Statul intenţionează să folosească banii recuperaţi pentru "astuparea găurilor" datoriei publice, care a ajuns la 80% din PIB, şi reducerea deficitelor, conform promisiunilor făcute UE şi FMI. Măsura va intra în vigoare la sfârşitul lui ianuarie, iar maghiarii riscă să se trezească cu pensiile scăzute. "Încrederea ungurilor în fondurile publice de pensii era slabă, de aceea preferaseră să înfiinţeze fonduri private. Această încredere este astăzi aproape de zero", estimează Hospodářské noviny. "După pensii, se poate naţionaliza orice." Astăzi, adaugă ziarul, "singura certitudine a maghiarilor este incertitudinea cu privire la economiile şi  pensiile lor".

Confruntată cu o situaţie similară, Polonia a adoptat un demers invers. În 10 decembrie, guvernul lui Donald Tusk a obţinut din partea Comisiei Europene dreptul de a nu lua în cont în calculul datoriei sale publice şi al deficitului său bugetar transferurile de bani spre fondurile de pensii private. Ceea ce îi va permite să afişeze o datorie de mai puţin de 40% din PIB în loc de 54%. Cu toate acestea, consideră Dziennik Gazeta Prawna, "această binecuvântare s-ar putea transforma într-un blestem", întrucât această schimbare de metodă contabilă nu modifică volumul datoriei şi "ar putea fi o scuză pentru ca guvernul să crească şi mai mult datoria fără a risca sancţiuni".

Această cifră împinge europenii să iasă în stradă, nu pentru a obţine sau a apăra dreptul la o pensie demnă, ci pentru dreptul la viaţă. Raţionamentul este destul de simplu: pentru mulţi dintre ei, mai ales în estul continentului, această vârstă se apropie de speranţa medie de viaţă în ţara lor. Cum să nu să se teamă de pensionarea la 67 ani atunci când speranţa de viaţă este de aproximativ 68 de ani ?

Proiectele de reforme care crează agitaţie şi declanşează greve în Bucureşti, Lisabona sau Atena, îi fac să zâmbească pe suedezi. "Am lucrat la reforma sistemului nostru de pensii timp de opt ani, între 1990 şi 1998", explică Ole Settergren, directorul Oficiului suedez de pensii. "Şi înainte de orice, ne-am asigurat că era susţinută de toate partidele. Reforma nu a fost cu siguranţă populară, dar a fost acceptată".

Precum adeseori se întâmplă atunci când lucrurile merg prost în Europa, fie criza subprimelor sau reformele sistemelor de protecţie socială, ochii UE se întorc spre ceea ce se numeşte "modelul perfect al statului-providenţă" : Suedia. Ca şi în alte ţări nordice, Suedia are reputaţia de a fi o ţară "unde e bine să trăieşti". "Noi toţi îi invidiem pe suedezi", cum a scris un jurnalist român. Sistemul de pensii suedez, în ciuda gestaţiei sale îndelungate, este simplu şi logic : vârsta de pensionare este de 61 de ani, iar pensia este "à la carte". Cei care ies la pensie la această vârstă primesc o pensie mai mică decât cei ies la pensie mai târziu. Cei care îşi dau seama că venitul lor este insuficient pot să reia o activitate profesională. Valoarea pensiei lor se bazează pe câştigurile de pe tot parcursul vieţii lor de lucru, indexate pe salariul mediu, calcul stabilit în funcţie de speranţa de viaţă actuală. Mai multe guverne europene s-au deplasat până la Stockholm pentru a găsi inspiraţia. Dar există un fel de "paradox al modelului suedez" : toată lumea îl invidiază, dar nimeni nu îl adoptă cu adevărat.

Iulia Badea-Guéritée

În 1 decembrie ministrul Finanţelor s-a prezentat Comisiei pentru a cere un răgaz suplimentar pentru a atinge criteriile pactului de stabilitate. În luna martie deficitul grec a trecut de la 6 % la 12.7 % din PIB. Situaţia este astfel încât chiar şi ambasadorul american la Atena şi-a permis să dea sfaturi Primului ministru grec, cerând autorităţilor să se adune cât mai repede şi să "ia lucrurile în mână".

Discuţiile pentru a găsi o alternativă la proiectul guvernului au durat şase luni, dar fără succes. De Volkskrant crede că este "o lovitură dură pentru modelul nostru de consens", cunoscut în Olanda ca "modelul polders" şi că acesta este acum "în ofsaid". Mingea este acum în câmpul ministrului creştin-democrat al Afacerilor Sociale, Piet Hein Donner, care trebuie să acopere un deficit al pensiilor de 35 milioane de euro pe an începând cu 2011.

Unul dintre obiectivele planului Solvabilitate 2 – o serie de noi propuneri ale UE privind gestiunea fondurilor de pensii – este obligaţia companiilor de asigurări de a investi banii de pensie în sectoare mai sigure precum obligaţiuni de stat. Pentru euroscepticul Express, asta înseamnă că "birocraţii UE distrug planurile de pensii a sute de mii de oameni."

Şi, cum indică titlul articolului acestuia, cu cel puţin 20%. Adăugând insulta la prejudiciu, milioane de "angajaţi ai statului, inclusiv politicienii şi funcţionarii publici", sunt imuni la efectele acestei legislaţii de la Bruxelles, "pentru că au încă, servite pe tavă de aur, pensiile la nivelul ultimului salariu, pe spinarea contribuabililor." Noaptea trecută, militanţii drepturilor sociale şi politicienii serioşi "au fost scandalizaţi", a raportat Daily Express.