Croaţia va deveni al douăzeci şi optulea membru al Uniunii Europene. Visul democratic al poporului optimist la sfârşitul anilor 1980 şi de la începutul anilor 1990 încoace s-a transformat în timpul următoarelor două decenii în îndoieli în faţa unei realităţi oricum mai puţin idilică, din cauza problemelor întâlnite de Croaţia şi UE, a cărei funcţionare este departe de a fi perfectă. De ieri, acest vis a devenit realitatea cu care va trebui să trăim. Cu siguranţă, trebuie să fim realişti. După referendum, şi mai ales după 1 iulie 2013 [când aderarea va fi efectivă], Croaţia nu va fi o ţară a abundanţei. UE nu este un remediu pentru toate durerile noastre. Este departe de a fi o personificare a Binelui, o comunitate idilică a statelor şi a naţiunilor. Ea are propriile probleme de rezolvat dar şi metodele sale deseori penibile şi dureroase. Croaţia trebuie să-şi găsească adevăratul loc într-o astfel de “comunitate a intereselor”. Conflictele nu vor lipsi. Ele vor oferi fără îndoială un teren propice euroscepticelor. Dar pentru moment, nu există îndoială: aderarea Croaţiei la UE este un mare pas pentru ea. Ea nu pierde nimic, şi mai ales nu-şi pierde suveranitatea. Nu poate decât să obţină profit.

Senol Selimovic, editorialist al cotidianului din Split, Sloboda Dalmacija, se referă la rândul său la “recordul istoric al abţinerii la referendumul pentru aderarea la UE” , bătut de croaţi pe 22 ianuarie:

participarea, de 43,6% este cea mai slabă înregistrată vreodată pentru acest gen de consultare la scară europeană. Este chiar inferioară procentajului maghiarilor (45,62%) care au participat la referendumul din 2003 asupra viitorului european al ţării lor. Dacă guvernul croat nu ar fi schimbat între timp legea constituţională asupra referendumului, acesta ar fi eşuat, din lipsă de participare. Dar, elita politica croată a evitat această capcană la timp şi astăzi poate toasta în cinstea rezultatului lungilor eforturi pentru a-i convinge pe cetăţeni în privinţa viitorului ţării. Totuşi, slaba participare lasă un gust amar. Ea arată că argumentele conducătorilor politici în favoarea UE nu au fost convingătoare, şi că nu au reuşit să-i incite pe cetăţeni să ia parte la un vot de o asemenea importanţă istorică. Puterea croată a trădat chiar o parte din opinia pro-europeană şi democratică, care denunţase faptul că organizaţiile şi grupurile care se opuneau aderării UE nu beneficiaseră de tratament egal din punct de vedere financiar şi mediatic cu scopul de a-şi expune argumentele. În locul unei campanii de informare, am avut astfel o campanie de propagandă; în locul unui referendum istoric după modelul celui din 1991 (asupra independenţei), la care a particiat 83,5% din populaţie, referendumul din 22 ianuarie va intra în analele istoriei europene prin nivelul absenteismului.

Augustin Palokaj, de la cotidianul Jutarnji List, se concentrează la rândul său asupra unui “uf” de uşurare scos de Bruxelles după “da-ul” croat:

Votând pentru da, cetăţenii croaţi au arătat că aderarea nu era doar proiectul elitelor politice, ci un obiectiv care are şi susţinerea lor. Totuşi, slaba participare la un vot popular de o asemenea importanţă nu a trecut neobservată. Într-adevăr, numărul participanţilor, ca şi numărul celor care au votat “Da” trimit un mesaj clar: cetăţenii croaţi vor să facă parte din UE, dar nu aşteaptă mare lucru de la ea. UE nu este o instituţie ideală; putem reproşa o grămadă de lucruri funcţionării sale, dar, de bine de rău, este mai bine să fim membri ai acestei Uniuni, în sânul căreia trebuie să ne batem pentru interesele sale. Pe scurt, croaţii nu îşi fac iluzii în privinţa UE; nu este loc pentru euforie şi este un lucru bun. […] Dacă ţinem cont de situaţia dificilă în care se găseşte în prezent UE, “Da-ul” croat este de asemenea o mare consolare pentru UE, deoarece un nu ar fi însemnat un eşec răsunător pentru ea.

"Dacă acordul nu ar fi ratificat, aceasta ar însemna că Slovenia închide poarta UE Croaţiei în momentul în care aceasta este pe cale să finalizeze negocierile", crede Vecernji list. O asemenea respingere, notează şi Novi list, ar izola Primul ministru sloven Janez Jansa în Europa, doar dacă nu coincide cu interesele unor ţări mari, ca Germania, Franţa, Marea Britanie, din ce în ce mai reticente la ideea de extindere a Uniunii.

Ineficacitatea acestor proiecte, destinate să dezvolte sectoarele justiţiei în ţările din regiune candidate la aderare (Bosnia-Herţegovina, Serbia, Macedonia, Albania şi Muntenegru), este "datorată mai ales unei lipse de angajament" din partea guvernelor implicate, explică acestui cotidian Maarten Engwirda, membru olandez al Curţii. Raportul citează cu titlu de exemplu ordinatoarele finanţate de către Comisie şi destinate poliţiei albaneze, care au rămas "poate luni de zile în cartoanele lor de origine înainte de a fi distribuite la cine trebuie". Curtea trebuie să predea în curând un raport similar asupra Turciei, adaugă Engwirda, potrivit căruia, datorită "caracterului său foarte sensibil", redactorii "au mari greutăţi în a găsi cele mai bune formule".

"Dealul sârbo-rus" îngrijorează, mai ales Serbia, căci influenţa economică şi politică a Rusiei asupra ţării riscă să devină "determinantă" şi "să întârzie apropierea dintre Serbia şi Occident", analizează Der Standard. "Majoritatea sârbilor se simt abandonaţi de UE", scrie ziarul. "Serbia nu a primit decât 100 de milioane de euro din partea UE – ceea ce nu este suficient", regretă ministrul sârb al Economiei, Mladan Dinkic. Şi "chiar dacă adeziunea la UE rămâne o prioritate pentru Serbia, ţara", care se află pe marginea falimentului din cauza crizei economice, "este obligată să caute parteneri în Est şi să accepte orice ajutor financiar", conchide ziarul.

Într-un interviu acordat ziarului Volkskrant, acest fost redactor-şef al cotidianului Vjesnik, secretar de stat şi ambasador, a declarat că "frustrările ţărilor din Balcanii de Vest se acumulează cu fiecare întârziere în procesul de aderare". Iar "morcovul" îşi pierde farmecul.

Biscevic dă ca exemplu Croaţia, a cărei aderare este pusă în pericol de un conflict cu Slovenia asupra împărţirii apelor teritoriale : "Aş fi dorit ca Comisia Europeană să facă mai mult pentru a aduce Slovenia şi Croaţia la un acord, regretă diplomatul. UE permite deci unui stat membru să se opună unei aderări sub pretextul unei neînţelegeri totuşi bilaterală. Din acest punct de vedere nu arată prea respectabilă." Pentru Biscevic este simplu: "Dacă UE nu provoacă decât frustrări, politicienii [din Balcani] se vor concentra pe alte subiecte."