Potrivit Pesticide action network-Europe (PAN-Europe) [Rețeaua pentru acțiunea pesticidelor] și Générations futures [Generații viitoare], Comisia Europeană și statele membre ar fi permis omologarea a aproximativ cincizeci de molecule (adică în jur de zece pesticide) suspecte de a avea efecte nocive asupra omului sau asupra mediului. Aceste substanțe au putut fi autorizate datorită unei proceduri de “resupunere”, care permite să ocolească directiva europeană din 1991 asupra evaluării riscurilor asociate moleculelor fitosanitare aflate în folosință în diferite țări ale UE.

“Ca deseori când este vorba de Europa și de reglementări, afacerea este cam complicată”, constată Le Monde care continuă:

Companiile industriale, se explică în mod clar Comisiei, au putut într-adevăr să decidă retragerea în mod voluntar de pe piață a unei substanțe în curs de evaluare și să beneficieze de o perioadă de grație până la sfârșitul lui 2011, înainte de retragerea sa efectivă... răgaz pentru ei de a “resupune” un mic dosar de omologare  [mai puțin strict în privința elementelor de furnizat în privința toxicității produsului] . Această procedură de accelerare nu este posibilă, spune totuși Bruxelles, decât cu “condiția să nu fi existat indicii de efecte dăunătoare clare în cursul unei prime evaluări, dusă de statul membru raportor”. ONG-urile văd situația sub un unghi destul de diferit. François Veillerette, președinte al Générations futures, vede aici un “cadou” făcut industriei, sub forma unei “omologări ieftine”. Potrivit celor două ONG, 87 de molecule ar fi încercat să împrumute această scurtătură, 64 obținând deja astfel o omologare definitivă. Pentru militanții anti-pesticide, acest “cadou” este fructul unui compromis cu agrochimiștii, pentru a reduce riscul de contencios.

facilitează importurile care interesează ţările din Nord ca şi consumatoare, pentru că ele cresc oferta şi determină scăderea preţurilor. Spania este principala ţară afectată.

Analistul critică atitudinea UE, care, pe 14 decembrie, a respins reînnoirea acordurilor sale pentru pescuit cu Maroc, deoarece acestea din urmă nu luau în considerare interesele populaţiilor din Sahara Occidentală. O decizie care suscitase furia la Madrid:

Mai presus de grijile pentru drepturile omului sau problemele din Sahara, motivele politice s-au impus pentru a susţine prietenul marocan ca o poartă şi un scut al Europei […] Interesele economice ale ţărilor din nordul Pirineilor s-au impus.

Comisia Europeană dorea să reînnoiască acordul pentru încă un an, în timp ce angajase discuţii asupra unui nou compromis. Însă "Sahara occidentală şi ecologia l-au făcut să cadă", explică acest cotidian, iar "Strasbourg îşi exprimă neîncrederea asupra respectului asupra drepturilor saharienilor".

Parlamentul îşi bazează votul pe raportul deputatului european Carl Haglund, care ridică problema legalităţii unui acord care include pescuitul în largul Saharei occidentale, o fostă colonie spaniolă anexată de către Maroc şi care îşi revendică independenţa. O anexare pe care UE nu o recunoaşte, ca şi problema beneficiilor pe care le-ar putea aduce populaţiei sahariene. Deputatul liberal finlandez înfierează şi "exploatarea excesivă a resurselor pescuitului" şi "slabul rezultat cost-beneficiu" al acordului.

El Pais precizează că decizia "merge împotriva avizului Comisiei Europene şi a statelor membre", şi suscită opoziţia guvernului spaniol. Marocul a ordonat vapoarelor europene, ripostând, să părăsească imediat apele sale teritoriale, inclusiv cele din largul Saharei occidentale.

De altfel, continuă cotidianul românesc, "plăţile pentru marile întreprinderi agricole vor fi plafonate, iar subvenţiile se vor acorda în funcţie de suprafaţa terenului agricol, nu în funcţie de mărimea producţiei sau a suprafeţei totale a terenului. Bugetul acordat cercetării va fi dublat. Mai mult, 30 % din sprijinul direct acordat de UE va fi condiţionat de măsuri de protecţie a mediului", scrie Adevărul.

Dacă România, care numără cel mai mare număr de exploatări agricole din UE (32 % din totalul UE) a primit favorabil această reformă, marii proprietari de teren britanici şi spanioli îşi fac griji: "UE va limita ajutorul său la 'agricultorii de canapea'" [referinţă la ajutoarele acordate micilor fermieri], titrează Publico. Cotidianul din Madrid notează faptul că executivul de la Bruxelles a iniţiat "o cruciadă particulară pentru a revoluţiona ajutoarele acordate în agricultură". Pentru acesta, elementul cel mai novator al propunerii este controlul ajutoarelor acordate marilor proprietari de teren şi exploatărilor ai căror proprietari nu au ca principală activitate agricultura: "Mari proprietari de terenuri, ca regina Angliei sau [prinţul] Albert de Monaco, sau în Spania, cazul simbolic al ducesei de Alba, vor fi grav afectaţi", notează cotidianul.

Dacian Cioloş nu propune "nici opţiunea radicală constând în abandonarea progresivă a ajutorului pentru venitul agricultorilor pentru a nu privilegia decât obiective de mediu, nici o reformă minimă care ar viza să corecteze pur şi simplu inegalităţile şi să garanteze echitatea în repartizarea ajutoarelor directe între state şi agricultori", constată Le Monde. Noua PAC nu va fi deci "nici statu quo, cum visează cei doi mari beneficiari ai actualei PAC, Franţa şi Germania, nici diminuarea drastică a ajutoarelor, aşa cum cere Marea Britanie", conchide publicaţia Les Echos.

Primii beneficiari ai ajutoarelor europene în anii 80, agricultorii cer astăzi un ajutor financiar de până la un miliard de euro, afirmă cotidianul, însă trezoreria statului este goală iar Bruxelles continuă să facă presiuni asupra ţări noaste pentru stabilizarea economiei. Lipsa de materii prime începe să se facă simţită iar agricultorii ameninţă să provoace un colaps al ţări, dar ce mai contează, Georges Papandreou a declarat că nu va ceda presiunilor".

Pentru a salva sectorul lactatelor, trebuie consumate aceste produse, a declarat Mariann Fischer Boel, comisarul european însărcinat cu Agricultura înainte de a blama consumatorii care se aruncă asupra "Coca-Cola, al cărei preţ este situat între 1 euro şi 1.26 euro pentru un litru", cu mult mai scump decât laptele. "Un argument (...) care dovedeşte totuşi o anumită dezamăgire", estimează cotidianul belgian.

Aceştia reafirmă importanţa producerii în continuare a vinului roz şi se tem că reglementarea comunitară va deschide piaţa "la tot şi la orice".

In circumscripţia electorală de Sud-Vest nici una din cele 24 de liste de candidaţi la alegerile europene nu uită să critice acest proiect de reglementare. "Vinul roz este pe cale să înlocuiască faimosul instalator polonez al referendumului asupra Constituţiei Europene din 2005", comentează cotidianul Le Monde.