Ministrul Muncii, Enrico Giovannini a anunţat un plan de 12 miliarde de euro – dintre care jumătate din fonduri europene – pentru a crea 100 000 de slujbe pentru tinerii cu vârste de sub 24 de ani, ca parte a unui plan de a reduce cu 8% şomajul în rândul tinerilor.

Aceste măsuri, care ar trebui să fie gata în iunie, nu vor include reduceri ale costului forţei de muncă, pe care le-au cerut analiştii şi angajatorii, ci se axează pe flexibilizarea regulior contractelor pe termen scurt şi anulează parţial reformele introduse de guvernul lui Mario Monti.

Cu cifre care arată că unul din cinci tineri italieni nu are o slujbă, guvernul încearcă să urmeze iniţiativele luate în alte părţi ale Europei, dar această problemă este foarte delicată şi ar putea diviza coaliţia guvernamentală, previne La Repubblica.

Într-un interviu acordat Bild am Sonntag, preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, a turnat o "găleată de apă rece peste timida politică a Băncii Centrale Europene privind stimularea economică", notează La Vanguardia.

Weidmann consideră că BCE şi Franţa "au încetinit în lupta lor împotriva cauzelor crizei". Şi critică în mod special scăderea dobânzilor decise de BCE ca şi răgazul acordat Franţei pentru atingerea obiectivelor sale de deficit public.

La rândul său, informează cotidianul, primul ministru spaniol Mariano Rajoy "trece la atac" şi pregăteşte o reuniune în 5 iunie, la Bruxelles, pentru a convinge Comisia Europeană de buna-credinţă a reformelor sale.

Taxele pe importul de panouri solare din China, pe care UE intenţionează să le aplice, îşi ratează oare scopul? Conform NRC Handelsblad, “panourile solare importate din China aduc un profit surprinzător de mare pentru Europa”. În Olanda, sectorul energiei solare înregistrează chiar o “creştere spectaculoasă”, în ciuda crizei economice. Ziarul explică faptul că:

antreprenorii şi companiile de instalaţii electrotehnice, care au avut mult de suferit de pe urma crizei din domeniul construcţiilor de locuinţe, s-au precipitat masiv pe instalarea de panouri solare. Datorită echipamentelor chinezeşti, aceştia reuşesc pe moment să se menţină pe linia de plutire. Chiar nu au nevoie de o taxă europeană care să scumpească panourile solare. [...] AFASE [organizaţia care apără interesele companiilor europene din domeniul energiei solare] se teme că taxele vor duce la desfiinţarea a 242 000 de locuri de muncă în întreaga Europă. Această cifră este totuşi ferm contrazisă de susţinătorii acestei taxe, precum producătorul german de panouri solare SolarWorld.

NRC Handelsblad precizează că la finele lunii mai Comisia Europeană va decide dacă taxele vor fi sau nu puse în aplicare. Dacă va fi cazul, acestea vor intra în vigoare la începutul lunii iunie, dar nu vor fi definitive decât în decembrie. Taxa ar putea avea un efect retroactiv, începând cu data de 6 martie 2013.

Cu o creştere de -0,2% în medie în primul trimestru (faţă de -0,1% în UE 27) şi perspective deloc mai bune pe ansamblul anului (-0,7%), potrivit Eurostat, acel “double dip” atât de temut a devenit realitate. Un rezultat pe care presa îl atribuie în mare parte politicilor de austeritate.

“Zona euro bate un nou record de durată a recesiunii” rezumă Financial Times pe prima pagină. Cotidianul economic notează că “acest record trist intervine când şomajul atinge 12,1% din populaţia europeană, nivelul său cel mai ridicat atins vreodată. Aceste cifre ar putea să adauge o presiune pe BCE pentru ca ea să ia măsuri suplimentare după ce a scăzut rata dobânzii luna aceasta, şi pentru ca să-şi revizuiască în scădere previziunile economice, cu o revenire preconizată mai târziu anul acesta”.

Potrivit corespondenţilor Financial Times Hugh Carnegy la Paris şi Peter Spiegel la Berlin, aceste cifre care confirmă că Franţa a reintrat în recesiune cresc presiunea pe François Hollande pentru a aplica reforme structurale:

La Paris, Les Echos speră că recesiunea, de acum oficială, va “constrânge Franţa să se reformeze”. Pe aceeaşi lungime de undă ca “FT”, Jacques Attali, economist şi fost consilier al lui François Mitterrand, îi cere lui François Hollande “un şoc al reformelor”:

Pentru România liberă, recesiunea din sânul zonei euro anunţă un an 2103 care “virează în roşu”. Cotidianul din Bucureşti notează că proasta performanţă a economiei europene nelinişteşte chiar şi peste Atlantic, unde

“Zona euro se afundă în recesiune”, titrează El Correo. O recesiune care este “cea mai lungă din scurta sa istorie”, precizează cotidianul:

Olanda, “care traversează cea mai rea perioadă economică, exceptând războiul”, nu scapă de această tendinţă. Dar, aici, “consumatorii evită o recesiune puternică”, după cum titrează NRC Handelsblad. Cotidianul arată că, printr-o scădere cu 0,1% în primul trimestru din 2013 față de aceeaşi perioadă a lui 2012, recesiunea care a început în trimestrul al treilea al anului trecut continuă. Cotidianul se bazează pe ultimele cifre ale Biroului central al statisticilor, publicate pe 14 mai. Dacă nu sunt dramatice, subliniază NRC, este mai ales datorită unor “puncte luminoase”:

Convulsiile zonei euro au repercursiuni şi asupra ţărilor care nu fac parte din ea. Astfel, în Republica Cehă, coroana suportă contralovitura: ea a pierdut 6% faţă de euro din septembrie 2012, notează la Praga Hospodářké noviny. Pentru cotidianul economic,

“Europa se sufocă” titrează Gazeta Wyborcza care dă vina pe politica de austeritate: “A-şi strânge cureaua ne conduce la recesiune”, se alarmează cotidianul în timp ce biroul polonez al statisticilor arată că economia ţării a progresat cu doar 0,4% în primul trimestru al lui 2013 – cel mai rău rezultat din aceşti ultimi patru ani şi după şase trimestre consecutive de recesiune în zona euro.

GW îl citează pe economistul şef al ING Mark Cliffe, care crede că “dacă strategia actuală care consistă în a strânge cureaua continuă, vom vedea mai multe ţări intrând în faliment”. Cotidianul notează că situaţia economică este mai ales rea în ţările care aplică măsuri de austeritate stricte precum Spania, Italia, Portugalia, Cipru şi Grecia.

"Spania se află sub lupa UE", declară cotidianul catalan, în timp ce guvernul spaniol încearcă să evite participarea la noul sistem de reglementare al Comisiei Europene, într-o luptă disperată pentru a impune noi reforme economice.

"Procedura asupra dezechilibrelor macroeconomice" este concepută pentru a face faţă lipsei de competitivitate şi supraîncărcării sistemelor bancare, care au alimentat de fapt criza datoriei publice.

Paşii care ar trebui urmaţi de Spania ar conţine o serie de noi reforme care ar fi controlate periodic de mai mulţi experţi comunitari. Decizia asupra obligativităţii Spaniei de a se conforma sau nu noilor reglementări va fi anunţată în 29 mai.

Parlamentul European va propune ca depozitele de peste 100 000 de euro, în principal deţinute de companii, să se bucure de o mai mare protecţie în cadrul noului mecanism de rezoluţie bancară adoptat de UE.

Cotidianul economic arată că ideea este că deponenţii “vor fi obligaţi să ia parte la un plan de salvare doar în ultimă instanţă, fiind mai protejaţi decât cei care deţin obligaţiuni”.

Propunerea a fi prezentată Comitetului pentru Afaceri Economice şi Monetare din 20 mai, potrivit unei surse citate de Jornal de Negócios.

Negocieri vor avea loc apoi în sânul Consiliului European unde în prezent există un consens pentru garantarea depozitelor bancare de până la 100 000 de euro.

Oficiali germani au criticat politica de austeritate și creşterea taxelor – cele două unelte economice favorizate de troica liderilor internaţionali – acuzând Comisia Europeană de incompetenţă şi rigiditate, scrie cotidianul.

“Berlin consideră că majorările de impozite sunt o greşeală, care penalizează populaţiile în dificultate şi împiedică creşterea”, scrie Público, fără a cita sursele.

“Iritarea Berlinului” este mai ales îndreptată spre Comisia Europeană şi preşedintele său José Manuel Barroso, despre care cotidianul spune că în mod paradoxal, aplică “măsuri de austeritate ţărilor aflate în cadrul programelor de salvare care au fost în mod implicit prezentate la Bruxelles ca urmare a cererilor germane”.

“Lupta împotriva fraudei fiscale: Europa se poticneşte”, titrează Le Soir astăzi, 15 mai, a doua zi după reuniunea miniştrilor de Finanţe europeni, de la Bruxelles. Aceştia nu au reuşit să consolideze arsenalul de luptă împotriva fraudei fiscale, după cum doreau autorităţile europene, începând cu Comisia.

Această întâlnire avea ca scop extinderea acordului actual vizând fiscalitatea conturilor de economii la alte surse de venituri, precum asigurările pe viaţă, şi negocierea schimbului automat de informaţii, în preambulul Consiliului European de săptămâna viitoare. Dar Ecofin a fost confruntat cu opoziţia Austriei şi a Luxemburgului, care încearcă să amâne desfiinţarea secretului bancar. Cotidianul belgian relatează că

în cadrul unei conferinţe de presă comune, cele două ţări au explicat că nu puteau accepta un schimb automat de informaţii atâta timp cât alte ţări care se află în afara Uniunii Europene nu urmează aceleaşi reguli. Cea vizată fiind, fireşte, Elveţia.

Cu toate acestea, Austria şi Luxemburgul au acceptat totuşi să mandateze Comisia pentru a purta negocieri cu Elveţia, Andorra, Monaco, San Marino şi Liechtenstein. Un mandat pe care Comisia îl aşteapta de mai mulţi ani.

În Germania, Stern scrie că în felul acesta, UE a “avansat cu un pas în lupta împotriva banilor câştigaţi la negru şi a evaziunii fiscale”. Revista reaminteşte că “miniştrii UE se aflau într-o situaţie foarte complicată” până în prezent.

Pe de o parte, criticau paradisurile fiscale internaţionale de ani de zile şi ameninţau să le secătuiască. În acelaşi timp, în propria lor tabără, Austria şi Luxemburgul nu s-au comportat mai frumos decât aceste ţări atât de insultate, refuzând categoric să împărtăşească informaţiile asupra veniturilor capitalurilor aparţinând persoanelor suspectate de evaziune fiscală. Acum, o ieşire [din această dilemă] pare posiblilă.

Potrivit ministrului finlandez al Finanţelor Jutta Urpilainen, “Grecia dorea păstrarea secretului”. Dar Curtea administrativă supremă finlandeză a luat o altă decizie, obligând Guvernul de la Helsinki să publice termenii acordului semnat cu Grecia în 2012. Informaţiile au fost publicate pe 14 mai.

În acest acord, Atena se angaja să furnizeze garanţii financiare în schimbul unui împrumut, în cadrul planului internaţional de asistenţă financiară destinat Greciei.

Documentele publicate relevă că Finlanda şi Grecia au deschis trei conturi bancare în care au fost depuse fondurile şi titlurile financiare care servesc drept garanţii.

Curtea administrativă supremă a fost sesizată de partidul Adevăraţii Finlandezi şi de unele instituţii media, inclusiv de Helsingin Sanomat. Cotidianul salută această decizie “aşteptată şi importantă”:

Decizia va permite consolidarea regimului de transparenţă şi promovare, un principiu pe care Guvernul intenţionează să îl implementeze cât mai mult. Publicul are dreptul să fie informat în legătură cu toate documentele oficiale semnificative. [...]Ajutarea ţărilor din zona euro afectate de criză este o problemă dificilă şi controversată în Finlanda. Documentele confidenţiale nu fac decât să reducă încrederea în deciziile luate de politicieni în contextul crizei din zona euro.

În timpul crizei din zona euro, Finlanda a avut o abordare diferită faţă de alte state din cadrul uniunii monetare, cerând garanţii din partea ţărilor aflate în dificultate în schimbul asistenţei financiare. Acordul semnat cu Grecia a servit drept model pentru o înţelegere similară încheiată cu Spania în iulie 2012.

Printre cele 34 de ţări membre ale OCDE, Suedia este cea unde diferenţele între venituri cresc cel mai repede, potrivit unui raport al organizaţiei pe acest subiect.

Chiar dacă Suedia rămâne printre cele 10 ţări cele mai egalitare, Svenska Dagbladet subliniază că

cei mai mulţi suedezi şi-au văzut nivelul de viaţă crescând în ultimele decenii, dar diferenţa creşte rapid […] Suedia este ţara unde sărăcia relativă a crescut cel mai mult din 1995 [de la 4% din populaţie la 9%]: ea a trecut astfel de pe primul loc la al paisprezecelea, rămânând sub media OCDE (11%).

Potrivit cotidianului, această evoluţie negativă “s-a făcut la sfârşitul anilor 2000”. Ea a afectat mai ales

bolnavii, şomerii şi pensionarii, care sunt astăzi mult mai puţin favorizaţi de soartă faţă de 2006: indemnizaţiile lor nu au crescut, şi, în unele cazuri ele au fost reduse, în timp ce nu au beneficiat de scăderi ale impozitelor guvernului lui [Fredrik] Reinfeldt.

“Criza din zona euro s-a încheiat, acum trebuie să se încheie şi criza bancară”, titrează pe prima pagină publicaţia NRC Handelsblad, la două zile după ce, pe 11 mai, preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a anunţat că “BCE va analiza posibilităţile de achiziţionare a activelor ipotecare bancare”. Acest anunţ, apreciază cotidianul, confirmă că la Bruxelles şi la Frankfurt se consideră că “etapa cea mai dificilă a crizei din zona euro a fost depăşită”.

“În momentul de faţă”, notează cotidianul, “au început să fie observate problemele subterane: multe bănci nu au fost curăţate în totalitate” de activele neperformante. “Chiar dacă criza din zona euro a fost o consecinţă a crizei bancare din 2007 – atunci când statele s-au îndatorat pentru a oferi capital băncilor naţionale şi a evita prăbuşirea acestora -, prea multe bănci au în continuare active toxice”. Din cauza acestor bănci zombi, care “nu sunt nici moarte, nici vii”, explică NRC, economia europeană este “ca un peşte scos din apă”, deoarece băncile au limitat creditările, iar consumatorii evită cheltuielile.

Spre deosebire de Statele Unite şi de Elveţia, unde măsurile pentru soluţionarea crizei bancare au fost mai eficiente, una dintre problemele din cadrul zonei euro este că supraveghetorii băncilor “se lovesc de politicieni”, constată cotidianul:

Misiunea lor nu este stabilizarea economiei europene, cu riscul închiderii propriilor bănci. Nu, misiunea lor este menţinerea pe linie de plutire a propriilor interese naţionale. Într-un peisaj plin de bănci pan-europene, supraveghetorii se ascund în spatele liniilor naţionale. Transmit rar informaţii, uneori chiar false.

O uniune bancară ar putea rezolva această problemă, dar acest lucru ar necesita modificarea tratatelor europene, adaugă NRC, bazându-se pe un editorial scris de Wolfgang Schaüble pentru Financial Times, ocazie cu care ministrul german al Finanţelor afirma că BCE nu poate achiziţiona singură activele ipotecare deoarece acest lucru ar fi o formă de “finanţare monetară”.

“Uniunea Europeană pregăteşte întregul său arsenal pentru a lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor”, scrie cotidianul financiar, în timp ce guvernele francez şi german se pregătesc să dezvăluie un plan de 60 de miliarde de euro, cunoscut drept “New Deal pentru Europa”, pe 28 mai.

Noul plan, pe şapte ani, va fi centrat pe crearea de slujbe pentru persoanele sub 25 de ani, în timp ce Bruxelles va cere de asemenea ţărilor europene cu şomaj ridicat să avanseze în privinţa reformării pieţei muncii, continuă cotidianul.

Între timp, comisarul european pentru ocuparea forţei muncă, Laszlo Andor a cerut Spaniei pe 13 mai să adopte “un contract unic pe durată nedeterminată” pentru a lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor, dar premierul spaniol Mariano Rajoy, refuză să introducă alte reforme ale pieţei muncii.

Societatea suedeză H&M şi grupul spaniol Inditex (care deţine mai ales Zara) “vor semna un acord juridic constrângător în privinţa siguranţei împotriva incendiilor şi a clădirilor” unde sunt fabricate produsele lor în Bangladesh, scrie De Morgen.

Această iniţiativă survine la trei săptămâni după prăbuşirea unei clădiri adăpostind o fabrică de confecţii la Dacca, care a provocat moartea a 1 100 de persoane.

Potrivit experţilor în marketing, notează cotidianul, “fabricanţii au cedat înainte de orice la presiunea consumatorilor şi a opiniei publice, de teamă de o degradare a reputaţiei lor”.

“Miniştrii de Finanţe din zona euro au acceptat, pe 13 mai, să plătească o doză dublă de 7,5 miliarde de euro”, scrie *Kathimerini.

“Prima tranşă de 4,2 miliarde de euro, va fi vărsată pe 17 mai. A doua parte în iunie”, notează cotidianul, care precizează că va fi condiţionată de punerea în practică a reformei sistemului de colectare a impozitelor, a liberalizării anumitor profesii şi a reformei funcţiei publice.

Cotidianul notează că

obiectivele de deficit vor fi atinse în 2013 şi 2014, potrivit estimărilor Comisiei Europene. Totuşi, pentru anii 2015-2016, ea estimează că va fi nevoie de măsuri suplimentare la nivelul de 7,6 miliarde de euro.

“Fondurile speculative americane şi britanice mizează pe restabilirea băncilor din Grecia”, relatează Der Standard, adăugând că

fondurile de hedging investesc din nou în acţiuni bancare şi obligaţiuni corporative pentru a obţine profit datorită randamentelor mari.

Din iunie 2012, speculaţiile pe împrumuturile statului le-au adus, de altfel, sute de milioane de euro, precizează ziarul.

Pe 13 mai, Eurogrupul a aprobat deblocarea unei tranşe de 3 miliarde de euro pentru Cipru.

2 miliarde au fost vărsate în aceeaşi zi, celălalt miliard ar trebui să fie vărsat în iunie sub formă de bonuri de Trezorerie. Planul de ajutor decis în martie se referea la 10 miliarde de euro.

În schimb, adaugă Phileleftheros, miniştrii de Finanţe din zona euro au “cerut un plan de acţiune din partea troicii (UE-BCE-FMI) şi a Nicosiei asupra spinoasei probleme” a spălării de bani. Ei au cerut de asemenea o “aplicare rapidă a programului de ajustare” semnat de guvern cu creditorii săi.

În Belgia anul acesta, “pe piaţa neagră au circulat 63,17 miliarde de euro”, scrie De Morgen. Cotidianul din Bruxelles relatează că, potrivit unui studiu realizat în 31 de state europene de Universitatea Johannes Kepler din Linz, Austria, economia subterană belgiană reprezintă 16,4% din totalul activităţii economice a ţării. Este cel mai scăzut nivel în zece ani, dar rămâne cel mai ridicat din toate ţările Europei Occidentale: în Germania nivelul este de 13%, în timp ce în Franţa este de 9,9% iar în Olanda de 9,1%.

Proporţia medie a economiei subterane a Europei este de 18,5% din PIB, în scădere de la 22,3% în 2003, notează De Morgen, adăugând că Europa de Est este zona cu cel mai ridicat nivel din Europa.

În ciuda puternicei creşteri a economiei, piaţa neagră încă este mare, cu vârfuri de 30% în Bulgaria. Totuşi, există nişte îmbunătăţiri. În sudul Europei, nu este însă cazul. Înăbuşirea economiei informale a stagnat. Ţări precum Portugalia, Spania şi Italia au o economie neagră de aproximativ 20% din cea oficială. În Grecia acest număr creşte până la 25,4%. Pentru întreaga Uniune Europeană economia subterană este estimată la 1 trilion de euro.

O soluţie ar fi “descurajarea folosirii de numerar”, scrie cotidianul.

Plata în numerar pentru tranzacţii imobiliare – chiar şi pentru avansuri – va fi în curând uitată. Ar fi logic să se extindă acest lucru la sectoare de genul comerţului cu artă şi a cumpărării şi vânzării de maşini la mâna a doua şi de bijuterii.

Reuniţi la Bruxelles, pe 13 mai, miniştrii de Finanţe din zona euro ar fi trebuit să deblocheze o primă tranşă de ajutor pentru Cipru, în valoare de 3 miliarde. “Două miliarde vor fi plătiţi la jumătatea lunii mai, cel de-al treilea la sfârşitul lunii iunie”, precizează Politis.

Ziarul reaminteşte că, din cele 10 miliarde stabilite în cadrul memorandumului, cu troica creditorilor internaţionali (UE, BCE, FMI), “9 sunt sub responsabilitatea Mecanismului European de Stabilitate şi unul provine de la Fondul Monetar Internaţional”, şi că acesta din urmă “trebuie să discute şi să aprobe contribuţia sa la programul de ajutor pe 15 mai”.

“Eurogrupul va lua în considerare, de asemenea, raportul privind spălarea de bani în Cipru”, precizează cotidianul cotidianul, conform căruia

Finlanda şi Slovacia solicita ca plata tranşei să fie supusă unor condiţii suplimentare referitoare, întocmai, la spălarea de bani de către băncile cipriote.

Comisia Europeană ar putea renunţa la procedura de sancţiuni pentru deficit excesiv împotriva Ungariei, “cu condiţia ca aceasta să rămână pe calea consolidării fiscale”.

Pe 3 mai, Bruxelles a recunoscut că deficitul Ungariei a fost cu mult sub 3% din PIB în 2012, dar aceasta ar trebui să depăşească puţin acest prag în 2013 şi în 2014.

Guvernul condus de Viktor Orbán a anunţat că va lua măsuri “în concordanţă cu politica economică şi socială a ţării”, adică va refuza “măsurile cerute de Uniune celorlalte ţări: nu va creşte impozitul pe persoane fizice sau IMM-uri, şi nu vor fi reduse cheltuielile sociale”.

“Însănătoşirea Wall Street este contagiosă, inclusiv în Europa, ruda săracă a creşterii”, scrie Les Echos.

Astfel, la bursa din Frankfurt, indicele DAX “indică o creştere cu 124% faţă de martie 2009”, în timp ce Londra atinge “cel mai înalt nivel din 1 noiembrie 2007”.

Conform cotidianului economic, “pieţele beneficiază de mai multe elemente favorabile”, îndeosebi rezultatele bune ale producţiei industriale în Marea Britanie şi Germania, rezultatele bune ale companiilor, sau uşurarea tensiunile care afectau datoriile suverane.

O stabilizare a crizei datoriilor care

reasigură de asemenea investitorii, care nu s-au sfiit să revină pe pieţele financiare din Portugalia [acestea în contextul în care Grecia speră, de asemenea, să revină pe pieţe până în 2014].

Primul ministru Alenka Bratušek a anunţat, pe 9 mai, un program de privatizări masive şi o creştere a TVA-ului, care va trece de la 20% la 22% la 1 iulie. Aşteptate de mai multe zile, aceste măsuri sunt menite să contracareze riscul de criză bancară fără a apela la ajutorul internaţional.

Guvernul a renunţat la o “taxă de criză”, dar nu exclude recurgerea la aceasta dacă măsurile anunţate nu produc efectul dorit, explică Delo, care precizează că deficitul bugetar – care este de aşteptat să ajungă la 7,8 % în 2013, faţă de 4% în 2012 – trebuie redus la 3,3% din PIB în 2014. Guvernul negociază, de asemenea, cu sindicatele pentru reducerea salariilor din sectorul public.

15 companii naţionale vor fi privatizate, printre care a doua cea mai mare bancă a ţării, Nova KBM Bank, principalul operator de telecomunicaţii, Telekom Slovenia, compania aeriană Adria Airways şi societatea care gestionează aeroportul din Ljubljana.

Comisia Europeană doreşte să lupte împotriva comisioanelor bancare, considerate “insuficient de transparente”.

Pentru a face acest lucru, explică Der Standard, se doreste introducerea unei fişe de informaţii standardizate, valabilă în toate ţările din UE. Datorită acesteia, clienţii ar trebui să fie informaţi cu regularitate referitor la orice comision încasat pentru gestionarea conturilor lor.

Acest proiect, care prevede, de asemenea, un acces mai uşor la un cont bancar de bază şi o simplificare a procedurii pentru a trece de la o bancă la alta, trebuie să fie prezentat pe 8 mai de către comisarul pentru Piaţa internă, Michel Barnier, şi comisarul pentru Sănătate şi protecţia consumatorilor, Tonio Borg.

“Calitatea pământului, preţul foarte bun şi posibilitatea de a obţine ajutoare atrag investitorii străini”, subliniază Jurnalul Naţional, reluând constatarea mai multor ziare europene care califică România drept un “nou Eldorado” agricol.

Potrivit Tratatului de aderare la UE, piaţa funciară va fi liberalizată din 1 ianuarie 2014, permiţând străinilor să cumpere fără restricţie, ceea ce nu i-a împiedicat pe cei mai întreprinzători să achiziţioneze deja 10% din suprafaţa totală din terenurile agricole ale companiilor româneşti.

România deţine 11 milioane de hectare de terenuri agricole, dintre care doar 10 milioane sunt exploatate oficial; în realitatea 40% din terenuri nu sunt cultivate la ora actuală.

Jurnalul Naţional este îngrijorat de faptul că multinaţionalele din agricultură, care practică monocultura, ar putea să-i deposedeze de pământuri pe micii cultivatori români. De altfel de aceea ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a negociat cu băncile facilităţi de credit pentru fermierii români, mai ales posibilitatea de a garanta un împrumut cu terenul cumpărat, ceea ce nu era posibil până în prezent.

Pe 7 mai, la scurt timp după ora 23, containerul Jolly Nero a lovit turnul de control – încercând să părăsească portul din Genova – a cărui structură s-a prăbuşit peste o altă clădire.

Corpurile a patru persoane, dintre care doi agenţi de pază ai coastelor maritime şi un pilot, au fost deja recuperate din epavă şi cel puţin şase persoane sunt încă date dispărute. Primarul oraşului, Marco Doria, a declarat o zi de doliu.

Cauza accidentului nu este cunoscută încă, dar unii analişti sugerează că motoarele navei de 40 000 de tone s-ar fi putut bloca, făcând-o astfel imposibil de manevrat.

Autorităţile europene, care tocmai au căzut de acord pentru un termen de doi ani acordat Franţei pentru a-şi scădea deficitele, presează totuşi ţara să se reformeze, scrie Le Figaro.

Astfel, pe 7 mai, în timp ce miniştrii francezi şi germani ai Economiei – Pierre Moscovici şi Wolfgang Schäuble – se întâlneau la Berlin, Comisia Europeană a cerut Franţei să facă reforme “îndrăzneţe” pentru a-şi ameliora competitivitatea. Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a încurajat Parisul să se reformeze “în profunzime”.

Însă, pentru cotidianul conservator,

strivit de un sector public lipsit de măsură şi prizonier al unui model social care o ruinează, Franţa nu s-a angajat în reformele profunde pe care i le cer sus şi tare europenii.

Prim-miniştrii spaniol şi cel italian, Mariano Rajoy şi respectiv Enrico Letta, care s-au întâlnit la Madrid pe 6 mai, s-au înţeles pentru a “face presiune” astfel încât UE să aprobe un plan vizând ocuparea forţei de muncă pentru tineri, cu ocazia Consiliului European din luna iunie.

Cei doi lideri au subliniat, de asemenea, necesitatea unor noi politici pentru a lupta împotriva populismului şi a sentimentului anti-european care se dezvoltă în toate ţările din UE.

La Vanguardia suliniază că “frontul italo-spaniol este încă activ” pentru a face presiune asupra ţărilor din Nord şi a cancelarului german Angela Merkel, pentru punerea în aplicare a măsurilor convenite la summit-ul de la Roma din iunie 2012, inclusiv pentru a avansa spre o uniune bancară şi fiscală în UE.

“Domnul Rajoy şi noul prim-ministru italian fac presiuni pentru un pact european care să promoveze creşterea economică”, scrie cotidianul catalan.

Noul prim-ministru italian, Enrico Letta, se află astăzi în vizită la Madrid, o nouă etapă a turneului său european, după ce a fost la Berlin, la Paris şi la Bruxelles, în încercarea de a construi un front puternic împotriva politicii europene de austeritate.

Primul ministrul spaniol, Mariano Rajoy, va prezenta noile măsuri de reduceri bugetare pe 8 mai, în faţa Parlamentului.

UE va dezvălui un plan pentru a constrânge ţările membre să schimbe informaţii asupra plasamentelor şi veniturilor investitorilor într-o nouă ofensivă împotriva evaziunii fiscale.

Într-un interviu acordat Financial Times, comisarul european pentru Impozitare şi Uniune Vamală Algirdas Šemeta prevede că noua măsură care ar trebui să fie anunţată în următoarele luni va obliga autorităţile fiscale din statele UE să împărtăşească informaţii mai ample în privinţa afacerilor financiare ale cetăţenilor lor, asupra acţionariatului privat şi a fondurilor de plasament.

Luna trecută, Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania s-au pus de acord asupra unui schimb automatic de date dar acest nou demers tinde să extindă măsura pentru a include ţări precum Luxemburg şi Irlanda, unde se găsesc mai multe dintre cele mai mari fonduri de investiţii din Europa.

Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului economic, ministrul de Finanţe german, Wolfgang Schäuble, comentează perioada de doi ani acordată de către Bruxelles Parisului pentru a-şi reduce deficitul public la 3%.

Reamintind că “Franţa şi Germania au o responsabilitate specială” în Europa, el a subliniat faptul că acest răgaz a fost acordat de către Comisia Europeană cu condiţia asumării unor “angajamente clare privind reformele necesare”.

Schäuble abordă, de asemenea, polemica declanşată de un document intern al Partidul Socialist francez, în care Angela Markel era numită “cancelarul austerităţii”:

în loc să abordeze cauzele reale ale problemelor actuale, unii politicieni preferă să caute ţapi ispăşitori. Această tendinţă există şi la noi. Dar ceea ce contează, la final, este ceea ce spun guvernele şi popoarele. Şi ambele guverne au subliniat clar importanţa pe care o acordă prieteniei franco-germane.

Preşedintele irlandez Michael Higgins este sub focul criticilor în urma unui interviu realizat de Financial Times, în care a declarat că UE este “hegemonică” şi se confruntă cu o “criză morală” la fel de mare ca şi cea economică. El a cerut, de asemenea, o reformă a Băncii Centrale Europene pentru a evita riscul unei revolte sociale şi al pierderii legitimităţii populare. Şi-a atras astfel furia criticilor care spun că a depăşit limitele constituţionale ale mandatului său. Dar acest lucru nu ar trebui să îl conducă pe prim-ministrul irlandez Enda Kenny să se folosească de “creionul de cenzor”, scrie Irish Times.

Pledând în favoarea unei Europe sociale şi a respingerii neoliberalismului strict, poate că preşedintele, în felul său inimitabil, face divagaţii care depăşesc orizontul ideologic al guvernului său. [...] Domnul Higgins, împingând limitele şi îndemnând la dezvoltarea unei noi viziuni a UE şi a locului nostru în cadrul acesteia, joacă un rol esenţial, fără putere de decizie, în stimularea unei dezbateri care este necesară şi întârziată.

Problema constituţionalităţii comentariilor lui Higgins ar trebui să fie lăsată la aprecierea irlandezilor, afirmă Financial Times într-un editorial. Dar “problemele pe care le-a abordat sunt exact cele care ne-am dori să fie dezbătute public de orice politician ales”. Cotidianul economic mai adaugă:

domnul Higgins consideră poate că argumentele morale sunt edificatoare împotriva austerităţii. Dar ceea ce contează, de asemenea, din punct de vedere moral, este dacă împrumutul realizat astăzi împovărează generaţiile viitoare; şi dacă împrumuturile publice sunt cheltuite pentru a servi interesele unor iniţiaţi privilegiaţi. Cu toate acestea, are dreptate în privinţa faptului că dezbaterea trebuie să aibă loc.

“BCE a scăzut dobânda de referinţă de la 0,75% la 0,5%” pe 2 mai, ceea ce este “o nouă scădere record”, notează Die Presse, care adaugă că preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, “nu exclude alte scăderi”.

Pentru cotidianul vienez, această măsură este în beneficiul băncilor din zona euro, deoarece “ele au încă posibilitatea de a împrumuta câşi bani vor de la BCE în condiţii foarte favorabile timp ce del puţin un an”.

Dar pierd cei care economisesc, consideră ziarul:

Scăderea istorică a dobânzii va avea consecinţe catastrofice. Având în vedere rata inflaţiei şi impozitul pe veniturile de capital, a economisi a devenit o afacere în pierdere. În Austria, cei care economisesc au pierdut 10 miliarde de euro între 2010 şi 2012 din cauza dobânzilor reale negative.

Preşedintele BCE, Mario Draghi a anunţat pe 2 mai o scădere cu 0,25% a ratei dobânzii directoare (de la 0.75% la un minim istoric de 0,5%). Dar aceasă măsură “nu va fi suficientă pentru ca Spania să-şi poată regăsi creşterea” economică, susţine El Periódico.

Cotidianul admite că este vorba de un “stimul necesar”, dar că el nu va permite să “faciliteze creditul pentru companiile mici şi mijlocii” spaniole, cheie pentru revenirea economică.

BCE a anunţat de asemenea că ea îşi va continua operaţiunile de finanţare ilimitată a băncilor până în iulie 2014.

Vârsta de pensionare nu va mai fi fixată la 65 de ani, ci în viitor va depinde de durabilitatea sistemului de securitate socială, în conformitate cu noile planuri care urmează să fie discutate pe 2 mai, în cadrul unei şedinţe a miniştrilor guvernului portughez.

Guvernul lui Pedro Passos Coelho a promis troicii UE-FMI-BCE că va reduce cheltuielile publice cu 4,7 miliarde de euro între 2014 şi 2016. Este prevăzută adoptarea unei serii de măsuri radicale pentru a reduce deficitul la 5,5% din PIB în cursul acestui an, la 4% în 2014 şi 2,5% în anul care urmează.

Statul se pregăteşte să desfiinţeze 20 000 de locuri de muncă ocupate de funcţionari publici în urmatorii trei ani. O parte din reducerile globale ale cheltuielilor publice pe 2014 provine din reducerea cu 1,3 miliarde de euro a prestaţiilor sociale, inclusiv pensiile.

Șomajul în rândul tinerilor creşte în continuare în Belgia, potrivit ultimelor cifre Eurostat, care arată că 22,4% dintre persoanele sub 25 de ani nu au o slujbă.

Ceea ce “atrage atenţia”, notează De Morgen, este că “se înregistrează cea mai mare creştere pentru cei cu educaţie medie şi superioară. Educaţia superioară nu mai este o garanţie pentru o slujbă”.

În Flandra, creşterea medie a ratei şomajului este acum de 8%, dar printre cei care au diplome universitare, este de 12,8%.

Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene, reunit la Bratislava în 2 mai, ar putea să anunţe o scădere a dobânzii de referinţă, de la 0,75% la 0,5%, sau chiar mai puţin.

Această decizie, deja bine primită de pieţe, “pare mai degrabă politică decât salvatoare a economiei zonei euro”, consideră La Tribune. “Spune multe mai ales despre situaţia dificilă în care se găseşte banca centrală, strânsă cu uşa între imperativele situaţiei economice şi cerinţele germane”.

Pe 25 aprilie, cancelarul Angela Merkel a declarat că “în timp ce în Germania, rata dobânzii mai ridicată ar fi posibilă, alte ţări au nevoie de rate mai mici”.

Parlamentul cipriot ar trebui să adopte în acest 30 de aprilie, cu o majoritate strânsă, însă, memorandumul de înțelegere cu troica creditorilor internaționali(UE, BCE, FMI) ca și acordul asupra împrumutului de 10 miliarde de euro care vine și el la pachet, "creând astfel condițiile pentru vărsarea ajutorului financiar" în următoarele zile.

Doar Adunarea Democrată a președintelui Nicos Anastasiades, Partidul Democrat și Partidul European – 29-30 de locuri din 56 – ar trebui să voteze textul.

După ce a îndepărtat ipoteza – susținută de Partidul Comunist – de a părăsi zona euro, "aceasta este singura opțiune valabilă pentru Cipru".

Premierul Mariano Rajoy “nu va schimba nimic. Nici strategia economică nici guvernul”, notează El Mundo, la o zi după summitul între Irlanda – care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii – şi Spania, la Granada.

Anunţul intervine la câteva zile după publicarea ultimelor statistici asupra şomajului în Spania, care a depăşit acum 6 milioane (27,19% din populaţia activă), în plină politică de austeritate economică sub directivele autorităţilor europene.

Dar “‘răbdarea’ trebuie să se fondeze pe expectative”, critică ziarul, ceea ce nu este posibil “când se renunţă la reforme structurale indispensabile şi se gestionează o continuitate care duce la dezastru”.

Cancelarul german Angela Merkel a redeschis problema spinoasă a politicii bancare privind rata dobânzilor, spunând că Germania ar avea nevoie, în mod ideal, de rate mai mari decât şi-ar dori Europa de Sud, relatează Financial Times. Cotidianul economic precizează că

intervenţia de joi, foarte neobişnuită, a cancelarului german, cu o săptămână înainte ca independenta Bancă Centrală Europeană [BCE] să anunţe – după cum prevăd mulţi economişti – reducerea principalei rate a dobânzii, subliniază diferenţele care persistă între economiile din Nordul prosper şi Sudul afectat de austeritate.

Comentariile ei intervin simultan cu publicarea cifrelor care arată că peste 6 milioane de persoane sunt în şomaj în Spania, în timp ce Franţa stabileşte un nou record cu 3,2 milioane de şomeri. Acestea subliniază provocările cu care se confruntă BCE în stabilirea unei rate a dobânzii care să fie adecvată diferitelor situaţii economice ale ţărilor din UE.

Au fost înregistraţi 6,2 milioane de şomeri în Spania, în primul trimestru, fie 27,19% din populaţia activă, potrivit cifrelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, în data de 25 aprilie.

Este “un record dramatic”, se îngrijorează Cinco Días, care precizează că în anumite regiuni, cum ar fi Extremadura sau Andaluzia, rata şomajului depăşeşte 35%, şi necesită o “atenţie maximă pentru o urgenţă naţională”.

Guvernul lui Mariano Rajoy (de centru-dreapta) trebuie să prezinte în 26 aprilie noi măsuri, cum ar fi mărirea impozitelor pe salarii pentru a creşte veniturile statului, facilităţi pentru crearea de întreprinderi şi accesul la finanțare pentru IMM-uri, sau modernizarea şi reforma administraţiei publice.

Numărul de şomeri a ajuns la 3,224 de milioane în luna martie, fie 10,2% din populaţia activă. Rata şomajului a crescut cu 11,5% într-un an şi bate recordul din 1997.

“De altfel, guvernul nu crede cu adevărat – fără să poată mărturisi acest lucru – în litaniile prezidenţiale despre scăderea şomajului în acest an”, declară Le Figaro. Într-un editorial, cotidianul de dreapta pledează pentru “măsuri de amploare” împotriva şomajului [...], chiar dacă acestea şifonează concepţiile tipic socialiste”*: reducerea drastică a costului forţei de muncă, suprimarea săptamânii de 35 de ore, revizuirea indemnizaţiilor de şomaj.

“Toate măsurile [...] pe care cele mai puternice ţări europene le-au adoptat deja cu mult timp în urmă”, afirmă ziarul.

“Guvernul va spori cheltuielile, pe măsură ce va colecta mai mulţi bani datorită dobânzilor mai mici” scrie Hospodářské noviny, menţionând că ministrul Finanţelor, Miroslav Kalousek, şi-a pus în practică declaraţiile: nicio nouă măsură de austeritate nu mai este prevăzută.

La rândul său, primul ministru ceh Petr Nečas a declarat: “Suntem de acord cu faptul că deficitul public nu va depăşi 3% din PIB, şi că, alături de consolidarea fiscală, vom fi capabili să pregătim terenul pentru creştere”.

Piaţa auto europeană este în dificultate, iar perspectivele pentru 2014 sunt mediocre, constată La Tribune.

Cifra de afaceri trimestrială a diviziei de automobile a PSA (Peugeot-Citroën) a scăzut cu 10,3%. Daimler a înregistrat o scădere cu 60% a profitului net în primul trimestru, iar volumul de vânzări al firmei Volkswagen a scăzut uşor în primul trimestru al anului 2013.

Între timp, fabricantul american de automobile Ford şi-a triplat deficitul realizat pe Bătrânul Continent: 350 de milioane de euro de pierderi trimestriale şi o cifră de afaceri în scădere cu 7%.