Cu toate acestea, liderii europeni par incapabili să reziste tentaţiei de a exploata – dacă nu chiar de a încuraja – temerile concetăţenilor lor atunci când abordează acest subiect. Să luăm nuclearul, de exemplu. În urma incidentului cu centrala japoneză de la Fukushima, peste tot în Europa – exceptând poate în Franţa – guvernele au evocat pauze de reflecţie, moratorii sau referendumuri asupra nuclearului, întrecându-se în care denunţă mai repede şi mai tare riscurile atomului şi propune să scăpăm de acesta. Premiul revine pentru moment Angelei Merkel.

Ceea ce ei omit să spună este că o parte din energia electrică consumată în ţara lor este importată, şi că o parte din aceasta este nucleară. De exemplu, 10% din electricitatea consumată în Italia este produsă în centralele nucleare franceze. Problemele sunt astfel depărtate şi se poate proclama cu mândrie că nu este nevoie de reactoare. În materie de energie, aidoma imigraţiei şi politicii externe, statele membre aplică metoda fiecare pentru sine-însuşi, şi trăiască suveranitatea naţională.

Problema este că energia nucleară reprezintă astăzi aproape 30% din energia electrică produsă în UE, şi că, dacă previziunile privind consumul de energie nu se schimbă şi dacă Europa vrea să realizeze obiectivele pe care şi le-a stabilit în materie de reducere a emisiilor de CO2, nu sunt multe alternative. Poate că nu este decât o soluţie temporară, în timp ce se dezvoltă mai bine energiile regenerabile (în prezent, ele nu constituie decât 7,8% din consumul energetic al UE). Ieşirea din nuclear nu se poate face deci decât treptat, ceea ce presupune viziune pe termen lung şi colaborare.

Numărul de întreprinderi victime ale acestei proceduri este încă necunoscut, "dar verificările dintr-o duzină de întreprinderi din Germania au dezvăluit deja nouă cazuri de fraudă". Ca răspuns, registrele naţionale carbon au fost închise în 13 ţări. "Acest sistem de schimb are reputaţia de a fi instrumentul cel mai eficace pentru a proteja climatul. Dar acest nou caz dezvăluie fragilitatea sa", se lamentează cotidianul.

Dar Europa a ratat această întâlnire: chiar de la începutul conferinţei era clar că discuţiile vor fi purtate cu prioritate de Washington şi Beijing, "G2" al ţărilor cele mai poluante. Nicolas Sarkozy, Gordon Brown şi Angela Merkel, ca şi organizatorii danezi au jucat, poate cu cele mai bune intenţii, individual, în loc să joace cartea comunitară. În faţa lor, à "G2" şi a ţărilor emergente (Brazilia, India, Africa de Sud), preşedinţia suedeză a Uniunii nu valora nimic şi nici nu era rolul preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso. Iar dacă preşedintele Consiliului Uniunii, Herman Van Rompuy, ar fi fost prezent, acest aspect nu ar fi schimbat nici el mare lucru.

Rezultat: din punct de vedere al climatului, acordul obţinut cu forţa în comitet restrâns nu fixează obiective pe termen lung în materie de emisii de CO2, prevede ajutoare insuficiente pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să aibă acces la tehnologiile non poluante şi, mai ales, nu este constrângător pentru semnatari. Şi mai mult de 46 000 de tone de CO2, potrivit cabinetului Deloitte, au fost emise pentru nimic timp de doisprezece zile.

Din punct de vedere politic, prima putere mondială şi ai ei 600 milioane de cetăţeni gata să facă un efort în numele generaţiilor viitoare a rămas pe banca de rezerve. Lecţia pe care o tragem este şi ea, identică: divizaţi, europenii nu cântăresc mare lucru pe scena mondială. Conducătorii lor şi-au dat oare seama de acest lucru?

 G.P.A.

Tot în paginile cotidianului londonez, fostul secretar de Interne al cabinetului-fantomă,  David Davis, consideră că o politică de obiective stricte pentru a reduce emisiile de carbon, susţinută de dl Cameron, este "predestinată să se dărîme". "Determinarea feroce de a impune politici de penitenţă asupra publicului – impozite pe zboruri de vacanţă, sau acoperirea frumosului nostru peisaj de la ţară cu turbine eoliene... este obligatorie să provoace o reacţie în orice ţară democratică ", scrie el.

Mai mult, guvernul prevede o scădere de 3 milioane de tone de CO2 în 2020 şi de 7 % din numărul de morţi din cauza accidentelor rutiere. Cotidianul din Amsterdam precizează că şoferii nu au de ce să se teamă de protecţia vieţii lor personale: biroul care primeşte datele furnizate de către GPS "nu va cunoaşte decât numărul de kilometri parcurşi şi costurile aferente", nicidecum locurile pe unde vor circula şoferii.

Dar nu trebuie să fim creduli: cotidianul olandez explică faptul că în realitate emisiile reale nu ar trebui să scadă decât cu 6.9 %, şi că restul este datorat unor "artificii", cum ar fi investiţiile în proiecte de energie durabilă în alte ţări (2.2 %), schimbul comunitar de cote de emisii (1.4 %) şi plantării de arbori (1.0 %).

Ziarul din Madrid explică faptul că registrul conţine 91 de substanţe poluante (metale grele, gaz cu efect de seră, pesticide, dioxine, etc.) emise de către 24 000 de întreprinderi acoperind 65 de domenii de activitate în 27 de state membre şi că răspunde unei obligaţii prevăzute de convenţia internaţională Aarhus despre accesul la informaţie în materie de mediu înconjurător.

Reprezentanţii ţărilor din Europa centrală subliniază faptul că Letonia, lovită de criză, nu ar trebui să plătească de exemplu pentru India. Un argument care nu convinge pe toată lumea. "Astăzi, Polonia figurează printre cele 50 de ţări cele mai bogate din lume, dar nu a fost întotdeauna cazul. In trecut, multe ţări au fost solidare cu Polonia. Ea ar trebui să-i ajute pe alţii la rândul ei", scrie Premiul Nobel al Păcii, Desmond Tutu, într-o scrisoare deschisă adresată liderilor europeni.

Potrivit constructorului său, Eon, centrala era un prototip de nouă generaţie a centralelor cu carbon, cea mai performantă din Europa, producând 1 100 megawaţi, "aproape la fel de mult ca o centrală nucleară". Dar situl ar fi generat 0, 73 % din emisiile germane de CO2 şi nu ar fi înlocuit o altă centrală în funcţiune. Construcţia ar fi violat obiectivele înscrise în planul dezvoltării regionale: reducerea emisiilor de CO2. "Judecătorii au făcut bine când au amintit că frumoasele discursuri de duminică trebuie urmate de fapte", conchide TAZ.

"Răufăcătorii, spune cotidianul, au mizat pe faptul că TVA-ul aplicat tranzacţiilor cu CO2 se aplică altor ţări europene dar nu şi Angliei. Aceştia cumpărau tone de CO2 din Marea Britanie şi le revindeau în ţări care erau supuse plăţii TVA-ului. Dar în loc să verse TVA-ul statelor în cauză, păstrau sumele corespunzătore acestuia pentru ei". Piaţa emisiunilor de gaz cu efect de seră a explodat de când UE a fixat plafoane de poluare pentru intreprinderi şi le autorizează pe cele care nu depăşesc acest plafon să revândă creditele lor de CO2 întreprinderilor care depăşesc aceste nivele.

Comisia europeană trebuie să anunţe în septembrie modificările aduse directivei asupra TVA-ului pentru a înlătura alte noi încercări de fraude.

Au reafirmat obiectivul Europei de a reduce emisiile de gaz de seră – cu 20 sau chiar 30  % până în 2020 – şi să asume conducerea summit-ului. Dar, "în spatele dorinţei de a arăta exemplul, europenii nu au reglat toate problemele", subliniază Le Soir. Francezii şi belgienii sunt partizanii unei taxe carbon pe produsele poluante care provin din ţările exterioare UE. Nemţii se opun. Problema contribuţiei fiecărei ţări în parte la efortul financiar nu este nici ea tranşată. Ultima linie dreaptă înaintea Copenhaga se anunţă ca "o cursă cu obstacole", prezice cotidianul belgian.

O machetă a acestui avion revoluţionar, în formă de romb şi echipat cu patru aripi şi patru motoare electrice, putând atinge 450 km/h a fost prezentat la Salonul aeronautic de la Bourget, în apropiere de Paris, cu speranţa că va reţine atenţia marilor constructori, ca Boeing sau Airbus. Inginerul şef, Ronald van Gent, a dat asigurări cum că aparatul – care poartă numele de "Zero Emission Flying Testbed" – va fi silenţios şi nu va emite nici un gaz cu efect de seră. Un prototip fără pilot va efectua primul zbor în acest an.

După Trouw, "sectorul aeronautic are nevoie urgentă de o nouă generaţie de avioane de linie din cauza cursului incert al petrolului şi al emisiilor de CO2, din ce în ce mai costisitoare".