Ea atribuie această schimbare polarizării politice și setei de putere a anumitor conducători. Printre statele europene enumerate se găsesc Ungaria (în frunte), Slovacia, Albania, Kosovo, Macedonia și Muntenegru în timp ce Polonia și, într-o mai mică măsură, Serbia par elevi buni.

după un an de negocieri, calitatea relaţiilor kosovare-sârbe nu se va schimba deloc după acest acord. Cele două ţări nu îşi recunosc încă legitimitate juridică. De unde necesitatea de a continua discuţiile până la atingerea unor relaţii stabile. […] Pentru Priştina, negocierile pot eventual să ducă la recunoaşterea sa de cele cinci state europene care nu au sprijinit independenţa sa (Cipru, Spania, România, Slovacia şi Grecia) şi la instaurarea unui nou cadru juridic. Dar nedefinirea statutului Kosovo necesită o nouă rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU – cu acordul Serbiei. UE va oferi Kosovo perspectiva europenă şi îi va permite un studiu de fezabilitate asupra integrării (fără să meargă până la deschiderea procesului pentru un acord de stabilizare şi asociere). Serbia, în schimb, ar putea să obţină statutul de candidat la UE. […]

Bruxelles vroia ca înainte să deblocheze statu quo şi să atragă Serbia spre UE, demonstrându-şi astfel utilitatea. Serbia, în sfârşit, viza mai ales statutul de candidat continuând să conteste independenţa, suveranitatea şi funcţionalitatea Kosovo. Un obiectiv atins în mod clar. Cât despre Kosovo, a pierdut ocazia de a-şi normaliza situaţia. Curând, fiecare ţară va intra în ciclul său electoral, o fază “normală” de instabilitate. Negocierile de aderare la UE pentru Serbia nu se vor putea deschide decât dacă situaţiile politice kosovare şi sârbe sunt clare şi stabile. Şi Bruxelles este cel care le va semnala momentul în care se vor aşeza din nou în jurul unei mese pentru a debloca stutu quo.

Confratele său Blic subliniază că Belgrad nu se aştepta la o atitudine atât de fermă a cancelarului german, şi se întreabă cine, din guvern sau comunitatea internaţională, i-a înşelat pe sârbi, povestindu-le “că Kosovo şi UE erau două subiecte separate, adică adeziunea la UE nu va fi condiţionată de pierderea Kosovo”.

Dinspre partea germană, Frankfurter Rundschau aminteşte că “în problemele de adeziune care privesc Balcanii, dacă dăm crezare Comisiei Europene, totul îşi urmează drumul. Fiecare pas este sărbătorit cu o rigiditate tehnocratică”. Dar “cei care au trăit sub comunism simt din instinct că nu anunţurile formale contează, ci avansările în fond. Nimic surprinzător atunci că în Balcani lumea se întreabă: ‘Chiar ne vor?: Şi la ce preţ?’”

Coincidenţă sau nu, acest eveniment intervine în aceeaşi săptămână în care Croaţia a aflat că negocierile pentru aderarea ei s-ar putea să nu fie finalizate până la sfârşitul lunii iunie, aşa cum era prevăzut. "Noua extindere a UE este o decizie strategică care provoacă o nouă încleştare geopolitică între ţările occidentale", a remarcat cotidianul croat Novi List săptămâna aceasta. "Ca şi la începutul anilor '90, pe de o parte se află ţările conduse de Germania şi Austria, cărora li s-au alăturat ţările din Grupul de la Visegrád (Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia), care consideră că Croaţia a fost prea mult timp victima prejudecăţilor şi îi sprijină aderarea rapidă la UE. Pe de cealaltă parte sunt Marea Britanie şi marii săi aliaţi continentali, Olanda, Danemarca şi ţările scandinave, care doresc să încheie negocierile la sfârşitul anului, atunci când Serbia ar putea îndeplini condiţiile pentru candidatura de aderare la UE". Acest scenariu devine credibil odată cu arestarea lui Mladić. Dar cei Douăzeci şi Şapte vor trebui să acţioneze cu prudenţă, întrucât Balcanii rămân un focar de numeroase crize potenţiale.

La Belgrad, este încă prea devreme pentru a evalua consecinţele politice ale arestării lui Mladić, dar la  Zagreb, condamnarea recentă la Haga a generalului Gotovina a întărit unele sentimente de ostilitate faţă de UE. Şi în ambele ţări, corupţia şi naţionalismul excesiv ameninţă în continuare perspectiva unei aderări fără incidente.

În Bosnia-Herţegovina, sârbii, cei comandaţi de Mladić, încă ameninţă să organizeze un referendum privind independenţa lor, ceea ce ar însemna eşecul păcii firave stabilite în 1995. Iar în Kosovo, pe care încă refuză să-l recunoască cinci state din UE şi unde criminalitatea şi corupţia prosperă, ipoteza unei  separări între partea cu majoritate albaneză şi cea cu majoritate sârbă cântăreşte încă greu în echilibrul regional.

În ajunul arestării lui Mladić, comisarul UE pentru extindere şi politica de vecinătate, Stefan Fülle, a prezentat noua strategie a UE pentru vecinătate, concentrată în principal asupra lumii arabe, în detrimentul unor ţări precum Belarus, Ucraina şi Georgia, care au fost până în prezent considerate drept priorităţi. Ca şi cum Uniunii Europene i-ar fi greu să acţioneze constant în mai multe direcţii. Balcanii sunt la intersecţia dintre aceste două perspective, extinderea şi vecinătatea. Croaţia şi acum Serbia sunt în prim-plan. Dar efortul care trebuie depus faţă de aceste două ţări nu trebuie să oculteze interesele din întreaga regiune. Arestarea lui Mladić este doar un capitol într-o istorie cu multe riscuri.

Şi lucrurile ar putea continua în acelaşi ritm : după summit-ul celor patru "mari" în materie de imigrare, convocat de către Franţa pentru 9 septembrie – pe care preşedinţia belgiană a UE ameninţă să-l boicoteze, temându-se că serveşte numai a legitima politica Parisului privind romii – va fi rândul miniştrilor de externe de a se întâlni, pentru a discuta, printre altele de Kosovo (Berlin a reamintit recent Serbiei că, dacă renunţă  la pretenţiile ei, i s-ar deschide uşa UE), şi de starea (nu prea teribilă) a justiţiei în Bulgaria şi România, care aşteaptă pentru a adera la spaţiul Schengen. Urmează în dezordine referendum-ul asupra alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova (condiţie pentru continuarea negocierilor de aderare), cel din Turcia asupra reformei Constituţiei (idem) şi alegerile legislative din Suedia.

Deci amplă materie de dat apă la moara preşedinţiei belgiene, cam discretă până acum, şi a cărei perioadă de probă se apropie de sfârşit.

Iulia Badea Guéritée

În ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă, Comisia a reiterat neliniştile sale privind respectarea, de către Ankara, a drepturilor omului. Pentru prima oară, notează EUObserver, Comisia a denunţat ameninţări la adresa libertăţii presei, în urma amenzii fiscale de 2,2 milioane de euro impuse grupului de presă Dogan Yayin. În schimb, explică cotidianul turc Zaman, "Comisia susţine acţiunea capitalei turce în procesul Ergenekon – o reţea clandestină acuzată de intenţia de a răsturna guvernul" – şi o încurajează "să continue procesul de democratizare, în particular iniţiativa kurdă, care vizează găsirea unei soluţii durabile la problema minorităţilor".

Preşedintele şi primul ministru kosovar, Fatmir Sejdiu şi Hashim Thaçi, şi-au prezentat în mod deschis opoziţia faţă de un acord de cooperare între Eulex şi Serbia vizând combaterea contrabandei de-a lungul frontierei sârbo-kosovare. Aceştia reproşează Eulex-ului semnarea unui acord cu Belgradul, fără a-i fi informat şi fără a fi luat în considerare suveranitatea provinciei Kosovo, precizează TAZ, care explică că Belgradul nu negociază decât cu Eulex deoarece orice negociere directă cu Pristina ar echivala cu o recunoaştere a independenţei vechii provincii sârbe, "lucru ce trebuie evitat în orice situaţie".

Pentru a protesta împotriva acordului, mai mulţi membri ai grupului naţionalist kosovar "Autodeterminarea", ostil,conform unor surse, oricărei prezenţe străine în Kosovo, au incendiat miercuri 26 august, aproximativ 30 de autovehicole aparţinând Eulex.

Într-un interviu acordat ziarului Volkskrant, acest fost redactor-şef al cotidianului Vjesnik, secretar de stat şi ambasador, a declarat că "frustrările ţărilor din Balcanii de Vest se acumulează cu fiecare întârziere în procesul de aderare". Iar "morcovul" îşi pierde farmecul.

Biscevic dă ca exemplu Croaţia, a cărei aderare este pusă în pericol de un conflict cu Slovenia asupra împărţirii apelor teritoriale : "Aş fi dorit ca Comisia Europeană să facă mai mult pentru a aduce Slovenia şi Croaţia la un acord, regretă diplomatul. UE permite deci unui stat membru să se opună unei aderări sub pretextul unei neînţelegeri totuşi bilaterală. Din acest punct de vedere nu arată prea respectabilă." Pentru Biscevic este simplu: "Dacă UE nu provoacă decât frustrări, politicienii [din Balcani] se vor concentra pe alte subiecte."