Potrivit unui nou proiect de lege al guvernului, polonezii de sub 35 de ani “vor putea să conteze pe un sprijin substanţial de stat când îşi cumpără o locuinţă”, scrie Gazeta Wyborcza.

Guvernul vrea să acopere 10% din preţul final în cazul cuplurilor fără copii şi a oamenilor singuri. Cei care au copii vor primi 15% din preţ ca ajutor.

Legea provizorie, care trebuie încă să treacă de Sejm (parlament) ar putea intra în vigoare din 2014, scrie cotidianul. Potrivit analizei Home Broker, 41,2% dintre polonezi trăiesc în ceea ce UE a numit case suprapopulate.

Piaţa imobiliară italiană a înregistrat cea mai mare scădere din ultimii 28 de ani în 2012, realizându-se cu 150 000 de tranzacţii mai puţin decât în 2011.

Paradoxul, scrie Corriere della Sera, este că “în timp ce casele valorează acum mai puţin, a le cumpăra costă mai mult”, deoarece băncile afectate de criză oferă mai puţine împrumuturi şi vânzătorii cer mai mulţi bani.

Italienii se situează peste media UE în ceea ce priveşte proporţia celor care sunt proprietari ai domiciliilor lor principale.

Şomajul în creştere sugerează că această criză imobiliară nu se va termina curând. Pe 14 mai, un bărbat şi-a dat foc în semn de protest faţă de faptul că urma să îi fie scoasă la licitaţie casa, deoarece era în imposibilitatea de a rambursa o datorie de 10 000 de euro.

Pentru trei europeni din patru, “ce e mai rău din criză trebuie să vină încă”, sintetizează El País, apropo de un sondaj publicat pe 7 mai de mai multe cotidiene europene. Realizat în luna aprilie în şase state (Germania, Spania, Franţa, Polonia şi Marea Britanie), această anchetă conţine câteva surprize, notează cotidianul.

Paradoxal, spaniolii sunt cei mai optimişti: 40% din respondenţi cred că situaţia se va ameliora într-un an, faţă de 60% care cred contrariul.

“Este singurul lucru încurajator pentru Spania”, continuă El País, dat fiind că spaniolii “sunt cei mai neîncrezători” faţă de reforme şi măsurile de austeritate: 76% dintre ei cred că acestea vor avea o influenţă negativă asupra economiei şi asupra societăţii. Ei sunt urmaţi de italieni, 71% dintre ei pronunţându-se împotriva acestei politici.

În general, peste jumătate din europeni se alătură acestei teze, care pune la îndoială beneficiile schimbărilor aşteptate în viitor. Doar polonezii se arată în majoritate în favoarea austerităţii, cu 76%.

Dar trofeul pentru pesimism revine Franţei, subliniază Le Monde.

În medie, 92% dintre europeni au un sentiment negativ privitor la viitorul ţării lor sau asupra soartei concetăţenilor. În Hexagon, 97% dintre gospodării văd lucrurile în negru. […] Mai ales, 85% dintre francezi cred că lucurile nu vor face decât să se agraveze anul viitor, faţă de 75% dintre europeni.

Cotidianul notează că “această depresie întăreşte sentimentul de apropiere al francezilor de ţările latine”.

Ea nu este însoţită de o respingere radicală a Europei: apartenenţa la UE rămâne un atu pentru 55% dintre francezi, în timp ce 57% dintre germani cred că este vorba de un handicap.

Chiar dacă “temuta catastrofă, alimentată de discursul ce o înconjoară, ţine deocamdată de domeniul fantasmei, [...] aceasta indică o teamă care depăşeşte o criză de conjuctură. [...] Angoasa ‘numărul unu’ nu este pierderea slujbei ci imposibilitatea de a îmbătrâni în condiţii demne (47%) sau de a nu mai avea posibilitatea de a se îngriji corespunzător (25%)”.

Cumpărarea de haine la mâna a doua, schimbul de servicii între vecini sau vacanţele petrecute în grup, sunt unele din noile obiceiuri pe care le-au luat aceşti “slovaci care nu au fost distruşi de criză, dar care învaţă a trăi cu ea”, după cum titrează Pravda. Cotidianul îşi pune întrebări despre schimbarea comportamentului oamenilor, provocat de o criză economică de durată, într-o ţară unde a economisi evocă sărăcia din perioada socialistă. Astfel, spune un sociolog pentru Pravda,

unele persoane continuă să cumpere produse de firmă având nevoie să arate că pot să îşi permită. Dar există tot mai mulţi oameni care gândesc altfel: […] “consumul alternativ” este tot mai frecvent, dar această tendinţă este încă mai puţin răspândită în Slovacia decât în ţările mai bogate din Europa Occidentală.

Instrumentul privilegiat al slovacilor care economisesc este Internetul, care le permite să compare preţurile şi care găzduieşte site-urile de reduceri. Astfel, explică pentru ziar o consumatoare,

mergem la coafor, la cosmeticiană sau în călătorie doar având cupoane de reducere. Cumpărăm pneuri, renovăm apartamente sau spălăm geamurile prin intermediul site-urilor de reduceri. Asta ne permite să economisim câteva sute de euro pe an.

“Dacă vrem să evităm o catastrofă demografică, trebuie ca femeile să lucreze mai mult şi o parte din responsabilităţile parentale să fie preluate de către taţi”, scrie cotidianul.

Pentru a încuraja taţii să îşi asume un rol mai activ în creşterea copiilor, Gazeta Wyborcza solicită ca noul proiect lege privind maternitatea şi paternitatea să fie reformulat. În prezent, legea va oferi o perioadă de concediu cu plată pentru părinţi, permiţând cuplurilor să hotărască modul în care acesta ar fi împărţit între mame şi taţi. Ziarul doreşte ca patru săptămâni din acest concediu să fie plătite doar în cazul în care taţii sunt cei care îşi iau concediu.

Cu o rată totală a fertilităţii de 1,38, Polonia se situează sub media UE de 1,59, şi cu mult sub nivelul de 2,10-2,15 necesar pentru a menţine populaţia la nivelul actual.

“Lipsesc femei în fruntea Europei” regretă La Croix. Cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, pe 8 martie, cotidianul francez realizează un bilanţ mixt al respectului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul instituţiilor europene:

Instituţiile europene fac progrese. [...] Parlamentul are în prezent o proporţie de 35,4% de femei, faţă de 16,3% în 1979. [Dar] pe măsură ce responsabilităţile cresc, se întâlnesc mai puţine femei. [...] Situaţia Comisiei Europene este emblematică. [...] La cel mai înalt rang, ele sunt doar opt la numar, faţă de douăzeci şi şase de bărbaţi.

La Croix reaminteşte faptul că BCE, precum şi cele trei instituţii principale ale UE (Comisia, Parlamentul şi Consiliul), sunt conduse de bărbaţi. Întocmai aceia care au mers la Oslo, pe 10 decembrie anul trecut, pentru a primi Premiul Nobel pentru Pace în numele Uniunii Europene.

Paritatea ar putea, consideră La Croix , să constituie “o provocare pentru următoarea legislatură, după alegerile europene din 2014”.

Tendinţele separatiste nu se resimt doar în Catalonia sau Scoţia. Victoria naţionaliştilor flamanzi conduşi de Bart De Wever în alegerile locale din 14 octombrie “este mai mult decât un avertisment adresat Belgiei. Este un avertisment real adresat întregii Europe”, scrie publicaţia La Tribune. Potrivit cotidianului economic francez,

ar fi naiv să credem că atmosfera favorabilă acestor mişcări din ultimele luni este total independentă de turbulenţele care afectează Europa de doi ani şi jumătate. Dacă nu este cauza, criza datoriilor poate fi un catalizator. Într-o ţară în care unitatea este problematică (…), întrebarea este cine va plăti datoria comună şi cine va face eforturi pentru plata acestei datorii. Altfel spus, lupta nu este împotriva austerităţii, ci evitarea austerităţii lăsând-o altora.

Astfel, flamanzii au senzaţia că problemele financiare sunt legate de gestiunea inadecvată realizată de Guvernul central, notează De Standaard. În acest context, cotidianul flamand îl citează pe Louis Vos, cercetător la Universitatea din Leuven, care afirmă:

Când lumea îşi dă seama că nivelul federal nu funcţionează bine – critica bine-cunoscută a lui De Wever, liderul naţionaliştilor flamanzi, conform căruia sistemul fiscal propus de Guvernul Di Rupo nu este susţinut de majoritatea flamanzilor – atunci, această situaţie intensifică apelurile la autonomie.

Cu toate acestea, notează Financial Times Deutschland, chiar dacă problema independenţei este “de înţeles”, aceasta “nu poate fi soluţia la dificultăţile cu care Europa se confruntă în prezent”. În schimb, apreciază publicaţia financiară germană:

Europa a devenit un spaţiu prosper şi sigur doar prin depăşirea frontierelor şi naţionalismului. În mod similar pot fi depăşite crizele bancare, economice şi financiare care au afectat state mici precum Irlanda. Doar o comunitate amplă poate contribui la soluţionarea problemelor pe care un stat nu le poate înfrunta de unul singur. Separatiştii au înţeles bine acest lucru: catalanii doresc separarea de Spania, dar cer asistenţă financiară din partea Madridului. Dar nu poţi revendica succes şi bogăţie pentru tine, transferând problemele şi costurile statului central sau Uniunii Europene. Europa trebuie să păstreze diversitatea regională fără a proclama în toate cazurile state independente. Pentru că o astfel de situaţie nu ar face decât să mineze capacităţile Europei de rezolvare a problemelor pe termen lung.

Alte ţări merg împotriva curentului, notează La Tribune, care evocă exemplul Italiei, aflată în procesul de “recentralizare (…) – o consolidare a funcţiilor statului central în detrimentul tendinţelor fragile de descentralizare”.

Guvernul condus de Mario Monti – a cărui poziţie s-a consolidat pe fondul scăderii influenţei formaţiunii Liga Nordului, afectată de scandaluri de corupţie şi din cauza participării la fostul Cabinet Silvio Berlusconi – a decis reexaminarea legii privind descentralizarea din 2001. Mario Monti intenţionează să confere din nou mai multe atribuţii instituţiilor centrale, pentru a evita fraudele şi actele de corupţie, dar şi pentru a gestiona mai eficient măsurile de austeritate şi datoria publică. (…) Criza datoriilor a condus la erodarea credibilităţii guvernelor regionale şi principalului partid secesionist.

În Europa, aproape 50% din mâncarea comestibilă şi sănătoasă “este risipită în timpul diferitelor faze, de la producţie la masa consumatorului” scrie El País. Aceasta reprezintă o medie de “jumătate de kilogram pe zi dar cu variaţii majore în funcţie de ţară şi sector” adaugă cotidianul din Madrid, citând un raport al Comisiei Europene despre risipa alimentelor, discutat pe 19 ianuarie în Parlamentul European.

Chiar dacă această dezbarere nu este obligatorie şi Comisia are ultimul cuvânt de spus, ar putea servi ca “un apel de trezire” scrie El País. Anual, europenii risipesc

...179 de kilograme de mâncare comestibilă şi sănătoasă fiecare, […] majoritatea irosite de gospodării, 42% (dintre care 60 de procente sunt în aparenţă evitabile). Producătorii îi urmează îndeaproape cu 39%; sectorul de catering cu 14%; şi mai jos în top, distributorii cu 5%.

Având în vedere că 16 milioane de europeni primesc ajutor de la organizaţii de caritate, raportul cere

redistribuirea resturilor de mâncare oamenilor săraci, resturi care altfel ar fi irosite.

Raportul schiţat de europarlamentarul socialist italian Salvatore Caronna cere Comisiei să promoveze măsuri de reducere a risipei, cum ar fi o etichetare cu dată dublă [limita datei de vânzare şi data ultimă de consum] şi cu reduceri pentru produsele alimentare deteriorate sau aproape de data de expirare.

“Revoluţia lui Palikot”, titrează săptămânalul Wprost despre mişcarea care a obţinut peste 10 procente din voturi la alegerile recente din Polonia, devenind cel de-al treilea partid din Sejm [Camera inferioară a parlamentului]. Cu o fotografie de primă pagină ce îi înfăţişează pe trei dintre liderii Mişcării Palikot (RP) – fondatorul Janusz Palikot, transexualul Anna Grodzka şi activitul gay Robert Biedroń – săptămânalul din Varşovia se întreabă: “Vor schimba ei politica, Biserica şi polonezii?”. Cu siguranţă, toţi trei au mari ambiţii politice. Prima lor propunere – să îndepărteze crucea de lemn care atârnă în parlament – a stârnit deja un val de critici din partea partidelor majoritare. Potrivit unui sondaj publicat de Gazeta Wyborcza, cei mai mulţi polonezi (71%) nu au agreat ideea nici ei.

Dar Janusz Palikot nu se lasă uşor descurajat. Într-un interviu acordat Wprost el insinuează că scopul său nu este să creeze “un alt partid politic” ci să “facă schimbări”. “Societatea poloneză va fi transformată în mod incredibil, chiar dacă nu intrăm în niciun guvern sau nu implementăm nimic pentru că propunerile noastre nu sunt votate. Va fi o normalizare a alterităţii la scală gigantică”, se entuziasmează Palikot care cere fonduri publice pentru tratamentul fertilizării în vitro, o separare clară a Bisericii de stat, legalizarea uniunilor homosexuale, liberalizarea legii avorturilor şi legalizarea marijuanei – un mesaj primit surprinzător de bine de un electorat considerat mult timp conservator. “Nu numai că Palikot a venit în întâmpinarea unui sentiment anticlerical în societatea poloneză, a mai prins şi un vânt al schimbării ce suflă din Vest”, conchide filozoful şi editorialistul Marcin Król.

“Biserica moare în Europa”, titrează Tygodnik Powszechny cu ocazia vizitei Papei Benedict al XVI-lea în Germania, ce a început pe 22 septembrie. Statisticile publicate de episcopatul german spun totul: în 2010, peste 180 000 de nemţi au părăsit biserica în timp ce numai 170 000 au fost botezaţi. De asemenea, numărul celor care au vocaţie este în scădere: în 2009, 120 de candidaţi au intrat în seminar, un an mai târziu mai erau doar 79. Tendinţe similare sunt observate în ţări precum Spania sau Irlanda, cândva considerate avangarda catolică a Europei. “Mai puţini oameni care merg la biserică, mai puţini cei care simt vocaţie, mai puţin sprijin pentru etica creştină, mai puţină autoritate pentru Vatican”, scrie ziarul polonez, notând că scandalurile privind abuzul sexual au “măturat Biserica irlandeză”, şi i-au determinat pe mulţi oameni să întoarcă spatele Bisericii Catolice. “Bisericile de pe Vechiul Continent ar trebui să se obişnuiască cu faptul că epoca maselor s-a terminat şi că ele, împreună cu toţi cei care conduc, nu vor mai converti sau boteza mulţimea”, observă preotul şi teologul Paul M. Zulehner.

“Sutiene de vânzare pentru fetiţe de şapte ani”, titrează Belfast Telegraph. Îngrijorat de “sexualizarea copiilor”, cotidianul din Belfast scrie despre mai multe lanţuri de magazine de haine din capitala Irlandei de Nord care “vând sutiene căptuşite ce măresc bustul unor fetiţe de şapte ani, în ciuda neliniştii grupurilor pentru protecţia copiilor”. Sutienele au provocat furia ministrului nord-irlandez Arlene Foster, “mama a trei copii sub trei ani”, care a cerut parlamentului “să stopeze această practică”. În sud, între timp, magazine din Republica Irlanda vând “seturi de sutiene cu bikini pentru copii de trei şi patru ani”. The Telegraph notează că logo-urile pe bikini includ “Şi problema ta este...?”, “Nu cer multe, doar să fie ca mine!” şi “Ce-o fi, o fi”. Potrivit unui purtător de cuvânt al Reţelei Feministe din Belfast, “Vânzarea de produse ca acestea unor pre-adolescenţi înseamnă să condiţionăm intrarea fetiţelor în rolurile stereotip în care le forţează societatea să pătrundă”.

“Tot mai mulţi oameni fără adăpost ar putea să apară din clasa de mijloc”, titrează The Guardian, potrivit unui raport al Crisis, o fundaţie britanică. Studiul de 120 de pagini arată că există “o legătură directă între recesiune şi creşterea numărului de oameni fără adăpost în timp ce se fac tăieri şi schimbări draconice care fac bucăţi plasa de siguranţă a bunăstării”, notează ziarul londonez. Studiul arată că anul trecut 44 160 de oameni au fost catalogaţi drept fără adăpost şi plasaţi la serviciile sociale, o creştere de 10% faţă de anul precedent şi prima creştere în aproape o decadă. În 2010, alţi 189 000 de oameni – în creştere cu 14% faţă de 2009 – au fost plasaţi în case temporare – cum ar fi mici hoteluri şi demi-pensiuni. Fundaţia a mai identificat o tendinţă a “oamenilor fără adăpost ascunşi”- unde familiile sunt forţate să împartă o cameră mai degrabă decât un apartament. 630 000 de locuinţe sunt descrise drept “supraaglomerate”. Raportul arată că, “Orice reducere semnificativă a plasei de siguranţă a bunăstării în Marea Britanie ca rezultat al reformelor coaliţiei, poate aduce scenariul unei clase de mijloc fără adăpost mult mai aproape.”

Între timp, Le Monde arată că populaţia din Franţa care trăieşte sub limita sărăciei (cu 954 de euro pe lună) a crescut în ultimii ani de la 7.8 milioane (13% din populaţie) în 2008 la 8.2 milioane în 2009 (13.5%), potrivit unui studiu al Institului Naţional de Statistică francez. O tendinţă care s-a înrăutăţit în ultimii doi ani, a declarat un reprezentant al fundaţiei de caritate Secours Populaire (Ajutor popular) pentru cotidianul parizian.

După China şi Coreea de Nord, România ar putea să aibă şi ea în curând propriul circuit turistic dedicat gloriei comunismului. La mai bine de 20 de ani după căderea lui Nicolae Ceauşescu, ministrul Turismului a anunţat într-adevăr crearea unui “itinerar propagandistic”, care va prezenta locurile care au marcat viaţa “Conducătorului”, scrie cotidianul România liberă. O iniţiativă justificată, printre altele, potrivit ministrului, de faptul că “50 la sută din români spun că trăiau mai bine pe vremea dictaturii Ceauşescu”, în timp ce “40 la sută susţin că instaurarea comunismului în România la sfârşitul celui de-al doilea război mondial a fost un lucru bun”.

“Dictatorii continuă să seducă şi să încânte chiar şi după moarte, dar guvernele democratice evită să intre în această spirală a fascinaţiei postume”, crede referitor la acest subiect editorialista Sabina Fati, care aminteşte despre recuperarea altor dictaturi în alte ţări, cum ar fi Germania sau Serbia, “cum ar fi glorificarea Zidului Berlinului de publicaţii de extremă stânga, sau de întreprinzători privaţi, ‘Trenul Albastru’ al lui Tito”. “Ar fi greu de crezut că vreunui ministru de la Madrid i-ar trece prin cap să facă un traseu turistic care să meargă ‘pe urmele lui Franco’”, conchide Sabina Fati.

"Da divorţului", scrie pe prima pagină The Times of Malta, după publicarea rezultatelor prin care, în 28 mai, alegătorii au votat în proporţie de 52.6 % în favoarea introducerii divorţului în arhipelag. Catolică şi conservatoare, Malta era ultima ţară din Uniunea Europeană care interzicea divorţul. Legea nu autoriza decât separarea legală şi anularea căsătoriei, iar recăsătoria nu era posibilă decât la capătul unei proceduri foarte lungi. Mulţi maltezi alegeau deci să plece în străinătate.

"Rezultatul deschide o nouă pagină în istoria societăţii malteze şi faţă de felul în care este percepută problema crescândă a căsătoriilor ratate", scrie The Times of Malta în editorialul său. "Alegătorii nu au spus doar da divorţului, ci au arătat şi că sunt bucuroşi să intre în modernitate. Noua Maltă nu este moralizatoare şi sufocantă; ea este cool şi deschisă", scrie şi confratele său, Malta Star. "În prezent, trage concluzia The Times of Malta, atenţia este îndreptată asupra Parlamentului şi a membrilor săi, care vor avea sarcina şi greaua responsabilitate de a traduce voinţa populară într-o lege care să conţină principalele elemente cuprinse în referendum, dar şi să atingă de fapt scopul principal, cel asupra căruia există un consensus naţional: întărirea căsătoriei şi a familiei".