grecia. Staţiile sale de radio difuzau o muzică pe care nimeni altcineva n-ar fi difuzat-o.

În ceea ce priveşte forma, guvernul asigură că închiderea este temporară, doar pentru timpul necesar creării, "cât de repede posibil", al unei "noi structuri". Eleftherotypia crede că în sertarele administraţiei s-ar afla un proiect de lege asupra creării NERIT AE (Noua radiodifuziune grecească, Internet şi televiziune), cu un segment de angajaţi "cu mult mai modest". Principalele sindicate ale bugetarilor, ca şi cele din sectorul privat, au anunţat o grevă generală de 24 de ore pentru acest 13 iunie, pentru a protesta împotriva închiderii ERT.

Catalonia va avea proprii săi reprezentanţi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Știinţă și Cultură (UNESCO), începând din luna iunie, "sub supervizare spaniolă", scrie El Periódico, după semnarea, în 3 iunie la Paris, a acordului între directoarea UNESCO, Irina Bukova, şi preşedintele guvernului regional catalan, Artur Mas.

Potrivit acestui acord, reprezentanţii guvernului catalan, numiţi cu acordul guvernului central, vor putea interveni punctual în sectoare cum ar fi educaţia, cultura, ştiinţele sociale, ştiinţele naturale şi comunicaţia, explică ziarul, care precizează faptul că

nu este vorba de o prezenţă directă alături de Spania, nici de statutul de care dispune Quebec [din 2006 are un reprezentant permanent în cadrul delegaţiei canadiene] în această instituţie internaţională.

La Bucureşti, Evenimentul Zilei explică faptul că este vorba, pentru Barcelona, "de un pas uriaş pentru formalităţile de a deveni independentă". Chiar dacă

perspectiva independenţei regiunii autonome din Spania nu suscită entuziasm în Europa. Există ţări ca Belgia, Cipru, Italia, România, Slovacia şi Marea Britanie, în care mişcările separatiste](3247591) ale unor minorităţi naţionale s-ar putea inspira din secesiunea catalană.

Die Tageszeitung a făcut un joc de cuvinte, "cu stânga" însemnând în acelaşi timp efectiv a vota "cu Stânga", dar şi "cu degetele-n nas", pentru a-şi exprima sprijinul la apelul intitulat Este posibilă o altă Europă. Apelul a fost lansat în 15 mai de aleşii social-democraţi, de reprezentanţi ai stângii, de Verzi, de mai multe sindicate, ca şi de intelectuali şi de cercetători venind din Austria, Germania, Italia şi Franţa.

Pentru acest cotidian de stânga,

este pentru prima oară că are loc un astfel de protest supranaţional, comun mai multor partide ale stângii europene, împotriva politicii europene, mai ales cea a cancelarului [german] Angela Merkel.

Protestul priveşte direct "tratatul de competitivitate" pe care Consiliul European trebuie să-l adopte în iunie pentru a obliga ţările din zona euro să efectueze rapid reforme structurale, explică ziarul, care adaugă faptul că, pentru cei care au semnat apelul,

acest tratat nu înseamnă nimic altceva decât un dumping salarial, o reducere a binefacerilor statului-providenţă şi a privatizărilor.

"Excepţie culturală: Franţa a reuşit să atragă de partea ei alte 13 state ale Uniunii", scrie La Tribune, care informează că ministrul francez al Culturii, Aurélie Filippetti, a reuşit să convingă 13 omologi europeni să semneze o scrisoare adresată Comisiei Europene şi preşedinţiei irlandeze a UE. Scopul este excluderea cinematografului şi audiovizualului din proiectul de acord de liber schimb cu Statele Unite.

Textul este parafat, astfel, de reprezentanţii german, austriac, belgian, bulgar, cipriot, spaniol, maghiar, italian, polonez, portughez, român, slovac şi sloven. Site-ul economic explică faptul că

ministrul consideră că “prin această scrisoare 14 state europene, reprezentând o vastă majoritate a populaţiei UE” – vom remarca absenţa Marii Britanii şi a Olandei – cer menţinerea acestei “excepţii culturale” constând în excluderea serviciilor audiovizuale [...] de la orice angajament de liberalizare comercială, în faţa “puterii industriei audiovizuale americane”.

La Tribune anunţă faptul că proiectul de liber schimb cu Statele Unite va fi la ordinea zilei la reuniunea miniştrilor europeni ai Culturii, în 17 mai viitor.

Pe 13 mai, Curtea de Justiţie federală germană a hotărât că sistemul de înregistrare semi-automatic al motorului de căutare al Google încalcă drepturile particularilor şi ale companiilor.

Pentru a ilustra această metodă, ediţia compactă a Die Welt publică rezultatul unei astfel de căutări în privinţa cancelarului german:

Angela Merkel / Angela Merkel nudism / Angela Merkel twitter / Angela Merkel CV / Angela Merkel costum de baie / Angela Merkel Joachim Sauer [soţul Angelei Merkel] / Angela Merkel teză / Angela Merkel privat / Angela Merkel contact / Angela Merkel vacanţă

“În acest caz, completările adăugate de Google sunt moderate şi amuzante”, notează cotidianul. Dar Google este de acum obligat să le şteargă când o persoană consideră că îi încalcă drepturile.

Curtea a dat dreptate unui om de afaceri care a făcut plângere împotriva Google pentru că a asociat automat cuvintele “scientologie” şi “fraudă” cu numele său.

Pe 5 mai sunt programate numeroase festivităţi la nivel mondial pentru comemorarea bicentenarului filosofului danez Søren Kierkegaard (1813-1855).

Cu acest prilej, De Groene Amsterdammer remarcă un interes reînnoit faţă de acest “Socrate de la Copenhaga”, care se explică prin reflecţiile sale cu privire la existenţa individului, conştiinţa de sine şi viitorul său.

Eseurile sale despre “posibilitatea [individului] de a-şi dobândi autenticitatea prin afirmarea libertăţii sale, îl fac pe Kierkegaard din nou foarte actual [...], chiar dacă misiunea pe care el o conferă individului este fundamental diferită de incitările care se găsesc în prezent în manualele de dezvoltare personală”.

Pentru a marca Ziua Mondială a Libertăţii Presei, pe 3 mai, cotidianul din Torino publică o ediţie specială, afişând pe prima pagină o fotografie a corespondentului său de război, Domenico Quirico, care a dispărut în Siria acum 3 săptămâni, şi panglica galbenă simbolizând campania pentru eliberarea acestuia.

“Un efort internaţional pentru a face ca regimurile care limitează libertatea presei să simtă presiunea opiniei publice poate face o diferenţă”, scrie redactorul-şef Mario Calabresi în editorialul său.

Într-o rubrică dedicată invitaţilor, secretarul general al asociaţiei Reporteri Fără Frontiere, Christophe Deloire, aduce un omagiu “eroilor noştri”, jurnaliştii care îşi riscă libertatea şi viaţa pentru “a apăra dreptul nostru de a ne menţine ochii deschişi”. Printre aceştia se numără Mazen Darwish, şeful Centrului pentru Presă şi Libertatea de Expresie din Siria, aflat în închisoare, căruia asociaţia i-a decernat în 2012 Premiul pentru Libertatea Presei.

Într-o petiție adresată Comisiei Europene, în 22 aprilie, 80 de realizatori europeni cer ca Bruxelles să excludă domeniile audiovizual și cinema din negocierile privind acordul de liber-schimb dintre Europa și Statele Unite, care vor debuta în vara aceasta.

Ei doresc ca astfel să apere – cu belgienii și francezii în frunte – "excepția culturală" care permite limitarea liberului-schimb al culturii pe piață și permite țărilor să-și promoveze propriile creații.

Comisia "este acuzată de lumea cinematografiei de a avea o viziune prea liberală asupra culturii", notează cotidianul Les Echos, care adaugă că, pentru cineaști, "cultura trebuie să se afle la baza Uniunii într-un moment în care Europa politică suferă".

Acțiunea a determinat un răspuns prompt din partea executivului de la Bruxelles: comisarul european pentru Comerț, Karel De Gucht, a asigurat într-un comunicat că "excepția culturală nu va fi negociată". Totuși, purtătorul său de cuvânt a precizat că această declarație nu va exclude audiovizualul din negocieri.

Cotidianul economic amintește că nu este pentru prima oară că lumea cinematografului se revoltă:

în 1993, cu ocazia renegocierilor acordurilor GATT, strămoșul OMC(Organizația Mondială a Comerțului), cineaștii nu au ezitat să se urce într-un avion cu destinația Bruxelles pentru a-și face respectate punctele de vedere în fața ofensivei americane, care dorea, mai ales, să fie considerată și cultura o marfă ca oricare alta. La douăzeci de ani după acest gest extrem, ei sunt gata să reînnoiască operațiunea.

Într-un e-mail adresat Politiken, comisarul european pentru Justiție, drepturi fundamentale și cetățenie, Viviane Reding, "acuză guvernul danez de frânarea negocierilor asupra proiectului de reglementare a armonizării protecției datelor personale", în curs de legiferare la Bruxelles.

"Proiectul european de lege este presupus să întărească controlul consumatorilor asupra datelor lor personale, ca și să simplifice regulile pentru uzul întreprinderilor", explică acest cotidian.

Ministrul danez al Justiției consideră totuși că textul nu ia suficient de mult în considerare diferența care intervine în procesarea datelor personale, de la o țară la alta, și nici nu protejează suficient utilizatorii.

Cotidianul ilustrează acest subiect cu un desen prezentând o profesoară la pensie, al cărui nume este asociat pe Facebook cu un vibromasor, aceasta de când ea dat un "like" pe pagina unui site comercial care vinde accesorii de bucătărie.

Rijksmuseum, muzeul naţional olandez, se va redeschide în 10 aprilie după 10 ani de lucrări de renovare.

“Aproape totul s-a schimbat în afară de amplasamentul celebrului tablou” pictat de Rembrandt van Rijn, Rondul de noapte, notează cotidianul. Muzeul a fost închis parţial din 2003 pentru lucrări de renovare care trebuiau să dureze 4 ani.

Proiectul a avut dificultăţi neaşteptate, de la probleme de azbest la bugete în creştere şi opoziţia bicicliştilor referitoare la închiderea “tunelului pentru biciclete” sub muzeu… totul explicând o redeschidere târzie. Renovarea a costat aproape 375 de milioane de euro.

Șase dintre cele mai mari agenţii de protecţie a datelor au demarat un proces împotriva gigantului motor de căutare pe Internet, Google, în 2 aprilie, referitor la presupuse încălcări ale reglementărilor UE în privinţa confidenţialităţii. Acţiunea iniţiată de Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania şi Marea Britanie este prima de acest gen coordonată de statele membre UE împotriva unei companii. Comisia Europeană a arătat că politica de confidenţialitate a Google nu este conformă legii europene pentru că nu a reuşit să informeze suficient utilizatorii asupra colectării datelor, şi a stabilit un termen limită de patru luni pentru ca firma să-şi actualizeze politica. Acesta a expirat fără nicio schimbare din partea Google. Subliniind penalităţile pe care le-ar putea suporta Google, Financial Times spune –

supraveghetorii europeni pot impune în prezent doar amenzi de până la 1 milion de euro, dar noile legi europene i-ar putea împuternici în curând să aplice penalităţi de până la 2% din cifra de afaceri anuală. În cazul Google cifra ar putea ajunge până la 760 de milioane de dolari (594 milioane de euro), având în vedere veniturile pe 2011. Noile legi ar putea fi aprobate până la sfârşitul acestui an de legiuitorii UE şi de statele membre.

Între timp The Daily Telegraph subliniază diferitele atitudini legate de confidenţialitate în SUA comparativ cu Europa, scriind că

ar fi probabil prea cinic să sugerăm că modul conflictual de a trata Google este, în unele momente, cauzat de un anti-americanism imatur. O atitudine diferită legată de confidenţialitate este înrădăcinată în cultura germană, de exemplu. Dar este de asemenea evident că, în ciuda enormei scări a pieţei comune, Europa va fi mereu o piaţă secundară pentru Google, comparativ cu SUA. Dacă legiuitorii îngreunează operaţiunile companiei în Europa, este destul de uşor pentru ei să schimbe macazul. Aşadar, dacă într-o zi vă veţi trezi că Street View nu este valabil, dar echivalentul de la Microsoft este, veţi putea mulţumi legiuitorilor europeni pentru acest monopol surprinzător.

Promotorul imobiliar Maik Uwe Hinkel a început, în dimineața zilei de 27 martie, să distrugă o parte din East-Side Gallery, ansamblul cel mai complet din rămășițele Zidului din Berlin, cel care fusese decorat de picturile mai multor artiști internaționali.

În ciuda protestelor a mai multor mii de manifestanți în zilele precedente, și în timp ce sunt încă în curs de derulare negocieri cu primăria din Berlin, promotorul a demarat lucrările pentru a pregăti construcția unui imobil de apartamente de lux, înalt de 15 etaje. Profitând de un vid juridic, pe marginea râului Spree.

Primarul Berlinului, Klaus Wowereit, dă asigurări cum că ar căuta o soluție la această problemă.

Ministrul Resurselor umane, Zoltán Balog, a cerut ca prezentatorul de televiziune Ferenc Szaniszló să dea înapoi medalia premiului de jurnalism Táncsics, care îi fusese remisă cu o săptămână înainte. Acesta din urmă s-a executat în 20 martie.

Recompensa suscitase comentarii scandalizate în presa europeană, ca şi protestele ambasadorului din Israel în Ungaria, căci jurnalistul este subiectul mai multor plângeri pentru afirmaţii antisemite şi împotriva romilor.

Mai mulţi jurnalişti, deja premiaţi cu această distincţie, protestaseră deja renunţând public la medaliile obţinute anterior.

Se zvoneşte că cele trei partide principale ale Marii Britanii, Conservator, Laburist şi Liberal Democrat, au ajuns la o înţelegere în privinţa unei reglementări a presei, în urma concluziilor anchetei Leveson de anul trecut referitoare la etica mass-mediei.

Ancheta recomanda înfiinţarea unei noi autorităţi independente de monitorizare a presei, susţinută de un cadru legal. Primul ministru David Cameron, alături de majoritatea ziarelor, s-au opus unei astfel de monitorizări.

Pe fondul unei fotografii a premierului britanic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, The Sun somează parlamentarii “să nu facă de ruşine Marea Britanie aruncând la gunoi 318 ani de libertate a presei”.

“O fantomă bântuie din nou Europa – spectrul puterii germane”, scrie istoricul Brendan Simms într-un articol în revista New Statesman intitulat “Problema germană”. Publicaţia evidenţiază că, în ultimii cinci ani, a fost observată o “remarcabilă creştere” a influenţei germane, în contextul în care Berlinul a făcut faţă cu bine crizei economice şi a împiedicat Banca Centrală Europeană (BCE) să se angajeze

în achiziţionarea de bonduri ale statelor europene falimentare situate la periferie, cărora, în schimb, le-a prescris o dietă severă de 'reglementări' fiscale. […] Prin urmare, nu este deloc surprinzător că în această perioadă a fost observată o accentuare a germanofobiei pe plan politic şi la nivelul popoarelor de pe continent.

Brendan Simms apreciază că, în ultimii aproape 500 de ani, Germania a oscilat între a fi prea puternică sau prea slabă din punct de vedere diplomatic.

Acum, Germania este, în acelaşi timp, prea puternică şi prea slabă sau, cel puţin, prea neimplicată. Are o poziţie incomodă în cadrul unei Uniuni Europene care a fost concepută în principal pentru a limita puterea Germaniei, dar care a facilitat, în schimb, amplificarea puterii germane; o Uniune Europeană ale cărei deficienţe i-au lipsit în mod involuntar pe mulţi alţi europeni de suveranitate fără a le oferi ceva în schimb în noua ordine.

Problema cu care ne confruntăm acum este aceasta: cum poate fi convins un stat federal care este mai prosper şi mai sigur decât a fost vreodată să asume iniţiativa politică şi să facă sacrificiile economice necesare pentru a completa proiectul unităţii europene? Într-un fel sau altul, problema germană se menţine şi va fi mereu cu noi. Acest lucru se întâmplă pentru că, de fiecare dată când Europa şi lumea cred că au rezolvat-o, evenimentele şi germanii modifică datele problemei.

Între timp, istoricul şi editorialistul Dominic Sandbrook, scrie în Daily Mail că un număr din ce în ce mai mare de europeni cred că, “pentru a treia oară în mai puţin de 100 de ani, Germania încearcă să preia controlul asupra Europei”. Sandbrook face referire la comentariile premierului luxemburghez Jean Claude Juncker, fost preşedinte al Eurogrupului, care a făcut o comparaţie între situaţia din 2013 şi cea care exista cu un an înainte de începerea Primului Război Mondial, avertizând că riscurile unui război european încă există. Vorbind în Germania, Sandbrook continuă -

Dacă vor continua să impună măsuri economice brutale asupra popoarelor Europei, consecinţele din punctul de vedere al alienării sociale, disputelor internaţionale şi amplificării extremismului politic pot fi dramatice. Am asistat deja, la Atena, Roma şi Madrid, la proteste violente faţă de măsurile economice impuse de Germania. [...] În contextul acestei crize politice care pare fără sfârşit, Germania este percepută din ce în ce mai mult nu ca salvatorul economiei Europei, ci ca opresorul acesteia. [...] Adevărul este că încercarea de unificare a economiilor unor state atât de disparate precum Portugalia, Grecia, Franţa, Italia şi Germania nu a făcut decât să inflameze aversiuni mai vechi.

Tribunalul pentru muncă şi administraţie publică de la Budapesta a anulat, pe 5 martie, interdicţia pentru radio Klubrádió de a cere reînnoirea frecvenţei sale.

Această interzicere pronunţată în 2011 de Autoritatea Naţională a Media şi Comunicaţiilor (NMHH), compusă din fideli ai guvernului conservator al lui Viktor Orbán, era considerată ca o tentativă de a cenzura un post de radio de opoziţie ascultat zilnic de 400 000 de persoane.

În 2012, patru decizii ale justiţiei dăduseră deja dreptate postului Klubrádió, dar Consiliul Media nu le-a aplicat niciodată.

“Într-un mod foarte personal, Papa Benedict al XVI-lea a spus adio comunităţii catolice la Roma” în fața a 100 000 de persoane reunite în piaţa Sfântul Petru, notează cotidianul.

Pontificatul său se termină joi seara la ora 20.00. El va deveni atunci Papă emerit, o funcţie inedită.

În editorialul său, cotidianul notează că susţinătorii Papei german laudă un “intelectual timid care a fost o binecuvântare pentru biserică. Dar a eşuat să o ducă în modernitate”.

Autorul de cărţi pentru copii Otfried Preussler a murit la 18 februarie, la 89 de ani.

Poveştile sale, printre care Micul tâlhar, Mica fantomă sau Krabat fac parte de şaizeci de ani din imaginarul copiilor şi tinerilor adulţi, în Germania şi nu numai.

Cărţile sale erau traduse în 55 de limbi.

“Europa ameninţă să sancţioneze Google şi modul său de folosire a datelor personale” anunţă Le Monde. Pe 18 februarie, agenţiile naţionale de protecţie a datelor personale europene, reunite în sânul unui “G29”, au anunţat că vor lansa pe 26 februarie o procedură de sancţiune împotriva grupului american.

Jandarmii europeni ai libertăţii informatice consideră că politica de utilizare a datelor personale ale motorului de căutare este “non conformă dreptului european”. Comisia franceză de informatică şi libertăţi, (CNIL), al cărui preşedinte este în prezent în fruntea G29, “ordonase Google să se conformeze înainte de 15 februarie 2013”. Dar, având în vedere “lipsa de înţelegere a Google”, CNIL trece la viteza superioară.

Obiectivul procedurii este să ajungă la o sancţiune “înainte de vară”. Dacă cele 27 de agenţii se înţeleg, sancţiunile depind de fiecare ţară în parte. În Franţa, de exemplu, sancţiunea ar putea merge până la 300 000 de euro pentru fiecare serviciu incriminat.

La festivalul de la Berlin, actorul rom bosniac a primit premiul pentru interpretare masculină pentru An Episode in the Life of an Iron Picker, un documentar ficţiune al lui Danis Tanovic unde îşi joacă propriul rol de căutător de fier vechi.

Filmul a obţinut şi Ursul de argint, marele premiu al Juriului. Ursul de Aur pentru cel mai bun film a fost decernat românului Călin Peter Netzer pentru Poziţia copilului.

După anunţul demisiei sale, cotidianul din Belfast se întreabă cine sunt posibilii succesori ai lui Benedict al XVI-lea.