Ziarul aparţinând Cofindustria, Il Sole, condamnă puternic mişcarea “politică” a lui Marchionne şi militează pentru a se ajunge la o înţelegere cu sindicatul, “o forţă socială puternică, mai puternică decât orice alt partid”. Linia dură adoptată de Fiat în privinţa reformei muncii ar putea pune în pericol coeziunea socială, “un punct cheie al competivităţii Italiei. Trebuie să existe un motiv pentru faptul că nu am văzut încă indignaţi lipsiţi de control ca în alte părţi.”

Pe de altă parte, La Stampa, publicaţie susţinută de Fiat, îl apără pe Marchionne şi avertizează că acceptarea dictatelor sindicatelor înseamnă “să alegi irelevanţa la nivel internaţional, să devenim un stat muzeu. Italia trebuie să decidă dacă mai vrea să deţină un rol de lider economic, şi nu poate apăra drepturile colective fără să le sacrifice pe cele ale şomerilor şi ale tinerilor, aşa cum se întâmplă din păcate”.

În orice caz este un “moment istoric”, potrivit La Repubblica: “Timp de un secol, Fiat şi Cofindustria au fost unite. Primul obişnuia să aleagă preşedintele celei de-a doua. O ‘ mare putere’ solidă care dicta politicile guvernului. […] Îndepărtându-se de Cofindustria, Fiat pare pregătit pentru o altă ieşire, mult mai relevantă: ieşirea din Italia”, mişcare pe care Marchionne o anunţase deseori după ce a preluat pachetul majoritar de acţiuni al fabricantului de maşini american Chrysler. “Compania a ales să parieze totul pe cartea din Detroit, şi să se descurce cu problemele concurenţei locale doar prin mijloacele de producţie şi tăieri de personal. Divorţul e pe drum”.