În faţa criticilor virulente faţă de politicile de austeritate din Europa, Comisia Europeană intervine într-o afacere naţională: cea a politicii sociale şi a pieţei forţei de muncă, relatează cotidianul din München.

Comisarul care se ocupă cu acest dosar, László Andor, trebuie să prezinte săptămâna aceasta "un pachet pentru (locurile de) muncă" al cărui obiectiv este crearea a 17 milioane de noi slujbe în Europa până în 2020.

Principalele măsuri ale acestui plan sunt: deschiderea completă a pieţelor muncii, atât în domeniul privat cât şi public, pentru toţi cetăţenii europeni – inclusiv români şi bulgari –, "salarii minime adaptate" care să permită tuturor angajaţilor să poată trăi din munca lor, recunoaşterea diplomelor respective şi o scădere a taxelor şi contribuţiilor salariale.

Pentru Comisie, sectoarele precum sănătatea, serviciile pentru persoanele în vârstă, dezvoltarea unei economii durabile din perspectiva climatică şi cel al tehnologiilor informaticii, sunt cele cu cel mai mult potenţial. Rămâne de văzut dacă statele vor permite o intervenţie în afacerile lor sociale: planul va fi discutat cu ocazia summitului european din iunie.

Cu 5.7 procente (doar Olanda, Austria şi Luxemburg au mai puţin şomaj), Germania trece drept un eldorado, şi, aşa cum titrează Die Welt, “Berlin face publicitate pe lângă europeni” pentru a atrage mâna de lucru.

În anumite regiuni şi sectoare profesionale, Germania se află în situaţia de creştere a numărului de locuri de muncă şi caută în consecinţă muncitori străini dar care vorbesc germana. Un specialist al migraţiei, citat de către cotidian, estimă totuşi că aşteptările nu trebuie să fie foarte ridicate: “Germania nu este prima opţiune pentru muncitorii calificaţi, ea este în strânsă concurenţă cu alte state”. Este vorba mai ales de cadrele universitare vorbind limba engleză, care caută mai degrabă un loc de muncă în Marea Britanie. Berlin nu se aşteaptă deci aproape deloc la un asalt masiv de şomeri greci şi spanioli, conchide Die Welt.

Chiar dacă, la fel ca orice altă reglementare impusă de sus în jos, aceasta pare artificială, nimeni nu a găsit până acum o soluţie mai bună pentru a stimula prezenţa femeilor la cele mai înalte niveluri de conducere a societăţilor.

În Polonia, femeile reprezintă doar 11% din consiliile de administraţie ale companiilor şi salariile lor sunt în medie cu 15% mai mici decât cele ale bărbaţilor care ocupă funcţii comparabile. În toată UE, femeile câştigă cu 16,4% mai puţin decât colegii lor bărbaţi, pentru muncă egală.

În bastionul masculin al Germaniei, unde cota de reprezentare feminină a devenit un subiect de discuţie săptămâna trecută, după ce 350 de jurnaliste au semnat o petiţie pentru a cere o mai bună reprezentare în posturile de conducere din presa naţională, Die Süddeutsche Zeitung consideră că "domnii au ignorat de prea multă vreme presiunea delicată a doamnelor de a numi femei în funcţii de conducere":

Putem fi încredinţaţi că Viviane Reding [comisarul european pentru Justiţie care a lansat acest proiect] va reuşi. […] Nu prin a face referinţă la discriminare sau egalitate, ci prin a folosi argumentul pieţei interne: fără o cotă europeană, s-ar putea întâmpla ca unele companii germane, de exemplu, să nu poată participa la licitaţii pe pieţele franceze sau spaniole pentru că nu au suficient de multe femei în funcţiile de conducere.

Pentru Financial Times, printre motivele acestei bune sănătăţi a ţărilor din Nord, mai ales a Luxemburgului, Olandei, Austriei şi Germaniei, figurează reformele pieţei muncii, efectuate înainte de sosirea crizei, care "au făcut ca muncitorii acestor ţări să devină competitivi la nivel internaţional – un factor care lipseşte enorm ţărilor periferice". Cotidianul din Londra punctează în acelaşi timp la aceste ţări o tradiţie puternică a exportului în sectoare care au beneficiat de reluarea rapidă a creşterii din economiile emergente, după recesiunea din 2009. Fără a uita de politicile specifice muncii, ca cea a Germaniei, care preferă să recurgă la şomaj parţial decât la licenţieri.

Este de fapt argumentul pe care Die Tageszeitung încearcă să-l demistifice. Reformele întreprinse de Berlin nu au creat noi locuri de muncă, ci le-au redistribuit mai degrabă unui număr mai important de muncitori, creând în trecere şi un sector al salariilor mici. Astfel, TAZ numărăr 8.4 milioane de nemţi "angajaţi sub nivelul mediu" şi aminteşte că în ţară, diferenţa dintre bogaţi şi săraci s-a adâncit mai repede decât în alte ţări industrializate. În acest timp, mai scrie ziarul, pentru a sărbători cifra-record de 41 de milioane de locuri de muncă, guvernul tocmai a cheltuit 330 000 de euro pentru o campanie de publicitate "Danke Deutschland – Wirtschaft. Wachstum. Wohlstand” ["Mulţumesc Germania – Economie, Creştere, Prosperitate"].

“Este un început, şi nu e rău deloc”, consideră cotidianul de stânga, subliniind că sunt clasele mijlocii cele care riscă să devină “educated poor” [săracii educaţi] ai viitorului, care revendică un principiu simplu: economia trebuie să rămână în serviciul omului şi nu invers. “Aşteptând, această rezistenţă poate fi înţeleasă ca un semn: pagubele cauzate de crizele capitalismului nu pot fi disimulate. Căderea pieţelor transformă în cenuşă satele Potemkin pe care [elitele politice] cred că încă le administrează”.

În Italia, zeci de mii de persoane au defilat la Roma, înainte ca mici grupuri de spărgători să determine ca manifestarea să degenereze, incendiind maşini, camionete de poliţie şi devastând magazine, reuşind astfel să treacă pe plan secund motivaţiile manifestanţilor, cum subliniază La Stampa. De altfel, 135 de persoane (dintre care 105 poliţişti) au fost răniţi, dacă dăm crezare ziarului La Repubblica, care estimează la 2 milioane de euro pagubele cauzate de aceştia.

Comunitatea românească din Spania numără peste 860 000 de rezidenţi, atraşi în aceşti ultimi ani de boom-ul economic spaniol. Astăzi, cu o rată a şomajului de 21% – şi de 30% printre muncitorii români – Madrid avea nevoie de semnătura UE “pentru a limita una dintre libertăţile fundamentale ale tratatelor europene: libera circulaţie”, care este mai mare “în timpul perioadei estivale, când mii de muncitori temporari români vin la ţară”, în Spania. Restricţiile nu vor fi aplicate muncitorilor români care sunt deja rezidenţi în Spania, chiar dacă sunt în şomaj, conchide La Razón.

Ideea unui sistem de solidaritate ce permite să se redistribuie surplusurile agricole sub formă de ajutor alimentar celor defavorizaţi a fost pusă în practică (în cursul iernii 1986-'87) de Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene din acel moment. […] Dar, de vreo zece ani, surplusurile alimentare au scăzut. Au fost atunci transformate într-o altă formă de ajutor: 1% din volumul financiar al PAC [Politica Agricolă Comună], adică 500 de milioane de euro, ar fi trebuit să finanţeze Programul european de ajutor alimentar pentru cei defavorizaţi (PEAD). Anumite ţări cum ar fi Germania şi Suedia au sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), estimând că acest buget era un ajutor pur social fără legătură cu PAC, explică Le Soir.

Pe 12 aprilie, Curtea le-a dat dreptate anulând dreptul de a atribui o parte din bugetul PAC distribuţiei de produse alimentare prin intermediul fundaţiilor de caritate. Comisia nu a făcut apel. Potrivit ultimei analize de impact a PEAD, peste 13 milioane de persoane din Europa beneficiau de acest program în 2006, an în care numărul persoanelor ameninţate cu sărăcia alimentară era estimat la 43 de milioane, în Uniunea Europeană formată din 25 de membri.

O situaţie care probabil nu va mai dura multă vreme şi care se va agrava în Europa, cu consecinţe pe termen lung, consideră Jesper Rangvid, profesor la Copenhagen Business School: "când o mare parte dintr-o generaţie este absentă de pe piaţa muncii, ţările pierd competenţe şi o experienţă importantă", explică dânsul în paginile cotidianului danez. Astfel, Grecia, care va trebui să aplice un plan de rigoare economică drastică pentru a obţine ajutor financiar din partea altor ţări membre ale UE şi a FMI-ului, va fi mai mult ca probabil confruntată cu un exod masiv de "creiere", îndeosebi din rândul tinerilor licenţiati, pe termen mediu.

Cât despre mia de manifestanţi care au defilat în capitală, au primit ministrul Finanţelor, Miroslav Kalousek, sub o ploaie de roşii şi ouă, scrie ziarul. Preşedintele Vaclav Klaus a trebuit să anuleze sărbătoarea organizată pentru aniversarea zilei sal de naştere (70 de ani), povesteşte Hospodarske noviny, care trage concluzia: "Explozia furiei poporului, Armagedonul social şi invazia spiritului francez în Europa centrală" nu au mai avut loc până la urmă: "s-au lovit de spiritul pur ceh".

În schimb, afirmă la rândul său La Stampa, tinerii italieni "Neets" (Not in Education, Employment or Training) au atins un tulburător 11.2 %, faţă de 3.4 % în întreaga Europă. Însă un peisaj arid al muncii nu este o explicaţie suficientă: în Spania, unde procentul de tineri fără locuri de muncă este de 40 %, doar 0.5 % au renunţat să mai caute vreun loc de muncă. În Italia, totuşi, "mulţi tineri au acceptat inactivitatea ca un posibil stil de viaţă, iar relativa plasă a securităţii sociale oferite de familiile lor nu le învinge apatia".

Cei care deţin o diplomă universitară îşi găsesc şi mai greu de lucru, deci faptul că doar 20.7 % din italieni mai urmează studii universitare complete nu mai este surprinzător, faţă de o medie de 33 % în restul Europei. În acest context, diminuarea populaţiei tinere italiene poate fi o eventuală veste pozitivă pentru sectorul muncii: "Până în 2020, 8 milioane de pensionari vor fi părăsit piaţa muncii, şi vor fi suficienţi tineri care să le ia locul".

Aceste dezvăluiri sunt făcute într-un moment foarte nepotrivit pentru guvern, având în vedere că acesta trebuia să propună Parlamentului, peste o săptămână, un proiect de reducere a alocaţiilor familiale, în cadrul planului austriac de austeritate bugetară.

Potrivit Público, conducătorii ar fi pe cale să procedeze la "cel mai important pas înapoi în materie de drepturi sociale din istoria europeană recentă" şi transmit "mesajul periculos cum că sacrifica tot în loc să se da piept cu cei care au provocat această catastrofă". Público evocă astfel iniţiativa fostului jucător de fotbal Eric Cantona, care a propus recent o "rebeliune inedită", cerând cetăţenilor să-şi retragă depunerile din bănci. Pe scurt, conchide cotidianul, "furia se răspândeşte".