“Parlamentul European frânează acordul internaţional pentru combaterea pirateriei online”, titrează El País. Reamintind că o petiţie semnată de 2,5 milioane de cetăţeni europeni tocmai a fost trimisă eurodeputaţilor, cotidianul madrilen apreciază că acordul ACTA va trebui să aştepte “cel puţin un an” pentru a fi adoptat:

Parlamentul European nu este convins că textul acordului respectă suficient drepturile cetăţenilor şi a decis să sesizeze justiţia europeană pentru a se pronunţa asupra sa. Eurodeputaţii dau asigurări că sunt de acord, pe fond, cu acest tratat comercial […], dar se tem de potenţialele consecinţe ale aplicării sale.

Dezbaterile, care vor preceda un vot de principiu în Parlamentul European pe 12 martie, se vor concentra, conform El País, pe faptul că:

acordul responsabilizează furnizorii de acces la Internet asupra conţinutului materialelor distribuite online, ceea ce deschide calea, conform criticilor, unui fel de cenzură numerică.

De altfel, comisarul UE responsabil de Justiţie, Viviane Reding, într-un comunicat transmis postului american CNN, a criticat în termeni duri compania Google, avertizând că “încalcă, într-un mod subtil, viaţa privată a cetăţenilor”, conform ziarului britanic The Guardian.

Criticile s-au multiplicat după ce compania Google a adoptat, pe 1 martie, noua politică în domeniul confidenţialităţii datelor personale ale utilizatorilor. Cotidianul The Guardian notează că Autoritatea franceză de reglementare în domeniul protecţiei datelor şi Comisia naţională pentru domeniul informatic şi libertăţi deja au trimis o scrisoare celebrului portal de căutare, informându-l că “nu răspunde prevederilor Directivei europene din 1995 privind protecţia datelor personale”:

Prin simplificarea procedurii de înregistrare a noilor utilizatori, modificările permit companiei Google să colecteze date despre căutările efectuate online sau despre înregistrările video accesate, despre hărţile geografice consultate, despre paginile web vizualizate, anunţurile publicitare accesate şi alte informaţii, în scopul îmbunătăţirii direcţionării serviciilor proprii şi campaniilor publicitare spre public.

De la boala şi viaţa dublă ascunse ale lui François Mitterrand, la comportamentul anormal al lui “DSK”, cotidianul aminteşte marile cazuri de omerta din presă. “Minciunile, refuzul de a ancheta... gustul său pentru acorduri cu cei puternici”: proastele obiceiuri ale presei franceze sunt examinate în detaliu de Quatremer. În 2007, în momentul în care “DSK” a fost numit în fruntea FMI, jurnalistul a fost primul care a scris că: “Singura mare problemă a lui Strauss-Kahn este raportul său cu femeile. Prea imperios, el se apropie deseori de hărţuire. O problemă cunoscută de media, dar de care nimeni nu vorbeşte (ne aflăm în Franţa)”. Rânduri care vor trece neobservate până când cel pe care sondajele îl dădeau ca favorit pentru a candida din partea Partidului Socialist pentru alegerile prezidenţiale din 2012 a fost arestat la New York şi inculpat pentru tentativă de viol.

“Există un înainte şi un după-DSK”, scrie cotidianul:

Avem o nouă perspectivă asupra funcţionării prea timorate a media noastră. Este adevărat că jurnaliştii sunt prieteni cu oamenii politici. “Staţi departe de putere!” este primul principiu, spunea un jurnalist american. În Franţa, iau cina împreună, pleacă împreună în vacanţă, au poveşti de dragoste, provin din aceleaşi şcoli, etc. Nu există tradiţie de investigaţie în lumea privată a politicii. […] Consecinţele publice ale vieţii private ale preşedintelui rămân în umbră. Din cauza gustului pentru comentarii mai degrabă decât pentru informaţia brută. Din cauza lipsei de independenţă a televiziunii publice. Să ne amintim că preşedintele Republicii îi numeşte pe patronii canalelor tv şi că îi alege cu mâna sa regală pe jurnaliştii care vor avea privilegiul de a-l intervieva pe monarh.

"Au urmat exemplul Poloniei", se bucură Rzeczpospolita, subliniind că primele proteste de masă împotriva ACTA s-au desfăşurat în ianuarie în numeroase oraşe poloneze, obligând guvernul să "suspende" procedura de ratificare a acordului.

Acum şi Germania, unul din avocaţii principali ai acestei propuneri de lege, începe să se întrebe dacă ar trebui să o ratifice, iar acest lucru, scrie Polska The Times, înseamnă că "ACTA este deja mort". Este destul de probabil ca anularea acestui acord să fie semnată şi încheiată în iunie de către Parlamentul European. Conform cotidianului:

Politicienii îşi merită duşul rece după ce au uitat că ar fi trebuit să asculte glasul poporului.

Gazeta Wyborcza, la rândul ei, observă că respingerea ACTA nu ne aduce mai aproape de garantarea faptului că autorii vor primi "o compensaţie justă".

Legea dreptului de autor este imperfectă şi crează multe probleme  [...] putem decide să o considerăm o relicvă dăunătoare moştenită din trecut şi să permitem oricui să copieze orice. Dar în cazul acesta va trebui să găsim o nouă cale pentru a recompensa munca de creaţie.

Întrebări cărora încearcă să le răspundă reportaje şi analize ale jurnaliştilor celor şase titluri partenere (“care cumulează mai bine de zece miliaone de cititori” aminteşte El País), ca şi intelectuali şi politicieni.

Printre primii, sociologul britanic Anthony Giddens, scriitorul grec Petros Makaris – care realizează un “portret dulce-amar pentru Bruxelles” – şi semiologul italian Umberto Eco. Acesta din urmă afirmă că “de cealaltă parte a războiului, cultura constituie identitatea noastră”. O identitate calificată în engleză drept “shallow” [superficială] la jumătatea drumului între cuvintele suprafaţă “surface” şi profund “deep”, de Eco, pe care “trebuie să o înrădăcinăm, înainte să o distrugă criza complet”.

Printre politicieni, există contribuţii ale foştilor premieri britanic Gordon Brown şi spaniol Felipe González. Dar interviul în exclusivitate cu Angela Mekel este cel care arată cel mai bine “adevărata putere în Europa”. Cancelarul german îşi oferă aici viziunea despre viitorul Europei. “O Uniune politică”, spune ea,

în care un număr în creştere al competenţelor vor fi transferate Comisiei, care va funcţiuna atunci ca un guvern European pentru competenţele europene. Asta implică un parlament puternic. Consiliul care reuneşte şefii de guvern va forma un fel de o a doua cameră. Pentru a încheia, avem Curtea Europeană de Justiţie drept Curte Supremă. Aceasta ar putea fi viitoarea configuraţie a Uniunii politice europene.

O măsură care are drept scop de a schimba pentru totdeauna ceea ce înseamnă pentru noi protecţia datelor cu caracter personal şi care încearcă să rezolve o dată pentru totdeauna dreptul de a fi uitat în epoca internetului. Cu alte cuvinte: avem dreptul de face să dispară de pe web lucrurile care ne privesc, cele pe care le-am postat, poate cu mult timp în urmă – dar şi pe cele postate de alţii, dar care ne jenează?

Răspunsul este conţinut în două seturi de norme care vor fi prezentate astăzi la Parlamentul European: primul, o directivă, priveşte utilizarea datelor cu caracter personal de către autorităţile judiciare şi de poliţie, al doilea, un regulament, stabileşte procedurile prin care persoanele fizice vor putea gestiona datele care-i privesc în relaţiile lor cu administraţiile, întreprinderile şi reţelele sociale. Sancţiuni, care pot să meargă până la 1% din cifra de afaceri sunt prevăzute în caz de încălcare a legii.

Va fi de ajuns pentru a asigura "dreptul de a dispărea"? Probabil că nu, scrie, pe blogul său, Luna, potrivit căruia "dreptul de a dispărea de pe Web" nu există, ca şi dreptul de a dispărea din lume.

În viaţa reală [...], putem încerca să ne evaporăm, dar vor exista întotdeauna documente care vorbesc despre noi, ca şi memoria celorlalţi. Aceste lucruri nu pot fi şterse cu un clic. Şi nici cu vreo lege europeană sau intergalactică. Dreptul de a fi şters de pe Facebook [...], de a naviga fără a lăsa urme [...], de a fi avertizat că datele sale vor fi stocate şi utilizate în scopuri comerciale există deja, şi o lege europeană detaliată nu serveşte la a face revoluţie, ci pur şi simplu de a consolida un principiu, un drept fundamental al omului. [...] Dreptul de a face să dispară orice articole sau bloguri unde se vorbeşte despre noi, cum pretind unii, nu există: aceasta se numeşte istorie.

Sâmbătă, pe 21 ianuarie, grupul Anonymous a atacat cu succes mai multe site-uri importante iar luni, pe 23 ianuarie o mişcare numită “Polish Underground” a atacat site-ul premierului pentru a posta un film a unei bloggeriţe cunoscute ca “Baśka”, îmbărcată pentru a-i semăna generalului Jaruzelsk declarând legea marţială.

Protestatarii anti-ACTA acuză guvernul că nu a reuşit să consulte opinia publică în privinţa tratatului şi cer să se deschidă o dezbatere referitoare la legile pentru drepturi de autor care a început deja în presă. “Pentru a proteja proprietatea intelectuală, ACTA foloseşte o bombă nucleară, iar efectele exploziei sunt imprevizibile”, avertizează Gazeta Wyborcza, sugerând că tratatul ar trebui să fie revăzut de Curtea Europeană de Justiţie.

Proiectul de directivă, centrat pe ştergerea datelor transmise anterior de utilizator, include în acelaşi timp "exercitarea dreptului la libertatea de expresie", a "dreptului de acces" al utilizatorului de Internet la datele sale, întrebuinţate de întreprinderi, pe net, la "posibilitatea de a depune o reclamaţie" sau la "dreptul de a cere modificarea sau ştergerea" datelor. Totuşi, notează Publico, "experţi şi jurişti sunt de acord cu faptul că acelaşi instrument poate servi pentru a proteja dreptul la viaţa privată sau pentru a restrânge libertatea de expresie în reţea". Amenzile pentru întreprinderile care nu respectă aceste noi norme pot atinge până la 5 % din cifra lor de afaceri, precizează Publico.

La şase ani de la publicarea caricaturilor lui Mahomed în cotidianul danez Jyllands-Posten, această iniţiativă nu a fost în mod clar pe gustul tuturor: în noaptea dinspre 1 spre 2 noiembrie, sediul săptămânalului a fost incendiat şi site-ul său internet, piratat. În 2006, Charlie Hebdo republicase caricaturile daneze.

“UE face multe lucruri de la care ar trebui să se abţină”, adaugă Expressen. “Recompensarea jurnaliştilor este unul dintre ele. Nu putem veghea asupra unei prese libere şi în acelaşi timp să-i recompensăm pe cei care scriu ‘lucruri bune’ despre nişte ‘subiecte bune’”.

Ziarul este unul dintre multe site-uri care participă la iniţiativa lansată de unii mari furnizori internet din care fac parte şi unele grupuri de presă. Cu această iniţiativă, industria vrea să arate guvernului olandez că "editorii şi agenţiile de publicitate iau în serios viaţa privată a utilizatorilor Internet şi că auto-reglementarea creată de registru ar putea fi o alternativă la 'legea cookie' care aşteaptă undă verde de la Senat. Această lege controversată, care ar fi cea mai severă în Europa, îngrijorează industria internetului. Aceasta din urmă se teme că va dăuna 'confortului de utilizare' şi de faptul că unele mari companii precum Google şi Yahoo se vor retrage de pe piaţa olandeză dacă sunt aplicate norme mai stricte". Ziarul subliniază de asemenea că, odată cu această lege "utilizatorii Internet vor avea probabil zeci de ferestre pop-up", deoarece "unii navigatori precum Firefox şi Internet Explorer nu sunt adaptaţi la noul regulament".

Aşa cum subliniază The Independent, în scandal nu este implicat doar Andy Coulson, editor al cotidianului în acel moment şi mai târziu directorul de comunicaţii al lui David Cameron: de asemenea “aruncă îndoieli asupra unor aspecte-cheie” ale dovezilor prezentate de Rupert şi James Murdoch unei comisii de parlamentari luna trecută. “Fără scuze. Fără întârzieri”, punctează editorialul. Toţi cei trei bărbaţi trebuie acum “să fie rechemaţi în Camera Comunelor pentru a oferi explicaţii”.

Afacerea generase pe vremuri o emoţie imensă în Marea Britanie. După asasinat, News of the World făcuse campanie alături de mama fetiţei pentru a promulga "legea lui Sarah". "Campania sa pentru a acorda părinţilor dreptul de a şti dacă în apropiere de ei locuiesc pedofili a fost apărată de News of the World, şi în particular de Rebekah Brooks, redactorul şef". Simultan, News of the World i-a "înfierat" pe presupuşii pedofili, publicând numele şi fotografia lor pe prima pagină. The Independent pune în prima pagină o fotografie a mamei lui Payne lângă Brooks. În 15 iulie, aceasta din urmă a demisionat din postul de directoare a News International şi a fost arestată şi interogată de poliţie.

Ideea “posturii umilitoare” în care ar fi fost pus Rupert Murdoch este predominantă în presa britanică. Însă ziarul The Independent a ales să evidenţieze modul în care scandalul îl afectează pe premierul David Cameron, care îl angajase în funcţia de consilier pe probleme de comunicare pe Andy Coulson, un fost redactor-şef de la News of the World implicat direct în acest scandal. “Criza interceptărilor se apropie de Cameron”, scrie The Independent, după ce s-a aflat că Neil Wallis, fostul redactor-şef adjunct de la News of the World arestat săptămâna trecută, lucrase pentru Partidul Conservator al lui Cameron înaintea alegerilor din 2010. “În ceea ce este o nouă lovitură dată primului ministru, s-a aflat că şeful de cabinet al premierului, Ed Llewellyn, ceruse Scotland Yard să nu facă nicio referire la interceptări în cursul unei reuniuni desfăşurate la Downing Street în septembrie 2010, cu patru luni înainte ca Andy Coulson să demisioneze din funcţia de consilier”, explică The Independent. Dat fiind că există sugestii că primul ministru a fost informat despre implicarea jurnaliştilor în practica interceptărilor înainte de a-i angaja, deciziile şefului Guvernului britanic sunt puse sub semnul întrebării din ce în ce mai mult. Potrivit editorialiştilor de la ziarul The Independent, “apropiaţii lui Cameron cred că premierul pare din ce în ce mai izolat şi sunt preocupaţi că membrii Cabinetului, inclusiv cancelarul George Osborne şi baroneasa Warsi, copreşedintele conservator, nu şi-au exprimat susţinerea clară faţă de el”.

Dar, pentru Daily Mail, “adevăratul scandal pe care parlamentarii îl ignoră” nu este acesta, nici scena ridicolă de la audieri când un bărbat l-a împroşcat cu spumă de ras pe Rupert Murdoch, fiind lovit de soţia magnatului, Wendi Deng. “În timp ce Parlamentul fierbea în legătură cu agitaţia scandalului interceptărilor, economia europeană ardea seara trecută”, scrie Daily Mail. “Şi, ca o lovitură suplimentară, s-a aflat că responsabilii de problemele economiei Marii Britanii – bancherii şi angajaţii din sistemul financiar – au încasat bonusuri de 14 miliarde de lire (15,8 miliarde de euro) anul acesta”, adaugă ziarul britanic. Angajaţii din sectorul financiar reprezintă 4% din forţa de muncă din Marea Britanie, dar obţin aproximativ 40% din bonusurile plătite. “Amploarea acestor venituri le va produce consternare milioanelor de britanici care muncesc din greu şi depun eforturi zilnic pentru a se descurca pe durata crizei financiare”, precizează Daily Mail, subliniind că cele mai mari bonusuri au fost oferite în bănci deţinute parţial de stat, deci au fost suportate de contribuabili.

Demisia şefului poliţiei londoneze intervine după un sfârşit de săptămână spectacular, în timpul căruia directoarea News of the World, Rebecca Brooks, şi-a părăsit postul. Ea a fost ulterior arestată după ce a fost identificată ca suspectă în ancheta condusă de Scotland Yard. Brooks, ca şi proprietarul News International, Rupert Murdoch, trebuie să se prezinte în faţa deputaţilor marţi, 19 iulie, pentru a răspunde unor întrebări legate de scandalul piratajului telefonic. Demisia lui Stephenson generează noi probleme primului ministru David Cameron, care l-a folosit ca şef al comunicării pe fostul director al News of the World, Andy Coulson, şi el suspectat de Scotland Yard. Primul ministru trebuie deci "să-şi scurteze vizita comercială din Africa, abandonând o vizită în Rwanda, pentru a se întoarce fără întârziere şi a înfrunta scandalul", notează cotidianul din Londra.

Neil Wallis, poreclit ‘the Wolfman’ din cauza temperamentului său ostil, lucra pentru tabloid când a fost investigat pentru prima oară pentru interceptarea telefoanelor în 2006, şi a fost angajat de poliţie în 2009-10 drept consilier pentru relaţii publice. A fost arestat şi interogat săptămâna aceasta, în timpul noilor investigaţii. Descoperirea angajării lui Wallis, spune the Telegraph, a dus la noi acuzaţii referitoare la o relaţie nepotrivită între poliţie şi ziarul lui Murdoch. Iar criticii comisarului nu sunt mulţumiţi cu declaraţia sa potrivit căreia "nu crede" că a acţionat necorespunzător. "Miroase a complot", spune Chris Bryant, un parlamentar din opoziţie care pretinde că şi telefonul lui a fost ascultat de News of the World.

În timp ce ziarul subliniază că lovitura de graţie pentru News of the World a fost “căderea catastrofală a publicităţii”, the Independent crede că “ziarul a fost sacrificat pentru o femeie”, fosta sa patroană, Rebekah Brooks, foarte apropiată de Murdoch, care conduce astăzi sectorul presă scrisă al NewsCorp.

Avocaţii lui Ryan Giggs lansând deja o procedură judiciară împotriva Twitter, problema dreptului la viaţă privată versus libertatea de exepresie umple coloanele presei britanice. Într-o scrisoare adresată cotidianului The Daily Telegraph, Lord Wakeham, fostul preşedinte al Press Complaints Commission [organism regulator, care supraveghează respectul regulilor etice şi al deontologiei presei], califică valul de super-injoncţiuni ca fiind "intolerabil" şi lansează un apel la modificarea legii britanice a Drepturilor omului din 1998, care lasă "judecătorilor puterea de a decide ceea ce trebuie sau nu să ştie publicul". Wakeham cheamă parlamentul la amendarea acestei legi pentru a limita cazurile de super-injuncţiuni "la autorităţile publice şi de stat".