Autorul de cărţi pentru copii Otfried Preussler a murit la 18 februarie, la 89 de ani.

Poveştile sale, printre care Micul tâlhar, Mica fantomă sau Krabat fac parte de şaizeci de ani din imaginarul copiilor şi tinerilor adulţi, în Germania şi nu numai.

Cărţile sale erau traduse în 55 de limbi.

Die Patin – “Naşa”: aşa şi-a numit jurnalista şi profesoara de literatură Gertrud Höhler portretul realizat Angelei Merkel, apărut pe 23 august în librării, cu multă publicitate. Dezbaterile sunt deja în toi în jurul acestei ofensive literare orchestrată de fosta consilieră a cancelarului Helmut Kohl. Der Spiegel consideră că autoarea a dat frâu liber urii sale personale faţă de cancelarul german:

Cu această reglare de conturi, în care ea lansează o critică acerbă a “sistemului M”, a atras zeci de jurnalişti. Jurnalista de 71 de ani este cunoscută drept unul dinte cei mai duri şi eminenţi critici al cancelarului.

Germania ar fi ameninţată cu trecerea spre o dictatură, consideră cartea. Angela Merkel ar fi pe cale să-şi instaleze discret regimul autoritar şi lucrează în favoarea unui “declin al democraţiei”. Impregnată de experienţele socialismului RDG, Merkel s-ar debarasa de valorile creştin-democrate, potrivit principalelor teze apărate de Gertrud Höhler.

Artişti din cadrul unora dintre cele mai celebre trupe rock din lume – inclusiv Radiohead şi Pink Floyd – acuză Comisia Europeană de “încălcarea promisiunilor” privind drepturile de autor ale muzicienilor, scrie The Daily Telegraph. Reacţiile au apărut după ce Comisia Europeană a prezentat miercuri un proiect privind modul de colectare a drepturilor de autor. Cotidianul de la Londra scrie:

Proiectul are rolul de a forţa companiile specializate în gestiunea drepturilor de autor în numele artiştilor să le transfere mai rapid. Aşa-numitele societăţi de gestiune a drepturilor de autor au fost acuzate de Comisia Europeană că ar păstra ‘sume substanţiale’ în propriile conturi.

Cu toate acestea, proiectul le va permite companiilor specializate în acest domeniu să achite sumele în 12 luni după anul fiscal în care a fost interpretată o piesă muzicală. Dacă titularul dreptului de autor rămâne neidentificat, fondurile pot fi reţinute de campaniile de gestiune, după expirarea a cinci ani.

Într-o scrisoare trimisă Comisiei Europene, mai multe staruri rock furioase din cauza întârzierilor în plata drepturilor de autor, precum Nick Mason, de la Pink Floyd, afirmă:

V-aţi încălcat promisiunile şi încurajaţi societăţile de gestiune a drepturilor de autor să păstreze fructele creativităţii noastre. În acest fel, legitimaţi una dintre cele mai problematice forme de fraudă, practicată de societăţile de gestiune a drepturilor de autor din Europa.

Lumea rock-ului nu este lipsită de îngrijorare în legătură cu criza din zona euro. Potrivit Wall Street Journal, trupa de rock americană Metallica, ale cărei hituri includ “The Four Horsemen” şi “Enter Sandman”, a accelerat turneele în Europa pentru “a evita să fie afectată de problemele cauzate de datoriile statelor europene”.

Turneele reprezintă o sursă majoră de venituri pentru grupurile rock. Doar în anul 2010, Metallica a obţinut profituri de 110,1 milioane de dolari (82,2 milioane de euro) din astfel de activităţi. Acum, în loc de a veni în Europa în 2013, aşa cum era prevăzut iniţial, Metallica va avea un scurt turneu supranumit "European Summer Vacation" (“Vacanţa de vară europeană”), în 2012, turneu care va include Norvegia, Germania, Danemarca, Marea Britanie şi Austria.

În contextul în care perspectivele sumbre ale investitorilor se extind spre state bogate precum Franţa, domnul Cliff Burnstein, managerul grupului Metallica, se teme că moneda euro va claca, devenind dificil pentru organizatorii de concerte din cele 17 state care folosesc moneda unică să achite taxele datorate trupei Metallica.

Dl. Burnstein a spus -

În următorii ani, dolarul va fi mai puternic, iar euro mai slab şi, dacă va fi aşa, vreau să profit de această situaţie pentru a organiza mai multe concerte în Europa acum, pentru că vor fi mai profitabile pentru noi.

Wall Street Journal notează că şi grupul The Red Hot Chili Peppers, condus tot de Cliff Burnstein, a devansat programul turneului european.

Aproximativ 75% din veniturile acestui grup provin din turnee externe, precizează Cliff Burnstein.

Alături de Goerthe, face parte din programul şcolar literar predat în toate liceele din ţările germanofone şi nu numai. Însă astăzi, Franz Kafka este victimă a ceea ce Frankfurter Allgemeine Zeitung califică drept "o execuţie subvenţionată de UE". Cotidianul evocă astfel "veritabilul scandal" dezvăluit de confratele său austriac Kronenzeitung: o editură austriacă a trimis fără niciun motiv aparent aproximativ 2000 de exemplare gratuite ale "Castelul"-ui unor licee germane şi asutriece. O generozitate apreciabilă, dacă exemplarele nu ar fi fost pline de greşeli de ortografie "de cea mai joasă speţă", informează FAZ. Celebru pentru mobilizarea aproape militară de care dă dovadă pentru o bună ortografiere a limbii germane, cotidianul notează că "doar pe prima pagină sunt nouă greşeli". În faţa nenumăratelor plângeri pe care le-a primit, editorul, numit "nesimţit", a adăugat o notă acestor 2 milioane de exemplare deja publicate, explicând că "a tolerat aceste greşeli din motive economice, pe de o parte, dar şi pentru că literatura nu este un concurs de ortografie". El recunoaşte, printre altele, că operaţiunea a fost "o afacere bună", Comisia Europeană subvenţionând proiectul "cu o sumă cu şase cifre". În ceea ce-l priveşte, Bruxelles indică faptul că "doreşte să verifice minuţios" felul în care a fost utilizată subvenţia înainte de a avea o reacţie oficială.

Următorul concurs Eurovision va avea loc în Baku, capitala ţării de unde provin câştigătorii finalei celei de a 56-a ediţii a concursului, desfăşurat in 14 mai la Düsseldorf(Germania), duetul Ell/Nikki din Azerbaidjan. O victorie care miroase a petrol, afirmă cântăreţul Ovidiu Cernăuţeanu care a reprezentat România alături de Paula Seling în 2010. Citat de Adevărul, acesta afirmă că victoria s-a datorat mai ales lobby-ului purtat de industria muzicală suedeză, care finanţează mulţi artişti din Azerbaidjan, o ţară ex-sovietică foarte bogată în petrol. Însuşi cântecul câştigător a fost scris de suedezi. Cernăuţeanu mai afirmă, în cele din urmă, că "Nigar Jamal (cea care a cântat în duet cu Eldar Gasimov) este măritată cu un oligarh care locuieşte la Londra".

"Adio poetului de cante hondo [flamenco]", titrează cotidianul ABC, a doua zi după decesul lui Enrique Morente, la vârsta de 67 de ani. Moartea acestui "rebel revoluţionar care a refăcut bazele flamenco-ului", survenită la Madrid, în urma unei complicaţii a unei operaţii de rutină la esofag, a zguduit universul muzical şi cultural spaniol. ABC notează că familia a cerut o autopsie, pentru a verifica eventualele neglijenţe medicale. Născut la Granada, Morente a inovat şi îmbogăţit stilul flamenco cu alte tendinţe muzicale. Odată cu el, conchide cotidianul, "o parte crucială din istoria acestui 'cante hondo' este moartă".

"Revanşa unui tupeist", titrează Libération. În 8 noiembrie, Michel Houellebecq a primit premiul Goncourt pentru romanul său, "La carte et le territoire" (Harta şi teritoriul, editura Flammarion, netradusă încă în limba română). "Diferit şi deranjant", potrivit cotidianului, rând pe rând respins şi adulat de către presă, scriitorul era citat cu regularitate de 10 ani pe lista celui mai prestigios premiu literar francez. "Acum că are premiul Goncourt, se va calma oare?, se întreabă Libération. Nici să nu se gândească la Nobel. Un om care a afirmat în timpul unui interviu că 'religia cea mai tâmpită este totuşi islamul' va fi întotdeauna prost văzut de către suedezi".

"Nu mai există cuvinte. Saramago le-a luat pe toate", titrează Publico după funeraliile premiului Nobel al literaturii portugheze, dispărut în 18 iunie, la 87 de ani. Ceremonia s-a derulat la Lisabona pe un fundal de polemică, notează cotidianul, din cauza absenţei preşedintelui Republicii, conservatorul Anibal Cavaco Silva, care s-a justificat de altfel prin faptul că "nu  a avut privilegiul" de a-l cunoaşte personal pe marele scriitor comunist.

Scriitorul zimbabwean Tendai Frank Tagarira a ajuns în Arhus în 15 iunie, anunţă cotidianul Jyllands Posten. Autorul de 26 de ani, ameninţat cu moartea în ţara sa de la apariţia, anul trecut, a cărţii sale autobiografice "Trying to Make Sense of It" ("Incercând să dai un sens", ne tradus în limba română), ar putea rămâne doi ani în acest cel de al doilea oraş ca mărime al Danemarcei. Arhus, ca şi alte oraşe ale ţării, este "un oraş liber", care aparţine reţelei International Cities of Refuge Network, ICORN, create în 1994 la iniţiativa Parlamentului Internaţional al Scriitorilor. Oraşele care participă la reţea – treizeci în lume – s-au angajat să primească şi să subvenţioneze nevoile scriitorilor străini în exil pentru o durată de până la 2 ani.

În ajunul deschiderii celui de al 30-lea Salon al cărţii [din 26 în 31 martie], Liberation îşi deschide paginile la 41 de romancieri şi poeţi francezi, în timp ce Le Monde îşi pune întrebări asupra speranţei de viaţă a acestui eveniment: "prea mare, prea scump, prea puţin original, cu o prea mare importanţă acordată regiunilor, Salonul cărţii de la Paris se află în plină criză a identităţii", informează cotidianul. Astfel, "în ruptură totală faţă de tradiţia instaurată în 1989, alegerea acestui an a fost să nu se mai invite o ţară de onoare, pentru a-i expune literatura". Este vorba, scrie Le Monde, de a pune în evidenţă înainte de orice scriitorii, printre care şi câteva "calibre grele", cum ar fi Yasmina Khadra, Imre Kertesz, Umberto Eco, Antonio Lobo Antunes sau Salman Rushdie. Într-un moment în care "librăriile îşi pierd clienţii", organizatorii speră totuşi să atragă cel puţin 200 000 de vizitatori, conchide Le Monde.

Puţin jucată în secolul al XVIII-lea, este o operă pierdută a lui Shakespeare, dezvăluie The Daily Telegraph. Potrivit experţilor, "Double Falsehood" [Dublul fals], scrisă în 1727 de către Lewis Theobald, este într-adevăr – cum însuşi autorul susţine – o adaptare a operei lui Shakespeare, "Cardenio", jucată de două ori în 1613, iar mai apoi pierdută. Nefiind considerată la aceea vreme ca fiind un fals, un savant a confirmat "autenticitatea acesteia prin dovezi istorice şi printr-o analiză a textului". Cererea este susţinută de grupul Arden Shakespeare, care publică opera lui Theobald. The Royal Shakespeare Company [Compania Regală de Teatru Shakespeare] lucrează la reconstituirea originalului, care include scene tipice shakesperiene de luptă cu spada, travestiuri şi un final terminat în baie de sânge.

Karl Marx, care a inventat fraza "religia este opiumul poporului", probabil că se învârteşte în mormântul lui din cimitirul Highgate, la Londra, la vestea de astăzi cum că Vaticanul i-ar fi aprobat teoriile. L'Osservatore Romano, ziarul oficial papal, a declarat, conform ziarului The Times, că "criticile lui Marx ale capitalismului au subliniat alienarea socială resimţită de o mare parte a omenirii care rămâne exclusă, chiar şi acum, din luarea de decizii economice şi politice".

Marx, autorul Manifestului Comunist, decedat în 1883, se alătură unei liste crescătoare de figuri istorice anterior procleţite de Biserica Catolică, cum ar fi Galileo,  Darwin şi mai recent, Oscar Wilde. Ziarul, care este condiţionat de aprobarea Papei, continuă spunând că opera lui Marx rămâne deosebit de relevantă astăzi când omul caută "o nouă armonie" între nevoile sale şi mediul natural. Dar specifică totuşi că "nimic nu a dăunat intereselor lui Marx filozoful mai mult decât marxismul".

Scriitorul José Saramago are din nou probleme. Ultima lui carte, „Cain”, a stârnit o serie de denunţuri, iar un  membru al Parlamentului European chiar a cerut să-i fie retrasă cetăţenia portugheză acestui fost  câştigător al Premiului Nobel. "Cel mai controversat dintre scriitorii portughezi", aşa cum îl numeşte Diario de Noticias, a părut surprins de indignarea catolicilor "pentru că aceştia nu citesc Biblia".

Într-o conferinţă de presă, spune cotidianul din Lisabona, Saramago a declarat că singura sa concluzie asupra acestei controverse este că "biserica este de neatins". Declarând că "Dumnezeul din Biblie nu este de încredere", sau că Biblia "este un rozariu de bizarerii", el speră că lucrarea sa va fi tratată ca "o operă literară" şi că protestele religioase nu vor degenera în "insulte la persoana autorului".

"Viu, ar fi avut la fel de multe şanse ca Pilat din Ponce de a deveni un erou catolic", dar iată că Vaticanul îl revendică pe ca unul dintre ai săi, ironizează The Times. Cotidianul londonez povesteşte că L'Observatore Romano, ziarul oficial al Sfântului Scaun, a consacrat de curând un lung şi elogios articol scriitorului anglo-irlandez, înfierat în timpul vieţii pentru homosexualitatea şi excesele sale.

Dar Wilde s-a convertit la catolicism pe patul de moarte, în 1900. The Times aminteşte că în ciuda poziţiei ostile a papei Benedict al XVI-lea faţă de homosexualitate, "reabilitarea lui Wilde a început cu doi ani în urmă, când aforismele sale au fost incluse într-o culegere editată de şeful de protocol al Vaticanului".

Este "Maria contra Madonna. Icoana pop contra icoanei". Handelsblatt informează despre protestele unei mişcări populare poloneze, foarte catolică, care se revoltă împotriva unui concert al cântăreţei americane la Varşovia – în 15 august viitor, ziua în care se celebrează Sfânta Fecioară Maria.

Pentru opozanţii săi, "Madonna ar fi anti icoana mamei lui Dumnezeu, cea care ia în derâdere pe scenă simbolurile religioase şi fiind pur şi implu perversă", explică cotidianul german. Dar şansele acestor protestatari creştini de a reuşi în proiectul lor de interzicere a concertului sunt cel puţin incerte. Nici măcar preşedintele conservator Lech Kaczynski nu îi susţine, remarcă Handelsblatt, care remarcă totuşi faptul că o altă personalitate poloneză a declarat că doreşte "să îi susţină totalmente pe aceşti oameni care vor să împiedice concertul: este vorba despre icoana muncitorilor, Lech Walesa".

Toată presa olandeza aduce un omagiu lui "Homo Ludens" (omul care se joacă), aşa cum se numea el însuşi, poetului olandez Simon Vinkenoog. Mort în 12 iulie, la 80 de ani, Vinkenoog era un avangardist, adept al drogurilor dulci, celebru dar prea puţin recompensat. În 2004, alegerea sa ca "Poet naţional" de înlocuire, ca urmare a titularului care demisionase, nu fusese recunoscută de către organizatorii oficiali, iar "Antologia poeziei olandeze" a întârziat şi ea să acorde poemelor sale locul meritat.

De Volkskrant laudă felul în care a vulgarizat poezia: "Vinkenoog este unul dintre primii poeţi care a declamat poezie dincolo de un public restrâns. Încă din 1960 el scosese un disc cu poezie. Declamarea şi prezenţa sa scenă erau punctele sale forte. Antrenând, improvizând ca un muzician de jazz, chinuind limba într-o asemenea fel încât nu-şi mai amintea ceea ce spusese. Numea procedeul "langua linguale": o manieră artistică de a se exprima, fără reflecţie sau preselecţie".

Cartea la comandă, este posibil cu Biblioteca naţională a Spaniei. Graţie unui acord realizat cu site-ul de autoediţie Bubok, instituţia va putea imprima o copie a "capodoperelor" sale la cererea cititorilor, afirmă cotidianul ABC. Acest acord, primul de acest gen în lume, dă acces la Biblioteca numerică spaniolă. "O selecţie tematică a fondurilor colecţiilor noastre a fost deja făcută cu ajutorul sfaturilor venite de la specialişti", explică directoarea Bibliotecii, Milagros del Corral, care se gândeşte deja la un posibil acord cu Amazon, uriaşul mondial al vânzărilor de cărţi în linie, pentru a aduce cultura spaniolă la îndemâna unei "comunităţi de utilizatori importante, cea mai importantă posibilă". 

Anne Frank ar fi avut 80 de ani în acest 12 iunie. Cu această ocazie, celebra sa casă-muzeu recuperează "o bijuterie absolută", originalele jurnalelor sale intime. "După Biblie, este practic cea mai celebră carte din lume", scrie cotidianul Trouw.

De acum înainte, vizitatorii vor putea donc contempla originalele în acelaşi loc unde Anne Frank le-a scris. Până acum ele au fost păstrate cu sfinţenie de către Institutul olandez pentru documentaţia despre cel de Al Doilea Război Mondial (NIOD). Marjan Schwegman, directoare a NIOD, subliniază importanţa "autenticităţii" regăsite în "dezbaterea actuală din jurul negaţionismului".

"Anne revine acasă", sintetizează Ronald Plasterk, ministrul olandez al Culturii. Potrivit Trouw, cuvintele sale "sună bine, sunt aproape reconfortante", însă ar fi bine să nu uităm că "Anne Frank nu s-a întors niciodată de la Bergen-Belsen".

Vocea sa dulce dar virilă "înnebunea toate femeile, de orice vârstă", încă din anii 60. Cântăreţul Waldemar Matuska a murit în 30 mai în Florida.

Dispariţia sa la 76 de ani este pe toate primele pagini din presa cehă, cum ar fi de exemplu cotidianul Mlada Fronta DNES care îi consacră nu mai puţin de patru pagini. Elogiul adus acestui "copil teribil" al muzicii pop naţionale demonstrează astfel poziţia sa "unică în istoria muzicii pop".

"Boemul bărbos şi în blugi", care şi-a început cariera în teatrul praghez Semafor, a devenit popular în anii de relativă libertate a anilor 60. A continuat să cânte sub "normalizarea" care a urmat invaziei de la Pactul de Varşovia, înainte să părăsească ţara în 1986 în direcţia Statele Unite.

Chiar dacă cântecele sale nu mai erau difuzate "toţi cehii le cunosc pe de rost", remarcă DNES.