“Dacă nu părăsiţi Grecia până la sfârşitul lui iunie, va fi carnagiu”, este scris pe antetul unei scrisori a partidului neofascist Zori Aurii, trimisă Asociaţiei Musulmanilor din Grecia. Oficial, partidul a negat orice implicare, “dar puţini l-au crezut”, notează Gazeta Wyborcza.

Surse din Guvern au arătat că atacurile către străini în Grecia au atins cel mai ridicat nivel în 2012, înregistrându-se 154 de incidente. Organizaţiile pentru drepturile omului consideră că cifra reală este mult mai ridicată.

Un expert citat de cotidianul din Varşovia explică –

grecii obosiţi caută cauzele crizei, iar partidul Zorii Auri le oferă, dând vina pe economia slabă a ţării pe străini sau musulmani.

Pentru a doua noapte consecutivă revoltele au continuat la Husby, o periferie a capitalei Stockholm cu o populaţie formată în majoritate de imigranţi. Au fost incendiate mai multe autoturisme iar forţele de ordine au fost atacate cu pietre de grupuri de tineri purtând măşti.

Aceste revolte au izbucnit imediat după moartea unui bărbat în vârstă de 69 de ani, împuşcat în 13 mai de poliţiştii pe care-i ameninţase în prealabil. Însă segregarea şi şomajul ridicat sunt în aceeaşi măsură cauze ale acestor evenimente, consideră Dagens Nyheter.

Poliţia este, la rândul ei, condamnată pentru utilizarea unui limbaj rasist în faţa locuitorilor din cartier. "Ni s-a spus că suntem 'negri' şi 'maimuţe'", regretă Rami Al-Khamisi, purtător de cuvânt al asociaţiei *Megafonen (Megafonul), care se ocupă de tinerii din periferia capitalei.

Preşedintele ceh Miloš Zeman a provocat un val de critici în rândul profesorilor universitari, al politicienilor şi jurnaliştilor refuzând să ofere titlul de profesor istoricului literar Martin C. Putna, după cum cerea universitatea din Praga.

Șeful statului a declarat că el ezita să-l promoveze pe autorul popular al cărţii “Homosexualitate şi catolicism”, din cauza opiniilor sale liberale şi a participării sale la “parada gay”.

“Rolul preşedintelui în nominalizarea profesorilor este pur simbolic. Ceremonia semnării decretelor (…) este o moştenire a monarhiei austro-ungare”, aminteşte Lidové noviny, care consideră că preşedintele şi-a depăşit competenţele.

În timp ce datele arată că numărul de şomeri din Uniunea Europeană a atins 26 de milioane, săptămânalul italian dedică ediţia sa specială cu numărul 1 000 pentru a sublinia modul în care a acoperit presa europeană problema “generaţiei fără slujbe”.

“În multe ţări sunt idei bune despre cum trebuie abordată problema, dar deseori lipsesc voinţa politică şi finanţarea”, susţine Internazionale.

Într-un editorial pentru El País, José Ignacio Torreblanca avertizează în privinţa posibilului impact al frustrării şomerilor şi de ceea ce ei ar putea percepe ca sub-reprezentare la alegerile europene din 2014.

Dacă toţi şomerii ar vota împreună, partidul lor ar obţine 44-46 de locuri în Parlament. O forţă politică având mare vizibilitate.

"We are one – Suntem unul singur", afirmă deviza concursului muzical Eurovision, care se desfăşoară în aceste zile la Malmö.

Însă, "în timp ce vechiul oraş industrial a devenit un 'melting pot' internaţional plin de optimism", scrie Dagens Nyheter, "un mare număr de familii evreieşti îl părăsesc. Antisemitismul a devenit un loc comun iar numeroşi evrei consideră deja că nu mai au niciun viitor în acest oraş".

Comunitatea evreiască din Malmö număra 2000 de membri în anii 1970. Nu mai sunt decât 500 astăzi, explică ziarul. "Majoritatea sunt plecaţi la Stockholm sau în străinătate".

"Situaţia romilor [în Europa] este cel mai grav caz de discriminare şi excludere, bazat pe apartenenţa etnică", afirmă Seorge Soros într-un interviu acordat săptămânalului român Dilema Veche. Miliardarul american, care a creat mai multe asociaţii de ajutorare a romilor din România, consideră că aceştia din urmă,

deja victime ale încălcării a ceea ce consider eu că sînt drepturile omului, sunt cel mai tare loviţi acum din cauza dificultăţilor economice, a recesiunii care afectează majoritatea populaţiei. La asta se adaugă şi suferinţele generate de creşterea animozităţii în rîndul populaţiei majoritare, care se confruntă şi ea cu dificultăţile economice. Situaţia e exploatată şi de politicienii populişti.

Pentru Soros, situaţia romilor pare a fi o consecinţă a soluţiilor alese de UE pentru a combate criza. Aceasta din urmă

a transformat deja Uniunea Europeană în ceva care este radical diferit de ceea ce s-a intenţionat să fie. Uniunea a fost creată ca o asociere voluntară de state egale, iar criza a dus la o divizare care separă statele creditoare de cele debitoare. Într-o criză financiară, creditorul devine cel care dictează termenii. [...]E nevoie să realizăm că scopul este să avem o Uniune Europeană ca o asociaţie voluntară, între egali, şi că euro e menit să fie doar un instrument pentru acest scop.

“Marea Britanie oferă cel mai bun cadru legal din spaţiul UE lesbienelor, homosexualilor, transsexualilor şi intersexualilor (LGBTI), în timp ce Bulgaria acordă cea mai mică protecţie minorităţilor sexuale”, scrie publicaţia EUobserver într-un material privind o nouă investigaţie referitoare la modul în care sunt tratate minorităţile sexuale la nivel european.

Articolul intitulat The Rainbow Europe – Europa Curcubeu, publicat pe 16 mai, oferă Marii Britanii un punctaj de 77% pentru cea mai bună protecţie legală acordată minorităţilor LGBTI, inclusiv pentru legislaţia pe tema “combaterii discriminării, recunoaşterii schimbărilor de sex şi sancţionării mesajelor discriminatorii”.

Belgia se clasează pe locul al doilea, cu un punctaj de 67%, fiind urmată de Suedia, Spania şi Portugalia, care au câte 65%, precum şi de Franţa, cu 64%. Bulgaria a obţinut un punctaj de doar 18% dat fiind că nu dispune de “nicio lege care să sancţioneze mesajele discriminatorii şi violenţele împotriva minorităţilor LGBTI, nu are reglementări privind schimbarea de sex şi a adoptat doar patru din cele 13 legi comunitare privind egalitatea şi combaterea discriminării”. Sintetizând datele, EUobserver precizează că

nu există niciun clasament pe criterii geografice, dar, dacă observăm bine direcţia, harta relevă că situaţia legală a minorităţilor sexuale se deteriorează cu cât mergi mai mult spre estul Uniunii Europene. [...] La nivelul continentului european, tabelul sugerează că Rusia (cu un punctaj de 7%) nu este în niciun caz o zonă propice minorităţilor sexuale, având scorul zero absolut în materie de combatere a discriminării, în privinţa libertăţii de asociere, a sancţionării mesajelor discriminatorii şi legislaţiei privind azilul.

Organizaţia olandeză a medicilor (KNMG) trebuia să discute pe 16 mai cu ministrul Sănătăţii, Edith Schippers, despre posibilitatea de a restrânge legea asupra eutanasiei, intrată în vigoare în 2002.

O mare parte dintre medici consideră că nu mai trebuie aplicată eutanasia pacienţilor care suferă de o demenţă gravă şi care nu mai sunt în stare să comunice, chiar dacă ei au semnat în prealabil o autorizaţie de eutanasie. Potrivit lor, eutanasia nu ar trebui aplicată decât dacă pacienţii pot confirma – verbal sau nu – dorinţa lor de a-şi pune capăt vieţii.

Unii medici nu sunt de acord. Un generalist explică pentru De Volkskrant: “Respectând voinţa sa, omagiem ideea că pacientul avea viaţă, şi nu fiinţa umană care nu mai ştie că există”.

Potrivit unui nou proiect de lege al guvernului, polonezii de sub 35 de ani “vor putea să conteze pe un sprijin substanţial de stat când îşi cumpără o locuinţă”, scrie Gazeta Wyborcza.

Guvernul vrea să acopere 10% din preţul final în cazul cuplurilor fără copii şi a oamenilor singuri. Cei care au copii vor primi 15% din preţ ca ajutor.

Legea provizorie, care trebuie încă să treacă de Sejm (parlament) ar putea intra în vigoare din 2014, scrie cotidianul. Potrivit analizei Home Broker, 41,2% dintre polonezi trăiesc în ceea ce UE a numit case suprapopulate.

Piaţa imobiliară italiană a înregistrat cea mai mare scădere din ultimii 28 de ani în 2012, realizându-se cu 150 000 de tranzacţii mai puţin decât în 2011.

Paradoxul, scrie Corriere della Sera, este că “în timp ce casele valorează acum mai puţin, a le cumpăra costă mai mult”, deoarece băncile afectate de criză oferă mai puţine împrumuturi şi vânzătorii cer mai mulţi bani.

Italienii se situează peste media UE în ceea ce priveşte proporţia celor care sunt proprietari ai domiciliilor lor principale.

Şomajul în creştere sugerează că această criză imobiliară nu se va termina curând. Pe 14 mai, un bărbat şi-a dat foc în semn de protest faţă de faptul că urma să îi fie scoasă la licitaţie casa, deoarece era în imposibilitatea de a rambursa o datorie de 10 000 de euro.

În 12 mai, la aproape doi ani de la naşterea mişcării “Indignaţilor”, din 15 mai 2011, au avut loc manifestaţii în aproximativ douăzeci de oraşe spaniole pentru a aminti “primul răspuns al străzii la criză” şi la primele măsuri de austeritate adoptate de guvernul socialist al epocii, constată El Periódico de Catalunya.

Aniversarea este ocazia de a face bilanţul mişcării 15-M, notează cotidianul, care nu este optimist:

mişcarea a slăbit până când a dispărut din presă, afectată de absenţa obiectivelor concrete ale protestului, lipsa unei conduceri şi dispersarea şi inexistenţa purtătorilor de cuvânt, dar este încă prezentă pe reţelele sociale.

Dar rămâne ceva “mult mai important”, continuă El Periódico:

sămânţa de protest social pe care a plantat-o a încolţit în puternicele mişcări sociale care au ocupat strada în ultimele luni. [15-M] va rămâne ca un embrion al forţei obţinute de Platforma celor Afectaţi de Ipoteci (PAH) sau de mareele umane de diferite culori – albă, verde, galbenă – care denunţă lovituri date sănătăţii, educaţiei şi altor sectoare care suportă deteriorarea statului bunăstării, decisă de cei care gestionează criza. Deviza manifestărilor pentru această aniversare exprimă perfect transformarea indignării în revoltă: o “escrache” a sistemului.

“Populaţia germană este în scădere şi îmbătrâneşte”, constată Handelsblatt în ajunul unui summit privind demografia organizat de cancelarul Angela Merkel.

Cotidianul reaminteşte că Germania, care avea 82,5 milioane de locuitori în 2003, a scăzut la 81,7 milioane în 2011, iar statisticile prognozează o scădere la aproximativ 65 de milioane în 2060.

Dacă ţara nu reacţionează, populaţia activă va scădea de la 50 la 42 de milioane în 2030. Confruntat cu această problemă, notează cotidianul economic, “ministrul Economiei, Philipp Rösler, mizează pe imigraţie”. La rândul său, Angela Merkel ar trebui sa solicite companiilor să continue să instruiască angajaţii mai vârstnici.

“Trei din patru familii care vor să înfieze refuză din start copiii romi”, regretă România liberă, preluând informaţiile transmise de Biroul Naţional de Adopţii pentru anul 2012.

Românii care trec “dincolo de prejudecăţi”, precum această profesoară a cărei fotografie, alături de fata ei “mai negricioasă”, este publicată pe prima pagină a ziarului, sunt o excepţie. “Românii sunt rasişti”, spune deschis un preot, care a adoptat doi copii romi.

Aceste prejudecăţi sunt cauzate de “carenţele în educaţie”, explică pentru cotidian Cristina Neacşu, psiholog în cadrul Oficiului Român pentru Adopţii.

[Familiile care vor să adopte] vin cu idei preconcepute. Noi tuturor le explicăm că nu există o genă a infracţiunii sau a agresivităţii. Altora le e teamă ca acel copil să nu fie stigmatizat.

În 2012, din cele 1 222 de familii care au fost atestate pentru a adopta, 875 au menţionat în scris că nu doresc să li se prezinte decât un “copil român, exclus orice altă etnie”. Ziarul mai adaugă faptul că

statisticile ne arată că românii preferă să aştepte ani de zile, până când statul le găseşte un copil compatibil cu ei, decât să adopte un minor rom.

Profesorii din învăţământul de stat au făcut grevă pe 8 mai pentru a protesta împotriva reformelor propuse de ministrul Educaţiei, José Ignacio Wert. Acestea ar fi trebuit să fie prezentate la întâlnirea cabinetului de vineri, dar au fost amânate.

Organizatorii afirmă că 72% dintre profesori şi 90% dintre elevi au participat la manifestaţie, dar guvernul estimează că rata participării a fost de doar 20%.

În editorialul său, El País scrie că “nu exista un acord” şi că “o reformă respinsă atât de ferm nu ar trebuie să fie impusă”. Aceste reforme ar însemna tăieri bugetare estimate la 6,7 miliarde de euro.

1,08 milioane de persoane, dintre care 966 000 de străini, au imigrat în Germania în 2012. Este numărul cel mai ridicat din 1995, scrie Frankfurter Allgmeine Zeitung, care titrează despre “Imigraţia la un nivel record în Germania în 2012”.

Potrivit Biroului federal de statistică, imigraţia a crescut cu 13% faţă de 2011. Cei mai mulţi imigranţi străini vin din Polonia, România şi Bulgaria. Un flux care bucură autorităţile: “Acest flux este o şansă enormă pentru toate părţile, deoarece acest nou val de imigranţi este mai tânăr şi mai bine format”, a declarat ministrul Muncii, Ursula von der Leyen.

În ciuda acestui fapt, mai multe zeci de mii de posturi sunt încă vacante, mai ales în domeniul îngrijirii medicale. O problemă pe care ar trebui să o remedieze noul regulament în privinţa slujbelor, care va intra în vigoare pe 1 iulie şi care deschide piaţa muncii şi cetăţenilor proveniţi din ţările non-UE, facilitând şi imigraţia pentru muncitorii specializaţi, de care Germania are nevoie urgentă, explică Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Ţările din Europa Centrală şi de Est şi cele din Europa de Sud, lovite de criză, se numără printre primii furnizori de mână de lucru în Germania. El País notează astfel că

astăzi, cei mai mulţi imigranţi din alte ţări vin din Europa de Est. Dar creşterea cea mai marcată îi priveşte pe cei care sunt afectaţi de criza euro, precum Spania (49 933 de muncitori în 2012), Grecia (34 109) sau Portugalia (11 762). […] Principalele ţări de provenienţă a imigranţilor în sânul UE sunt Polonia (176 000), urmată de România (116 000) şi de Bulgaria (59 000).

Nici Italia nu rămân datoare: peste 42 000 de italieni au emigrat în Germania anul trecut, notează Il Manifesto, care compară pe prima pagină această ţară cu “Lamerica”, America visată de imigranţi la sfârşitul secolului al XIX-lea. Potrivit cotidianului comunist totuşi,

pentru Germania, este un avantaj: demografia sa este în declin şi ea are nevoie de mână de lucru proaspătă. Dar, pentru ţările din Sud, este o pierdere, deoarece cheltuie bani pentru a-i educa pe aceiaşi tineri diplomaţi care formează grosul imigranţilor.

Motivul unui asemenea succes ţine în mare parte de eficacitatea Agenţiei germane pentru ocuparea forţei de muncă, explică Mediapart:

Bundesagentur für Arbeit, nu se mulţumeşte să publice sute de mii de posturi vacante pe site-ul său internet accesibil în mai multe limbi. Ea prospectează în străinătate pieţele de muncă devastate şi organizează burse ale locurilor de muncă în alte zone.

Totuşi, notează site-ul francez de ştiri,

accesul la noul Eldorado presupune câteva eforturi […] În afară de stăpânirea limbii, indispensabilă pentru a obţine o slujbă calificată, alte obstacole limitează încă instalările [...]: lipsa de echivalare a unor anumite diplome, faptul că mulţi angajatori nu sunt obişnuiţi, mai ales IMM-urile, mult timp reticente la recrutarea străinilor, şi barierele administrative pentru slujbele cel mai puţin calificate. Realitatea poate fi chiar dezamăgitoare, mulţi absolvenţi ai universităţilor din Sud trebuind să se mulţumească doar cu posturi precare cu jumătate de normă ce nu corespund calificărilor lor.

Pentru trei europeni din patru, “ce e mai rău din criză trebuie să vină încă”, sintetizează El País, apropo de un sondaj publicat pe 7 mai de mai multe cotidiene europene. Realizat în luna aprilie în şase state (Germania, Spania, Franţa, Polonia şi Marea Britanie), această anchetă conţine câteva surprize, notează cotidianul.

Paradoxal, spaniolii sunt cei mai optimişti: 40% din respondenţi cred că situaţia se va ameliora într-un an, faţă de 60% care cred contrariul.

“Este singurul lucru încurajator pentru Spania”, continuă El País, dat fiind că spaniolii “sunt cei mai neîncrezători” faţă de reforme şi măsurile de austeritate: 76% dintre ei cred că acestea vor avea o influenţă negativă asupra economiei şi asupra societăţii. Ei sunt urmaţi de italieni, 71% dintre ei pronunţându-se împotriva acestei politici.

În general, peste jumătate din europeni se alătură acestei teze, care pune la îndoială beneficiile schimbărilor aşteptate în viitor. Doar polonezii se arată în majoritate în favoarea austerităţii, cu 76%.

Dar trofeul pentru pesimism revine Franţei, subliniază Le Monde.

În medie, 92% dintre europeni au un sentiment negativ privitor la viitorul ţării lor sau asupra soartei concetăţenilor. În Hexagon, 97% dintre gospodării văd lucrurile în negru. […] Mai ales, 85% dintre francezi cred că lucurile nu vor face decât să se agraveze anul viitor, faţă de 75% dintre europeni.

Cotidianul notează că “această depresie întăreşte sentimentul de apropiere al francezilor de ţările latine”.

Ea nu este însoţită de o respingere radicală a Europei: apartenenţa la UE rămâne un atu pentru 55% dintre francezi, în timp ce 57% dintre germani cred că este vorba de un handicap.

Chiar dacă “temuta catastrofă, alimentată de discursul ce o înconjoară, ţine deocamdată de domeniul fantasmei, [...] aceasta indică o teamă care depăşeşte o criză de conjuctură. [...] Angoasa ‘numărul unu’ nu este pierderea slujbei ci imposibilitatea de a îmbătrâni în condiţii demne (47%) sau de a nu mai avea posibilitatea de a se îngriji corespunzător (25%)”.

Într-un dosar numit “SOS Bruxelles”, Le Soir se arată preocupat de un oraş “ultra-mixt, căruia îi este greu să-şi gestioneze diversitatea”.

“Având în vedere că 75,6% din populaţia sa provine direct de imigraţie, eterogenitatea capitalei este de trei ori mai mare decât cea a Valoniei, şi de cinci ori mai mare decât a Flandrei”, scrie cotidianul. Această proporţie ar trebui să atingă 83% în 2023.

Citat de ziarul, sociologul Corinne Torrekens rezumă:

Bruxelles este un oraş din ce în ce mai cosmopolit şi multicultural. O realitate care adesea nu este percepută ca o bogăţie, ci ca o problemă. Bruxelles este în continuare un oraş segregat; există diferenţe enorme între calitatea vieţii din cartierele locuite de expatriaţi sau funcţionari europeni şi cartierele în care populaţia majoritatară provine din imigraţie.

Şaizeci de azilanţi, reţinuţi în închisoarea din Rotterdam refuză să se alimenteze şi să bea din 6 mai, în semn de protest împotriva “stării inumane de reţinere a refugiaţilor”.

Cu o săptămână în urmă, alţi 20 de azilanţi deţinuţi la Schipol au intrat în greva foamei. Zece dintre ei refuză încă să se hrănească.

Motivul principal al acestui protest rezidă în diferenţa de tratament a azilanţilor în funcţie de condiţiile în care au ajuns în ţară. Cei care vin cu avionul sunt întemniţiaţi, câteodată timp de peste şase luni, în timp ce persoanele care ajung trecând frontiere terestre nu sunt.

UNCHR şi organizaţia de apărare a refugiaţilor Vluchtelingen Werk denunţă condiţiile de detenţie şi de tratament aplicate refugiaţilor la Schipol, mai severe decât o permite legislaţia internaţională.

Cumpărarea de haine la mâna a doua, schimbul de servicii între vecini sau vacanţele petrecute în grup, sunt unele din noile obiceiuri pe care le-au luat aceşti “slovaci care nu au fost distruşi de criză, dar care învaţă a trăi cu ea”, după cum titrează Pravda. Cotidianul îşi pune întrebări despre schimbarea comportamentului oamenilor, provocat de o criză economică de durată, într-o ţară unde a economisi evocă sărăcia din perioada socialistă. Astfel, spune un sociolog pentru Pravda,

unele persoane continuă să cumpere produse de firmă având nevoie să arate că pot să îşi permită. Dar există tot mai mulţi oameni care gândesc altfel: […] “consumul alternativ” este tot mai frecvent, dar această tendinţă este încă mai puţin răspândită în Slovacia decât în ţările mai bogate din Europa Occidentală.

Instrumentul privilegiat al slovacilor care economisesc este Internetul, care le permite să compare preţurile şi care găzduieşte site-urile de reduceri. Astfel, explică pentru ziar o consumatoare,

mergem la coafor, la cosmeticiană sau în călătorie doar având cupoane de reducere. Cumpărăm pneuri, renovăm apartamente sau spălăm geamurile prin intermediul site-urilor de reduceri. Asta ne permite să economisim câteva sute de euro pe an.

În timpul deschiderii celei de-a paisprezecea adunări generale a Congresului Mondial Evreiesc (WJC), pe 5 mai la Budapesta, premierul Viktor Orbán a pledat pentru “toleranţă zero” faţă de antisemitism, în timp ce incidentele vizând comunitatea evreiască s-au multiplicat în ţară în cursul ultimelor luni.

Dacă ministrul israelian al Energiei, Silvan Shalom, a calificat intervenţia lui Orbán drept un “semnal puternic şi clar pentru comunitatea evreiască maghiară şi extremişti”, WJC s-a arătat mai critic, regretând că premierul

nu a făcut nicio referinţă la vreun incident antisemit sau rasist şi nici nu a arătat în mod clar diferenţa între guvern şi facţiunea de extremă dreapta.

În ajun, partidul de extremă dreapta Jobbik adunase 500 de manifestanţi la Budapesta pentru a omagia “victimele sionismului şi ale bolşevismului”, denunţând “complotul israelian împotriva Ungariei”.

Astăzi, 6 mai, “se deschide la München cel mai mare proces împotriva unor neonazişti din Germania”, relatează Die Tageszeitung, care afişează pe prima pagină lista celor zece victime (nouă imigranţi şi o germană) ale grupului terorist de extremă dreapta NSU (Clandestinitatea Naţional-Socialistă).

Cinci dintre membrii acestuia sunt acuzaţi de crimă. Principala acuzată este Beate Zschäpe, în vârstă de 38 de ani. “Este vinovată? Ea a organizat crimele rasiste ale celor nouă persoane? Sau a construit [numai] faţada trioului neonazist [cei doi complici ai săi, Uwe Mundlos şi Uwe Böhnhardt, s-au sinucis în 2011] şi nu era la curent cu nimic altceva?” se întreabă Die Tageszeitung. Conform acestui cotidian,

nimeni nu ar putea compara procesul împotriva NSU cu procesele de la Nürnberg împotriva criminalilor de război ai regimului nazist, sau cu procesul de la Auschwitz [...]: proporţiile acestora au fost de neegalat. Dar există totuşi o continuitate între acestea: fie doar şi numele de Clandestinitate Naţional-Socialistă, care arată în ce tradiţie se înscrie NSU. [...] La un an şi jumătate după desfiinţarea NSU, este greu de înțeles cum se poate ca un grup terorist neonazist să fi fost capabil să fure, să pună bombe şi să ucidă zece persoane timp de peste un deceniu, fără a fi deranjat, şi toate acestea în ţara de criminalilor nazişti.

Închisoarea este locul unde Uli Hoeneß, preşedintele FC Bayern ar trebui să urmărească finala Ligii Campionilor între echipa sa şi cea din Dortmund, pe 25 mai la Londra, estimează Tageszeitung.

Mărturisirea lui Hoeneß, care a recunoscut că a deţinut un cont în Elveţia, ia dimensiuni tot mai politice în Germania, în cadrul campaniei pentru alegerile legislative din septembrie.

“Hoeneß se prezintă ca un suflet păcătos dar asta va avea trecere pe lângă justiţie?” se întreabă cotidianul alternativ, care pune o altă întrebare: cea a demisiei preşedintelui care declarase că nu vrea să-şi părăsească postul înainte de faimoasa finală.

Parlamentul nord-irlandez a respins pe 29 aprilie căsătoria pentru persoanele de acelaşi sex. Partidul unionist din Ulster (protestant conservator), s-a opus legii, împins de liderii religioşi.

“Irlanda de Nord este singura naţiune din Marea Britanie unde cuplurile homosexuale nu au dreptul la căsătorie”, aminteşte cotidianul.

Căsătoria pentru toţi a fost adoptată de Anglia şi Țara Galilor pe 5 februarie 2013 şi un proiect de lege în acest sens e pe drumul cel bun în Scoţia.

Elveţia a decis, în 24 aprilie, să extindă la toţi cetăţenii Uniunii Europene (exceptând bulgarii şi românii, constrânşi deja la o perioadă de tranziţie), pentru un an de zile, aplicarea cotelor în acordarea permiselor de muncă de lungă durată. Măsura, care va intra în vigoare la 1 mai, este o urmare a cotei introduse în aprilie 2012 pentru perioadele de muncă de scurtă durată, pentru cetăţenii UE – 8, de fapt ţările din Estul Europei care au aderat în 2004.

“UE regretă” această decizie, titrează Neue Züricher Zeitung. Căci, extinzând aceste resctricţii la aşa-zisul grup UE – 17, Berna afirmă că nu face decât să aplice “clauza de salvare” prevăzută prin acordurile bilaterale semnate cu Uniunea în 1999. Această clauză se va aplica pentru tot ceea ce depăşeşte limita de 53 700 de permise eliberate. Ori, notează cotidianul,

dacă, totuşi, Consiliul federal [guvernul elveţian] spera astfel să scape de stigmatul unui reproş de discriminare, aplicând clauza la alte 17 ţări europene, el nu a convins-o deloc pe Lady Ashton. Căci, potrivit acesteia, [Elveţia] continuă să practice o discriminare între statele membre, ceea ce nu este admisibil.

La rândul său, Le Temps consideră că această măsură “nu jenează UE”. Totuşi cotidianul din Geneva califică măsura ca fiind o “cosmetică migratoare”, care va linişti poate Bruxelles, dar în niciun caz populaţia elveţiană:

această decizie poate fi acceptată la Bruxelles din trei motive. Elveţia respectă contractul cu UE. Dispozitivul evită discriminarea dintre europeni. Nu se aplică şederilor de lungă durată, ceea ce reduce oareşcum câmpul său de acţiune. [...] Este naiv să crezi că-i vom linişti astfel pe elveţieni. Deoarece nu sunt stupizi, vor vedea că presiunea imigraţiei europene nu va scădea cu adevărat. [...] Elveţienii por pricepe, au dovedit-o deja, că imigraţia europeană, favorizată din foarte bune cauze în comparaţie cu cea din restul lumii, contribuie la prosperitatea ţării.

“‘Escraches’, atâta timp cât nu sunt violenţi – ceea ce nu este cazul – sunt un exemplu al libertăţii de a manifesta”, a declarat unui post de radio Gonzalo Moliner, preşedintele Curţii Supreme spaniole, referitor la maifestaţiile care se desfăşoară în faţa domiciliilor politicienilor.

Acest procedeu este din ce în ce mai folosit de către cei care se opun evacuărilor familiilor aflate în imposibilitatea de a-şi rambursa împrumuturile imobiliare. Mediile juridice, care în general se opun evacuărilor, sunt divizate în privinţa legalităţii acestuia, deoarece ar putea afecta viaţa privată şi libertatea individuală.

Declaraţiile magistratului au provocat un adevărat “incendiu politic într-o atmosferă deja tensionată”, observă El Mundo. Dar presiunea nu poate fi un “exemplu de libertate”, critică ziarul.

Mai multe mii de membri ai Partidului laburist (PvdA), dar și primari sau membri ai Tinerilor Socialiști (JS), se opun proiectului guvernamental de a-i trimite în judecată pe cei care nu posedă acte în regulă.

Contestatarii au lansat o petiție. Şi, cu ocazia congresului partidului, din 27 aprilie, ei vor cere liderului socialist Diederik Samsom să "se distanțeze de proiect, să schimbe direcția și să restabilească principiul fundamental al partidului, cel al dreptului la o 'viață decentă'".

Această măsură face parte din acordul guvernamental semnat în octombrie trecut între PvdA și Partidul Liberal (VVD), al primului ministru Mark Rutte, explică acest cotidian. La schimb se obținuse ca minorii care cer azil să nu fie trimiși înapoi în țara de origine.

Adunarea naţională franceză a autorizat în mod definitiv căsătoria şi adopţia pentru cuplurile homosexuale, pe 23 aprilie, cu 331 de voturi faţă de 225, după mai multe luni de dezbateri virulente.

“Este o mare zi în istoria democraţiei”, a asigurat ministrul de Justiţie, Christiane Taubira, citată de cotidianul polonez. Franţa este cea de-a noua ţară europeană care adoptă ceea ce ea numeşte “căsătoria pentru toţi”.

Acest vot este de asemenea un eveniment simbolic pentru drepturile homosexualilor în Europa, consideră jurnalul.

Cu ocazia votului solemn pentru legea deschizând căsătoria şi adopţia cuplurilor homosexuale, în acest 23 aprilie, Libération a încredinţat artiştilor Pierre şi Gilles ilustrarea primei pagini a ziarului precum şi rubricile sale.

Franţa devine astfel cea de-a paisprezecea ţară care autorizează căsătoria între persoanele de acelaşi sex.

Votul intervine într-un context social tensionat, opozanţii “căsătoriei pentru toţi” continuând să manifesteze şi să spere că vor abroga legea.

Cotidianul salută

o evoluţie larg anticipată de societate. Aceasta, peste tot unde căsătoria şi/sau adopţia pentru toţi sunt autorizate, afirmă liniştit că mişcările culturale cele mai profunde sunt infinit mai puternice şi integratoare, decât această “natură imposibil de găsit” eternă care ar fi stabilit, o dată pentru totdeauna, ce trebuie să fie un tată, o mamă, o familie.

“Sub un cer senin, cel puţin la Paris, Franţa a afişat în stradă amploarea diviziunilor sale din jurul proiectului controversat” al căsătoriei homosexuale, constată jurnalul la o zi după o nouă manifestaţie a celor care se opun proiectului de lege, care a adunat 45 000 de persoane potrivit poliţiei, 270 000 potrivit organizatorilor.

Textul ar trebui să fie adoptat definitiv de Adunarea Naţională pe 23 aprilie. Opozanţii menţin presiunea, în timp ce pentru guvern, “orice concesiune ar fi interpretată, de ai săi precum de cei care o contestă, ca un nou semn de slăbiciune”, notează cotidianul catolic.

“O soluţie ar putea fi găsită în timpul analizei textului de Consiliul Constituţional, care va avea multă importanţă”, consideră jurnalul.

“În ciuda frumoaselor promisiuni din partea ţărilor europene de a face un efort mai mare”, un raport al Comisiei Europene arată că numărul de persoane victime ale traficului uman în şi spre UE a crescut cu 18% între 2008 şi 2010, arată cotidianul.

Cotidianul precizează că:

Raportul arată că 23 632 de victime ale traficului de fiinţe umane au fost identificate în UE, dar asta nu este decât “vârful icebergului”, potrivit coordonatoarei din UE pentru lupta împotriva traficului uman, Myria Vassiliadou. În total, se estimează că 880 000 de persoane din UE sunt victime ale muncii forţate, inclusiv ale prostituţiei.

Myria Vassiliadou consideră că această creştere, mai ales cauzată de criza economică, care face ca persoanele să fie mai vulnerabile, va continua.

Mai multe zeci de mii de persoane au manifestat în 21 aprilie la Budapesta pentru a denunţa antisemitismul în creştere din Ungaria.

“Marşul vieţii” are loc în fiecare an ca omagiu pentru cei 500 000 de evrei maghiari exterminaţi în lagărele naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar el a adunat mai mulţi manifestanţi anul acesta, care fluturau drapele ale Uniunii Europene şi ale Israelului, înainte de adunarea plenară a Congresului evreiesc mondial din capitala maghiară, ce va avea loc între 5 şi 7 mai.

Ministrul de Interne a interzis o manifestaţie prevăzută în acelaşi timp de o asociaţie a motocicliştilor, considerată de extremă dreapta.

Parlamentul spaniol a aprobat în 18 aprilie doar cu voturile PP (dreapta, la guvernare) noua lege împotriva expulzării din locuinţele lor a persoanelor care nu îşi mai rambursează creditul ipotecar.

Textul prevede suspendarea expulzărilor în anumite cazuri precum clauzele abuzive, în aplicare a deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

El permite de asemenea datornicilor să-şi renegocieze datoriile, dar nu darea în plată. Această procedură care permite să nu-şi ramburseze datoriile după expulzare era cerută de Iniţiativa legislativă populară (ILP) prezentată în Parlament de Platforma celor Afectaţi de Ipoteci (PAH) şi sprijinită de 1,4 milioane de semnături. Din acest motiv PSOE (opoziţia socialistă) nu a votat proiectul de lege.

În 18 aprilie, Bundestag a respins, cu 320 de voturi faţă de 277, introducerea de cote ale femeilor în consiliile administrative ale companiilor cotate la Bursă.

Proiectul prezentat de Bundesrat, camera regiunilor, prevedea prezenţa a 20% de femei începând cu 2018, apoi 40% începând din 2023. El a “eşuat din cauza rezistenţei coaliţiei Angelei Merkel”, se plânge cotidianul.

Mai multe deputate conservatoare, printre care ministrul Muncii, Ursula von der Leyen (în stânga în fotografie), anunţaseră că ele ar vota pentru, înainte de a accepta propunerea Uniunii de a înscrie în programul lor electoral o cotă de 30% femei din 2020.

“Dacă vrem să evităm o catastrofă demografică, trebuie ca femeile să lucreze mai mult şi o parte din responsabilităţile parentale să fie preluate de către taţi”, scrie cotidianul.

Pentru a încuraja taţii să îşi asume un rol mai activ în creşterea copiilor, Gazeta Wyborcza solicită ca noul proiect lege privind maternitatea şi paternitatea să fie reformulat. În prezent, legea va oferi o perioadă de concediu cu plată pentru părinţi, permiţând cuplurilor să hotărască modul în care acesta ar fi împărţit între mame şi taţi. Ziarul doreşte ca patru săptămâni din acest concediu să fie plătite doar în cazul în care taţii sunt cei care îşi iau concediu.

Cu o rată totală a fertilităţii de 1,38, Polonia se situează sub media UE de 1,59, şi cu mult sub nivelul de 2,10-2,15 necesar pentru a menţine populaţia la nivelul actual.

“Carne de cal cu antiinflamatoare”, astfel rezumă El Mundo rezultatele testelor efectuate luna trecută în UE pe mostre de carne de vită şi de cal. Publicate pe 16 aprilie, aceste teste au fost efectuate de către autorităţile naţionale de sănătate, la cererea Comisiei Europene, ca urmare a scandalului cărnii de cal prezente în mâncăruri care ar fi trebuit să conţină carne de vită, în scopul de a linişti consumatorii.

Au fost efectuate două tipuri de teste: unul pentru a identifica proporţia de carne de cal în produsele comercializate ca fiind cu carne de vită; iar celălalt, pentru a detecta urme de fenilbutazonă (un antiinflamator potenţial periculos pentru om şi interzis în lanţul alimentar) în carnea de cal.

El Mundo explică faptul că:

aproape 5% din carnea de vită analizată în ultima lună, în UE, conţinea urme de ADN de cal, în timp ce 0,51% din carnea de cal conţinea urme de fenilbutazonă.

În concluzie, conform cotidianului, ce citează ancheta UE

scandalul cărnii de cal este mai degrabă o problemă de fraudă comercială decât de securitate alimentară.

Ţările care înregistrează cele mai proaste rezultate sunt Franţa şi Grecia, unde au fost detectate urme de ADN de cal în respectiv 13% şi 12,5% din carnea de vită analizată, în timp ce, în Marea Britanie, (unde nu a fost înregistrat niciun caz de fraudă cu carne de cal) se găsesc cele mai multe cazuri (14 din 16) de prezenţă a fenilbutazonei în carnea de cal.

Pentru a restabili încrederea consumatorilor, Comisia va propune în următoarele luni sancţiuni mai dure în caz de fraudă în etichetarea sau comercializarea cărnii, precum şi un pașaport pentru cai, în scopul de a consolida controlul în cadrul UE.

Tribunalul regional superior din München a amânat pentru 6 mai începutul procesului celor cinci membri ai grupului de extremă dreapta Nationalsozialistischer Untergrund (NSU, Clandestinitate naţional-socialistă), prevăzut iniţial pentru 17 aprilie.

Curtea a justificat această decizie prin lipsa de locuri pentru jurnaliştii străini, mai ales turci şi greci, precum majoritatea celor 10 victime ale NSU. În 12 aprilie, Curtea Constituţională federală ordonase din acest motiv să le fie rezervate locuri.

Mediatorul guvernului, ce se ocupă de victimele NSU, a cerut tribunalului o despăgubire a supravieţuitorilor şi apropiaţilor victimelor care îşi rezervaseră deja biletele şi camerele de hotel.

Reprezentanţii familiilor victimelor îşi exprimaseră deja indignarea faţă de proasta organizare a acestui proces împotriva crimelor neonaziste care figurează printre “cele mai importante din istoria Germaniei federale”, aminteşte Die Welt.

Care este “cea mai mare ruşine” a Europei ? Faptul că nu a ştiut să-şi protejeze romii, consideră Dagens Nyheter, în acest 8 aprilie, de Ziua Internaţională a Romilor. Iar cotidianul trece în revistă agresiunile cărora le-au căzut victime romii în ultimii ani – “120 de agresiuni grave faţă de romi au avut loc în Ungaria, în Republica Cehă, în Slovacia şi în Bulgaria între 2008 şi 2012” – citând cifre ale European Roma Rights Center – Centrul European pentru Drepturile Romilor. “Este vorba de atacuri armate, de incendii criminale şi de atacuri cu armă mortale” precizează Dagens Nyheter, potrivit căruia

UE trebuie în sfârşit să concretizeze grandiosul plan de acţiune decis acum trei ani. Mai întâi, ar trebui să fie natural ca ţările membre să respecte directiva europeană din 2000 care interzice discriminarea. Este cu adevărat admisibil să strămutăm cu forţa romi din centrul oraşelor spre locurile pline de gunoie ? Este cazul în România şi Italia şi acest lucru ar trebui examinat de Comisia Europeană.

Uniunea ar trebui să ceară mai multe din partea naţiunilor care încearcă să devină membre. Serbia şi alte ţări din Balcanii Occidentali care aşteaptă să înceapă negocieri de aderare trebuie să amelioreze situaţia [romilor] înainte de a fi acceptate în UE. Nicio ţară care refuză romilor cărţi de identitate, şi prin urmare dreptul de a fi cetăţeni cu ‘normă întreagă’, nu ar trebui să fie acceptată în Uniune. [...] Bineînţeles, fiecare ţară are responsabilitatea cetăţenilor săi. Acest principiu este valabil şi în UE, şi de aceea fiecare stat membru trebuie să-i trateze pe romi astfel încât ei să nu fie alungaţi din ţara lor. Dar Uniunea s-a angajat de asemenea, printre altele, să lupte împotriva discriminării, a persecuţiei şi a agresiunilor. Uniunea ar trebui să arate că toate cuvintele frumoase despre drepturile omului vor să însemne ceva în practică.

Aproximativ douăzeci de familii ale victimelor de la masacrul din Utøya doresc să trimită în justiție statul sau poliția.

Acestea doresc să fie stabilite responsabilitățile asupra greșelilor comise de poliție în 22 iulie 2011, atunci când Anders Brevik a ucis 69 de persoane pe insula unde erau adunați tinerii Partidului Social-Democrat.

Majoritatea familiilor sunt părinți de persoane care au fost ucise în timpul ultimelor 21 de minute ale masacrului, într-un moment în care ele considerau deja că forțele de securitate ar fi trebuit să intervină.

“Nu doar apetitul pentru consum a scăzut în aceşti ultimi ani. Perioada economică dificilă s-a făcut simţită şi în ceea ce priveşte dorinţa de a se reproduce”, remarcă ziarul.

Potrivit ultimului raport trimestrial al Comisiei Europene asupra situaţiei sociale din Europa, nivelul fecundităţii în UE a scăzut din nou la 1,57 copii pentru o femeie în 2011, în timp ce între 2002 şi 2008 trecuse de la 1.46 la 1,6.

“Această evoluţie recentă este o lovitură gravă împotriva ţărilor care au deja o rată a şomajului scăzută”, notează Tomas Sobotkan, cercetător la Institutul de demografie din Viena, citat de Politiken.

Criza a lovit chiar și "plicul", adică mita plătită medicilor, un obicei foarte răspândit în Ungaria.

Aceste mici practici de corupție, devenite realități cotidiene, par să fie naturale pentru majoritatea practicienilor, care le consideră ca fiind "remunerații complementare" salariilor lor foarte mici.

Specialiștii consideră că suma plătită de maghiari medicilor lor, o practică devenită aproape legală în noul Cod al Muncii introdus în 2012, este cuprinsă între 30 și 100 de miliarde de dorinți pe an (între 99.7 și 332.3 milioane de euro). Dar odată cu criza aceste sume au diminuat considerabil, constată cotidianul.