Într-un raport adresat premierului spaniol Mariano Rajoy, preşedintele BCE, Mario Draghi, cere băncilor spaniole să nu practice decât “în ultima instanţă” expuzările famillilor care nu pot să ramburseze creditele ipotecare ale locuinţei lor.

Acest raport fusese cerut BCE de ministerul spaniol al Economiei, pentru a cunoaşte părerea instituţiei în privinţa noii legi ipotecare, care împiedică expulzările în anumite cazuri de vulnerabilitate socială.

Potrivit El País, este clar că, “pentru BCE, măsurile demarate de Executivul spaniol sunt insuficiente”.

Cifra de 39 000 de familii expulzate din locuinţele lor în 2012, citată de mai multe ziare, este oare exagerată? Dacă ar fi să credem datele publicate de Banca Spaniei, s-ar părea că da: potrivit băncilor care au efectuat expulzările forţate, "doar" 2405 de proprietari au fost nevoiţi să-şi părăsească apartamentele în 2012, deoarece erau incapabili să-şi ramburseze împrumuturile.

Avem "în sfârşit adevărul asupra expulzărilor!", se bucură Jesús Rivases, director al săptămânalului Tiempo, pentru care aceste cifre pun sub semnul întrebării cifrele avansate de alte raporturi sau asociaţii care se opun expulzărilor, cum ar fi Platforma celor Afectaţi de Ipoteci (PAH):

este evident că o imensă majoritate a celor 6.14 milioane de credite ipotecare în curs sunt rambursate, că nu există decât 2405 cazuri în care proprietarii au fost obligaţi să-şi cedeze apartamentele către bănci. Sau că recursul la poliţie nu a fost necesar decât în 355 de cazuri. Sunt informaţii jenante pentru cei care cred că expulzările se numără cu sutele de mii, sau pentru cei care cred că sunt doar excepţii. [...] Ceea ce rămâne sunt tonele de demagogie şi alte efecte colaterale, inclusiv aşa-numitele 'escraches' – presiuni pur şi simplu. De acum înainte, din fericire, totul este cu mult mai clar [...]. Cifrele traduc realitatea unei serii de drame şi de tragedii personale privind mai multe familii, dar acestea sunt adevăratele cifre, nu celelalte.

Ministrul Muncii, Enrico Giovannini a anunţat un plan de 12 miliarde de euro – dintre care jumătate din fonduri europene – pentru a crea 100 000 de slujbe pentru tinerii cu vârste de sub 24 de ani, ca parte a unui plan de a reduce cu 8% şomajul în rândul tinerilor.

Aceste măsuri, care ar trebui să fie gata în iunie, nu vor include reduceri ale costului forţei de muncă, pe care le-au cerut analiştii şi angajatorii, ci se axează pe flexibilizarea regulior contractelor pe termen scurt şi anulează parţial reformele introduse de guvernul lui Mario Monti.

Cu cifre care arată că unul din cinci tineri italieni nu are o slujbă, guvernul încearcă să urmeze iniţiativele luate în alte părţi ale Europei, dar această problemă este foarte delicată şi ar putea diviza coaliţia guvernamentală, previne La Repubblica.

“Uniunea Europeană pregăteşte întregul său arsenal pentru a lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor”, scrie cotidianul financiar, în timp ce guvernele francez şi german se pregătesc să dezvăluie un plan de 60 de miliarde de euro, cunoscut drept “New Deal pentru Europa”, pe 28 mai.

Noul plan, pe şapte ani, va fi centrat pe crearea de slujbe pentru persoanele sub 25 de ani, în timp ce Bruxelles va cere de asemenea ţărilor europene cu şomaj ridicat să avanseze în privinţa reformării pieţei muncii, continuă cotidianul.

Între timp, comisarul european pentru ocuparea forţei muncă, Laszlo Andor a cerut Spaniei pe 13 mai să adopte “un contract unic pe durată nedeterminată” pentru a lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor, dar premierul spaniol Mariano Rajoy, refuză să introducă alte reforme ale pieţei muncii.

Vârsta de pensionare nu va mai fi fixată la 65 de ani, ci în viitor va depinde de durabilitatea sistemului de securitate socială, în conformitate cu noile planuri care urmează să fie discutate pe 2 mai, în cadrul unei şedinţe a miniştrilor guvernului portughez.

Guvernul lui Pedro Passos Coelho a promis troicii UE-FMI-BCE că va reduce cheltuielile publice cu 4,7 miliarde de euro între 2014 şi 2016. Este prevăzută adoptarea unei serii de măsuri radicale pentru a reduce deficitul la 5,5% din PIB în cursul acestui an, la 4% în 2014 şi 2,5% în anul care urmează.

Statul se pregăteşte să desfiinţeze 20 000 de locuri de muncă ocupate de funcţionari publici în urmatorii trei ani. O parte din reducerile globale ale cheltuielilor publice pe 2014 provine din reducerea cu 1,3 miliarde de euro a prestaţiilor sociale, inclusiv pensiile.

Șomajul în rândul tinerilor creşte în continuare în Belgia, potrivit ultimelor cifre Eurostat, care arată că 22,4% dintre persoanele sub 25 de ani nu au o slujbă.

Ceea ce “atrage atenţia”, notează De Morgen, este că “se înregistrează cea mai mare creştere pentru cei cu educaţie medie şi superioară. Educaţia superioară nu mai este o garanţie pentru o slujbă”.

În Flandra, creşterea medie a ratei şomajului este acum de 8%, dar printre cei care au diplome universitare, este de 12,8%.

Au fost înregistraţi 6,2 milioane de şomeri în Spania, în primul trimestru, fie 27,19% din populaţia activă, potrivit cifrelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, în data de 25 aprilie.

Este “un record dramatic”, se îngrijorează Cinco Días, care precizează că în anumite regiuni, cum ar fi Extremadura sau Andaluzia, rata şomajului depăşeşte 35%, şi necesită o “atenţie maximă pentru o urgenţă naţională”.

Guvernul lui Mariano Rajoy (de centru-dreapta) trebuie să prezinte în 26 aprilie noi măsuri, cum ar fi mărirea impozitelor pe salarii pentru a creşte veniturile statului, facilităţi pentru crearea de întreprinderi şi accesul la finanțare pentru IMM-uri, sau modernizarea şi reforma administraţiei publice.

Numărul de şomeri a ajuns la 3,224 de milioane în luna martie, fie 10,2% din populaţia activă. Rata şomajului a crescut cu 11,5% într-un an şi bate recordul din 1997.

“De altfel, guvernul nu crede cu adevărat – fără să poată mărturisi acest lucru – în litaniile prezidenţiale despre scăderea şomajului în acest an”, declară Le Figaro. Într-un editorial, cotidianul de dreapta pledează pentru “măsuri de amploare” împotriva şomajului [...], chiar dacă acestea şifonează concepţiile tipic socialiste”*: reducerea drastică a costului forţei de muncă, suprimarea săptamânii de 35 de ore, revizuirea indemnizaţiilor de şomaj.

“Toate măsurile [...] pe care cele mai puternice ţări europene le-au adoptat deja cu mult timp în urmă”, afirmă ziarul.

Rata şomajului în Olanda depăşeşte previziunile oficiale, şi a atins 8,1% din populaţia activă în martie, adică 643 000 de persoane, cel mai mare nivel în 30 de ani.

Este ceea ce reiese din ultimul studiu al Biroului Central de Statistici, al cărui purtător de cuvânt spune că “a fost speriat” de cât de repede s-a degradat situaţia.

De la începutul crizei, acum cinci ani, numărul celor inactivi s-a dublat. Este vorba mai ales de cei cu vârste între 25-45 de ani şi de sectoare precum construcţiile şi comerţul cu amănuntul. Şi, adaugă cotidianul, creşterea şomajului va continua în 2014.

Nemții ar putea asista la apariția unei "generații de pensii flexibile", titrează Die Tageszeitung, a doua zi după decizia guvernului german de a crește pensiile în 2014 (+1% în landurile din vest, +3% în cele din est). Cotidianul face astfel o analiză a viitorului pensiilor în cazul generațiilor care vor urma.

"Era în care toată lumea iese la pensie mai mult sau mai puțin la aceeași vârstă s-a terminat", consideră cotidianul,

nu deoarece oamenii au devenit peste noapte independenți sau individualiști, ci pentru că piața muncii, extrem de flexibilă între timp, va avea nevoie de unii, dar nu de toți. Pentru că unii vor putea și vor mai trebui să muncească și alții nu.

Acest sistem va genera automat inegalități, prezice TAZ, care întrevede de altfel două soluții:

fie deschidem larg ușile pensiilor de invaliditate, o măsură frecventă în Europa dar care necesită dovezi medicale consistente. [Fie] există o altă opțiune, probabil mai interesantă: fiecare domeniu va avea propriul sistem de pensii. Astfel încât cei care lucrează de exemplu în construcții [...] vor putea beneficia de o pensie la 58 de ani, și toți cei care doresc să se împlinească profesional în jurnalism sau în mediul universitar vor putea munci până la 72 de ani, dacă doresc acest lucru.

Un asemenea sistem de pensii, variabil, ar putea fi totuși dificil de implementat, recunoaște ziarul,

însă nici nedreptățile din sistemul actual social și de pensii nu mai sunt acceptabile. Reformele din ultimii 15 ani au distrus pensiile protejate de lege. A venit timpul schimbărilor.

În 2012, vârsta medie de ieșire la pensie era în Germania de 63,3 ani pentru femei și de 63,8 ani pentru bărbați.

Potrivit unui raport al Colegiului registratorilor de ipoteci asupra efectelor de neplată a creditelor imobiliare de către familiile spaniole, băncile ţării au lansat 65 000 de proceduri de executare ipotecară în 2012.

Dintre acestea, 39 000 au dus la pierderea locuinţei de către familile respective.

În o treime din aceste cazuri (14 200), o dare în plată, sistemul care permite familiilor să nu fie obligate să continue să plătească ipoteca şi după expulzarea din casă, a fost negociată între bancă şi creditorii insolvabili.

Guvernul regional andaluz, de coaliţie de stânga (Partidul Socialist şi Stânga Unită) a decis să preia locuinţele aparţinând băncilor, pentru o durată de trei ani, atunci când familiile care trăiesc aici sunt “în situaţie de a risca excluziunea” şi sub ameninţare de expulzare.

Această decizie, care va intra în vigoare din 11 aprilie, este luată în timp ce noua lege asupra împrumuturilor bancare este în discuţie la Parlament. Ea prevede amenzi pentru băncile care dispun de locuinţe goale şi refuză să le închirieze.

În timp ce Curtea Europeană de Justiţie a condamnat Spania, în martie, din cauza expulzărilor, “constituţionalitatea deciziei [guvernului andaluz] îi divizează pe jurişti”, notează cotidianul, deoarece “ea ar putea să afecteze dreptul la proprietate privată”.

Rata șomajului în zona euro a atins 12% din populația activă în luna februarie, înregistrând astfel un nou record. Mai mult de 19 milioane de bărbați și femei se află astăzi la șomaj. Sunt mai mult de 26 de milioane în toată UE.

Cotidianul constată un "clivaj extrem" între nordul și sudul Europei: în timp ce Austria (4.8 % șomaj), Germania (5.4%) și Luxemburg (5.5%) afișează procente foarte scăzute, Grecia și Spania conduc cu mai mult de 26 de procente, urmate de Portugalia (17.5%). Tinerii europeni sunt cei mai atinși: mai mult de jumătate din spaniolii și din grecii care au mai puțin de 25 de ani sunt atinși.

Aceste cifre demonstrează faptul că "nemții vor decide dacă euro va supraviețui", comentează TAZ. "Însă Germania nu se ridică la înălțimea responsabilității sale. În loc să ajute țările din Sud, ea le aruncă în sărăcie [...],rămânând de marmură. Nemților le este suficient faptul că nu sunt în criză".

18 400 șomeri suplimentari au fost recensați în Franța în luna februarie, aducând la 3 187 700 numărul de persoane fără activitate.

Şomajul progresează astfel pentru a 22-a lună consecutiv, fără a trece totuși de recordul istoric din ianuarie 1997: existau atunci 3 195 000.

Pentru cotidianul de dreapta, promisiunea președintelui François Hollande, de a inversa curba șomajului până la finalul anului, nu este credibilă, din cauza "crizei atone" și a "slabelor speranțe de reluare a creșterii economice la partenerii europeni".

Curtea Europeană de Justiţie a hotărât pe 14 martie ca legile aspre privind restituirile bunurilor din Spania, care au dus la 400 000 de evacuări de la începutul recesiunii puternice a ţării şi a crizei, sunt “abuzive” şi violează Directiva 93/13 pentru protecţia consumatorului.

Activiştii spun că decizia ar putea însemna ca judecătorii să oprească mii de proceduri de executare silită şi experţii cred că oamenii evacuaţi ilegal ar putea primi compensaţii.

În luna noiembrie, cotidianul din Barcelona a lansat o campanie pentru a cere să se pună capăt evacuărilor.

Handelsblatt deplânge, pe prima pagină, “Noua agendă politică a SPD”. Cotidianul regretă că programul economic al social-democraţilor germani a fost modificat radical comparativ cu Agenda 2010, elaborată în urmă cu zece ani de fostul cancelar social-democrat Gerhard Schröder.

Agenda 2010, care conţine toate reformele importante de pe piaţa muncii şi din domeniul asigurărilor sociale implementate în perioada 2003 – 2005 de coaliţia SPD-verzi, s-a bazat, în opinia cotidianului economic,

pe creşterea economiei naţionale germane, [...] chiar dacă a divizat nu doar social-democraţii, ci şi societatea [germană].

Dar, spre deosebire de Gerhard Schröder, fostul ministru al Finanţelor şi actualul candidat social-democrat la scrutinul parlamentar federal din 2013, Peer Steinbrück, nu reuşeşte să se impună “în calitatea de specialist în economie”, constată cotidianul, explicând că:

propunerile lui, care constau în creşterea impozitelor pentru bogaţi şi plasarea băncilor sub un control strict […], au iritat mediile economice. […]

Chiar dacă “va profita de ocazia aniversării Agendei 2010” pentru a face propuneri pe placul mediilor de afaceri, “scepticismul persistă”, concluzionează Handelsblatt.

Muncitorii de la compania aeriană spaniolă au început ieri prima dintr-o serie de trei greve de cinci zile, pentru a protesta împotriva planului de restructurare a societăţii.

Acesta prevede reducerea destinaţiilor şi salariilor precum şi concedierea a 3 800 de muncitori ai societăţii (adică 19% din totalul efectivelor), care face parte din holdingul IAG de la fuzionarea sa cu compania britanică British Airways în 2011.

Înfruntări au avut loc cu foreţele de securitate în aeroportul de Barajas, la Madrid.

“Amazon stârneşte furia clienţilor săi” titrează Welt am Sonntag, care relatează criticile violente cu care este confruntată în Germania librăria americană, după difuzarea unui reportaj televizat care denunţă condiţiile inumane de muncă ale angajaţilor temporari de origine străină.

Postul de televiziune ARD a arătat că, în regiunea Hesse, angajaţii temporari, dintre care mulţi sunt spanioli şi polonezi, erau cazaţi în sate de vacanţă supraaglomerate, plătiţi mai puţin decât li se promisese, şi trebuiau să facă naveta ore întregi pentru a ajunge la locul de muncă.

Dar ceea ce a creat un adevărat scandal a fost faptul că

Amazon a angajat agenţi de pază apropiaţi mişcării neonaziste pentru a intimida, hărţui şi spiona străinii.

Slate.fr, precum şi The Verge şi EUobserver au preluat la rândul lor acest subiect în ultimele zile.

În acest week-end, ministrul Muncii, Ursula von der Leyen, a cerut să fie clarificate condiţiile de muncă de la Amazon şi a ameninţat cu retragerea licenţei agenţiilor de muncă temporară care lucrează cu această librărie.

Conform Südddeutsche Zeitung, Amazon a anulat pe 18 februarie contractul cu compania de securitate Hensel European Security Services (H.E.S.S.), care a angajat agenţii de pază.

1 500 de salariaţi ai oţelăriilor ArcelorMittal din Liège (Belgia) şi Florange (Franţa) au mers la Parlamentul European pentru a cere UE să intervină pentru a împiedica închiderea fabricilor şi suprimarea a 3 000 de locuri de muncă (dintre care 2 300 în Belgia) pe care acest lucru îl va presupune.

Poliţia le-a interzis accesul în Parlament. Ciocnirile au făcut 14 răniţi, dintre care 12 poliţişti.

În ciuda unei flexibilizări a politicii de imigraţie, Germania nu atrage încă destul personal calificat pentru a satisface nevoile sale în industrie şi informatică. Din august 2012, muncitori calificaţi beneficiază mai ales de un “card albastru”, care scade nivelul salariului necesar pentru a obţine un drept de şedere.

Potrivit OCDE, 25 000 de imigranţi provenind din ţări non europene vin în fiecare an în Germania, ceea ce înseamnă 0,02% din populaţie. Australia, Danemarca, Marea Britanie atrag de 5 şi până la 10 ori mai mulţi imigranţi.

La cinci ani de la debutul crizei, Europa “este strangulată de recesiune”, constată responsabilii Federaţiei Internaţionale a Crucii Roșii şi Semilunii Roșii.

În fața acestei situaţii, Federaţia se întreabă care este rolul său pe acest continent de obicei sursă de donaţii mai degrabă decât ţintă a misiunilor sale. Greu de acţionat între “populaţiile vulnerabile în mod tradiţional, care văd situaţia lor degradându-se inexorabil până la mizeria totală, și apariţia ‘noilor săraci’ care nu mai reuşesc să facă faţă”.

Potrivit previziunilor Ministerului Muncii, 35% din cei 390 000 de copii estimaţi a fi născuţi anul acesta în Polonia vor fi crescuţi de familii care “abia supravieţuiesc”, al căror lunar per capita nu depăşeşte 539 de zloţi (135 de euro).

Ca rezultat, 132 000 de părinţi vor cere alocaţii sociale pentru cei mai săraci cetăţeni. “Este un mit că sărăcia şi lipsurile afectează doar oamenii în vârstă”, spune un expert citat de cotidian, adăugând că “Polonia nu este cu siguranţă o ţară pentru tineri”.

La sfârşitul anului 2012, rata şomajului în Spania atinsese 26 de procente din populaţia activă, aproximativ 5.9 milioane de persoane. Este cel mai ridicat procent din Europa, şi din istoria Spaniei, în acelaşi timp. Guvernul a prevenit asupra faptului că acesta riscă să crească lunile următoare.

Primul ministru Mariano Rajoy a decis să menţină în continuare indemnizaţiile pentru şomerii de lungă durată, la 450 de euro, în timp ce cancelarul german Angela Merkel a cerut urgent noi reforme, pentru a elimina şomajul din rândul tinerilor.

În 2012, peste 4 000 de persoane provenind din Spania, Grecia, Italia, Portugalia şi Irlanda au cerut permis de şedere în Suedia. Această cifră s-a dublat după 2010 din cauza crizei economice din Europa, potrivit serviciilor de imigraţie suedeze.

Constructorul de automobile a anunțat că nu va înlocui 15% din efectivele sale până în 2016. Decizia intervine la șase luni după planul social al PSA Peugeot Citroën implicând 8 000 de suprimări de posturi, și în timp ce vânzările de mașini noi franțuzești au scăzut deja cu 19,4% în 2012, cea mai rea cădere din 1997.

Parlamentul polonez (Sejm) va dezbate săptămâna viitoare trei proiecte de lege vizând să extindă drepturile căsătoriei civile pentru cuplurile homosexuale. Aceste trei propuneri – dintre care două sunt prezentate de Alianța Democratică de Stânga și Mișcarea Palikot și unul de partidul de la guvernare Platforma Civică, nu garantează cuplurilor homosexuale aceleași drepturi precum celor căsătorite și “nu există încă majoritate în Sejm pentru a trece astfel de proiecte”, subliniază cotidianul.

Benzină într-un sens, droguri în celălalt: frontiera germano-cehă este o zonă de trafic din ce în ce mai supravegheată de către poliţia şi vameşii din cele două ţări.

“Benzina fără taxe curge din Germania spre Cehia”, constată Hospodářské noviny. În fiecare zi, spune cotidianul economic, între 40 şi 50 de camioane umplute cu carburant pleacă de la rafinăria din Ingolstadt, în Bavaria – deţinută parţial de o companie rusă – şi merg să aprovizioneze benzinăriile cehe la un preţ imbatabil: 1,32 de euro litrul, în loc de 1,42 de euro.

Poliţia şi vameşii anchetează o posibilă evaziune fiscală de ordinul a câteva zeci de milioane de euro. Este vorba despre 50 până la 60 de milioane de litri pe lună, adică o cincime din consumul ceh. [...] Distribuitorii cehi cumpără în mod corespunzător carburantul şi plătesc accizele. Dar, ulterior, benzina trece în câteva zile printr-un sistem de escrocherie financiară, cu mai mulţi intermediari, dintre care unul face o declaraţie la stat pentru a plăti TVA şi apoi intră în procedură de faliment [ceea ce îi permite să scape de TVA].

Pe un alt front, Mladá Fronta Dnes relatează că “germanii opesc meth-ul ceh”. Cotidianul precizează că poliţia germană a înăsprit controalele şi supraveghează îndeaproape zona de frontieră şi pieţele vietnameze situate pe acest teritoriu, în scopul de a lupta împotriva comerţului cu metamfetamină, o alternativă pentru crack:

Uneori îi intimidează chiar şi pe şoferii cinstiţi, sau controlează toate maşinile care pleacă de la pieţe. Berlinul spune că toxicomanii germani sunt seceraţi de meth-ul provenind din Republica Cehă, o ţară a cărei politică o consideră ca fiind mult prea liberală. Experţii resping aceste afirmaţii, pentru că, dacă posesia unei mici cantități nu este decât obiectul unei amenzi, producţia şi distribuţia sunt sancţionate ca peste tot.

Un european din patru, adică aproape 120 de milioane de persoane “riscă excluziunea socială”, scrie La Vanguardia în urma publicării raportului Eurostat pe baza anchetei UE-SILC asupra veniturilor, a incluziunii sociale şi a condiţiilor de viaţă. Acesta dezvăluie că în 2011 rata excluziunii sociale a crescut cu 1% faţă de anul precedent, şi aceasta, observă cotidianul din Barcelona,

în ciuda faptului că reducerea numărului de persoane care se confruntă cu această ameninţare este unul din obiectivele strategiei UE pentru acest deceniu [Europa 2020].

Ţările cu cel mai mare procent de risc de sărăcie sau de excluziune socială sunt Bulgaria (49%), urmată de România și Letonia (40%), în timp ce ţările cu cele mai mici procente sunt Republica Cehă (15%), Olanda şi Suedia (16%).

La Vanguardia notează că Spania, cu 27% din populaţie – fie 12,4 milioane de oameni – la limită de excluziune, se situează cu trei puncte peste media europeană.

Riscul de sărăcie este în continuă creştere, ca urmare a unei crize care afectează în mod direct şi fără distincţie un grup de cetăţeni care se aflau până acum într-o clasă de mijloc confortabilă.

Curtea Constituţională cehă a cenzurat, parţial, în 27 noiembrie, legea care pedepseşte şomerii care refuză să accepte un loc de muncă "din oficiu". "Decizia fundamentală este abolirea muncii în interesul general pe care şomerii ar trebui să o îndeplinească fără a fi plătiţi", explică ziarul Lidové noviny.

Guvernul va trebui deci să modifice legea care forţa toate persoanele aflate la şomaj de mai mult de 3 luni să accepte o muncă de 20 de ore pe săptămână, cum ar fi măturatul străzilor sau curăţenia şcolilor. Sub ameninţarea de a nu mai primi nici indemnizaţii de şomaj şi nici alocaţii sociale. Obiectivul acestei legi, în vigoare din ianuarie 2012, era de a determina astfel scăderea numărului de şomeri de lungă durată voluntari, ca şi munca la negru. În octombrie, în Cehia 496 762 persoane nu aveau un loc de muncă, deci 8.5 % din populaţia activă. Cotidianul explică faptul că în verdictul lor, judecătorii constituţionali

au comparat felul în care sunt trataţi şomerii de către autorităţi cu munca forţată. Oamenii ar trebui să muncească fără soldă, adeseori purtând aceleaşi veste colorate pe care le poartă persoanele condamnate la pedepse substitutive, ceea ce reprezintă o lezare a demnităţii lor. Potrivit judecătorilor, aşa ceva este de neimaginat, căci aceste persoane aflate azi la şomaj au lucrat timp de ani sau de decenii. Mai mult, sarcinile erau lăsate la discreţia autorităţilor.

Această decizie a Curţii Constituţionale intervine în acelaşi timp cu implementarea unei alte reforme importante, prima alegere directă a preşedintelui Republicii, care este şi ea subiect de polemici. Lidové noviny consideră că cehii sunt deci "o naţiune de meseriaşi descurcăreţi în ai Constituţiei".

În timp ce transporturile erau paralizate în mai multe ţări de către mişcările de greve, în Spania, Portugalia şi Italia au avut loc ciocniri între manifestanţi şi forţele de ordine.

Pentru El Pa�s, care titrează despre sutele de mii de oameni care "cer �n stradă ca [primul ministru Mariano] Rajoy să-şi �ndrepte politica", ieri s-a desfăşurat un "protest paneuropean [...] �mpotriva dictatului austerităţii".

"Pentru economişti", scrie La Repubblica din Roma, "protestele sunt mai ales o dovadă că politica nediscriminatorie de reduceri şi de majorări de şoc provoacă un efect de bumerang, şi nu de �ncredere:"

"Violenţa �mpotriva austerităţii a ajuns �n Portugalia", scrie P�blico, după ce ziua de grevă generală s-a �ncheiat prin ciocniri �ntre poliţie şi manifestanţi �n apropierea Parlamentului de la Lisabona. 48 de persoane au fost rănite şi 15 arestate. Potrivit cotidianului din Lisabona,

"Poporul nu vrea ca guvernul să reducă prestaţiile sociale, să scadă salariile funcţionarilor şi să majoreze impozitele", scrie Gazeta Wyborcza. "Dar", subliniază cotidianul din Varşovia,

"Europa face grevă, Germania se uită", constată �n cele din urmă Die Tageszeitung (TAZ). �n timp ce "milioane de angajaţi sunt �n grevă pentru a protesta �mpotriva consecinţelor politicii de criză a Uniunii Europene, colegii lor din statul c�ştigător de pe urma crizei le trimit cele mai solidare urări", ironizează cotidianul alternativ. �ntruc�t, �n Germania, sindicatele sunt criticate pentru a nu fi mobilizat �ndeajuns populaţia. Pentru TAZ, care reaminteşte o expresie lansată de Angela Merkel pentru a desemna o persoană sau o ţară economă, sau chiar zg�rcită, motivul acestei indiferenţe relative este dat de faptul că:

20 000 de muncitori au manifestat duminică, 11 noiembrie, la uzina Ford din Genk, după anunţul, pe 25 octombrie, al închiderii uzinei constructorului american la finalul lui 2013, care ar putea distruge aproape 10 000 de slujbe. O demonstraţie de forţă care “ilustrează angoasă socială a Europei”, potrivit La Libre Belgique.

Cotidianul bruxelez notează că negocierile care se vor deschide cu guvernul pentru elaborarea unui plan social

vor interveni într-un context tensionat în mod dublu: pe plan naţional, guvernul Di Rupo speră să poată termina în această săptămână un buget care va avea un puternic parfum de austeritate. […] Pe de altă parte, pe scară europeană, contestarea creşte împotriva austerităţii,

după cum arată apelul pentru o Zi europeană a acţiunii şi solidarităţii pe 14 noiembrie, lansat de Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES). “Vor participa în jur de patruzeci de organizaţii din 23 de ţări”, explică La Libre, pentru care acestea

vor să ceară conducătorilor europeni să acţioneze în faţa vâlvătăii şomajului şi să “răspundă angoasei sociale a cetăţenilor”. […] Această zi va da naştere unor mişcări de grevă în Spania, în Portugalia, în Grecia şi în Italia, patru ţări greu lovite de criză. Manifestaţii sunt prevăzute în Belgia […], în Franţa, în unele ţări din Est precum Polonia, Slovenia şi România, şi de asemenea în faţa sediului Comisiei Europene la Bruxelles.

Această contestare demonstrează existenţa unei Europe cu două viteze, notează La Libre Belgique:

De notat, factor simptomatic, că sindicatele din ţările din Nordul Europei nu s-au asociat acestei mişcări, cel puţin pentru moment. O atitudine care demonstrează încă fractura tot mai clară între Nordul Europei care continuă să pledeze pentru rigoarea bugetară, şi ţările din Sud care se tem de o prăbuşire sub greutatea austerităţii care le loveşte. […] Această mişcare de protest va surveni cu doar 24 de ore înainte de publicarea cifrelor creşterii zonei euro, care ar trebui să confirme intrarea sa în recesiune pentru a doua oară în trei ani.

El Periódico face campanie împotriva expulzărilor familiilor care nu mai pot să-şi ramburseze creditul imobiliar din cauza crizei. “STOP expulzărilor”, titrează cotidianul, referitor la ceea ce numeşte o “dramă socială”. Conform legii spaniole, într-adevăr, dacă o persoană nu mai poate să-şi achite rata împrumutului la casă, banca poate să-i confişte locuinţa. Dar cumpărătorul nu este scutit de obligaţia de a-şi achita împrumutul pe care l-a facut. De la spargerea bulei imobiliare, din 2007 şi până acum, au fost făcute aproape 400 000 de expulzări.

Considerând că “nedreapta lege ipotecară trebuie să fie schimbată”, cotidianul din Barcelona a decis să lanseze o petiţie pentru a cere instaurarea unor facilităţi, precum un moratoriu pentru plata ratelor, încetarea împrumutului în momentul confiscării locuinţei sau introducerea chiriilor scăzute. Măsuri prevăzute în Codul bunelor practici pentru bănci adoptat de către guvernul lui Mariano Rajoy în martie anul acesta, dar a cărui punere în aplicare se face la ora actuală doar pe bază de voluntariat.

Însărcinaţi cu aplicarea legii, care datează din 1909, judecătorii studiază de asemenea această chestiune, adaugă cotidianul: Consiliul general al puterii judecătoreşti a cerut reformarea acesteia, din cauza “disfuncţiilor” pe care le provoacă şi a “impactului social” al expulzărilor. Partidele politice nu au rămas în urmă: conservatorii (la putere) şi socialiştii (din opoziţie) sunt şi ele favorabile modificării legii, scrie El Periódico.

Schimbările de atitudine ale instituţiilor şi ale partidelor sunt logice, având în vedere turnura pe care o ia această problemă. [...] Ceea ce este mai puţin de înţeles este comportamentul băncilor, care ar trebui să întrerupă această escaladă în propriul lor interes... [...] Numeroşi sunt cei care cer ca şi confiscările să de transforme în chirii pentru proprietarii actuali îndatoraţi. Am atenua astfel o dramă socială, iar băncile ar încasa venituri în loc să-şi adjudece active care nu fac decât să le îngreuneze bilanţurile.

Zece dintre cele mai influente personalităţi olandeze – politicieni, scriitori, umorişti, sindicalişti – trag semnalul de alarmă în privinţa şomajului în creştere în rândurile tinerilor europeni. Într-o tribună publicată de către De Volkskrant cu ocazia lansării campaniei “Stop şomajului tinerilor în Europa”, lansată pe 16 august de către sindicatul FNV Jong, aceştia fac apel la reprezentanţii europeni pentru a organiza cât mai curând un summit în vederea salvării viitorului tinerilor.

În timp ce toţi ochii europenilor sunt îndreptaţi spre planurile de salvare ale băncilor şi ale ţărilor, o dramă socială este în curs de desfăşurare în Europa, necesitând de urgenţă o salvare imediată: şomajul tinerilor care a crescut până la cer. […] Preţul pe care îl vom plăti, în calitate de societate, pentru o generaţie pierdută, este mult mai mare decât toate miliardele cheltuite pentru a salva oricare bancă.

5,5 de milioane dintre cei care au mai puţin de 25 de ani nu au un loc de muncă în Europa, aproape dublu faţă de numărul total al şomerilor de peste 25 de ani. Iar această cifră este în creştere în toate ţările, inclusiv în Olanda. Aici, unde şomajul este încă relativ scăzut, se numără cu 25% mai mulţi şomeri tineri decât anul trecut. Autorii apelului dau vina îndeosebi pe reducerile bugetare din sectorul educaţiei tinerilor:

Nu putem să permitem ca acest capital uman să fie fie devalorizat şi pierdut. Pentru asta, avem nevoie de solidaritatea mutuală. Această fraternitate s-a frânt, din cauza austerităţii bugetare, şi s-a transformat într-un conflict generaţional latent care oferă un teren fertil pentru radicalizare.

Atunci când, pe 16 august 2002, Peter Hartz, directorul de la Volkswagen a înmânat cancelariei un CD-Rom albastru, nimeni nu şi-a imaginat că acesta conţinea schiţa reformei care urma să dividă Germania timp de un deceniu; să însoţească transformarea ei din “bolnavul Europei” într-un gigant economic; să devină măsura-simbol a mandatului lui Gerhard Schröder; să marcheze căderea acestuia şi, în cele din urmă, să devină reforma cea mai des menţionată în timpul crizei europene.

“La zece ani după Hartz IV: opera diavolului sau plan de salvare?”, titrează Frankfurter Rundschau, care încearcă să facă un bilanţ imposibil al acestei reforme în patru acte care avea ca obiectiv flexibilizarea pieţei muncii şi care, “precum o religie, a împărţit germanii în adepţi şi eretici”.

Din punct de vedere economic, presiunea sporită [asupra şomerilor] a avut un efect pozitiv: odată cu Hartz IV, fuzionarea şi nivelarea pe o treaptă inferioară a alocaţiilor de şomaj şi a ajutorului social, cu multiplicarea mini-slujbelor [până la 400 de euro maxim, scutite de cotizaţii sociale] şi a serviciilor de interimat, până şi bărbaţii şi femeile mai în vârstă au fost obligaţi să accepte posturi aflate cu mult sub nivelul lor de calificare. Sectorul salariilor scăzute s-a extins, generalizând salariile cu care nimeni nu poate trăi. […]

Reforma lui Hartz nu numai că a eşuat la toate nivelurile, dar a şi contribuit la americanizarea pieţei muncii germane şi la divizarea profundă a societăţii.

În 2005, în momentul intrării în vigoare a reformei Hartz IV, Germania avea 4,86 de milioane de şomeri; în 2012, previziunile indică 2,85 de milioane. Această evoluţie este cauzată de trei factori: conjunctura mondială, moderarea salarială şi reforma pieţei muncii.

“Şomaj-record la nivelul Uniunii Europene: o persoană din zece nu are loc de muncă”, titrează cotidianul Der Standard ca reacţie la cifrele din ce în ce mai îngrijorătoare publicate de Oficiul european de statistică – Eurostat – pe 2 iulie. La sfârşitul lunii mai, 17,6 milioane de persoane din zona euro erau fără locuri de muncă, mai precis 11,1% din populaţia activă (o creştere cu 0,1% comparativ cu luna aprilie). La nivelul tuturor statelor membre UE sunt 24,9 milioane de şomeri, cu două milioane mai mulţi decât în urmă cu un an, precizează cotidianul din Viena, care observă o singură veste bună: Austria este o excepţie, având o rată a şomajului de 5,9%.

“Problema pentru care simţim ruşine”, reacţionează La Vanguardia:

Mii de tineri europeni petrec la soare zilele de luni (titlul unui celebru film spaniol din 2002), striviţi de o problemă foarte gravă ce afectează sudul Europei, în special Spania şi Grecia. În realitate, cele două ţări sunt în fruntea unui clasament dezolant: rata şomajului în rândul tinerilor (cei care au mai puţin de 25 de ani) este de 52,1% în ambele ţări. Iar această situaţie enervează Executivul de la Bruxelles.

În acest context, Comisia Europeană a îndemnat guvernele europene să lanseze programe academice care răspund realităţilor profesionale, precizează cotidianul din Barcelona, subliniind că:

Semnificativ este cazul Germaniei. Cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 7,9% (cea mai scăzută din zona euro), în Germania locurile de muncă de tip part-time, cu salarii apropiate de 500 de euro, sunt numeroase şi populare, condiţionate de formarea profesională în aceeaşi companie.

Este o reacţie la procentul record de 10% şomeri în Europa: "UE lansează un program pentru mai multe locuri de muncă", titrează Süddeutsche Zeitung.

În faţa criticilor virulente faţă de politicile de austeritate din Europa, Comisia Europeană intervine într-o afacere naţională: cea a politicii sociale şi a pieţei forţei de muncă, relatează cotidianul din München.

Comisarul care se ocupă cu acest dosar, László Andor, trebuie să prezinte săptămâna aceasta "un pachet pentru (locurile de) muncă" al cărui obiectiv este crearea a 17 milioane de noi slujbe în Europa până în 2020.

Principalele măsuri ale acestui plan sunt: deschiderea completă a pieţelor muncii, atât în domeniul privat cât şi public, pentru toţi cetăţenii europeni – inclusiv români şi bulgari –, "salarii minime adaptate" care să permită tuturor angajaţilor să poată trăi din munca lor, recunoaşterea diplomelor respective şi o scădere a taxelor şi contribuţiilor salariale.

Pentru Comisie, sectoarele precum sănătatea, serviciile pentru persoanele în vârstă, dezvoltarea unei economii durabile din perspectiva climatică şi cel al tehnologiilor informaticii, sunt cele cu cel mai mult potenţial. Rămâne de văzut dacă statele vor permite o intervenţie în afacerile lor sociale: planul va fi discutat cu ocazia summitului european din iunie.

În februarie, şomajul a atins cel mai mare procent din ultimii 15 ani din Uniunea Europeană. Potrivit Eurostat, 10.2 % din europeni nu au un loc de muncă, deci aproximativ 24.55 de milioane de persoane. În zona euro, procentul este de 10.8 %, adică 17.13 milioane de persoane.

Cu 5.7 procente (doar Olanda, Austria şi Luxemburg au mai puţin şomaj), Germania trece drept un eldorado, şi, aşa cum titrează Die Welt, “Berlin face publicitate pe lângă europeni” pentru a atrage mâna de lucru.

În anumite regiuni şi sectoare profesionale, Germania se află în situaţia de creştere a numărului de locuri de muncă şi caută în consecinţă muncitori străini dar care vorbesc germana. Un specialist al migraţiei, citat de către cotidian, estimă totuşi că aşteptările nu trebuie să fie foarte ridicate: “Germania nu este prima opţiune pentru muncitorii calificaţi, ea este în strânsă concurenţă cu alte state”. Este vorba mai ales de cadrele universitare vorbind limba engleză, care caută mai degrabă un loc de muncă în Marea Britanie. Berlin nu se aşteaptă deci aproape deloc la un asalt masiv de şomeri greci şi spanioli, conchide Die Welt.