De la alegerile din mai 2010, în urma cărora VV a obţinut peste 10% din voturi, partidul lui Bárta a devenit "simbolul decăderii" politicii cehe, observă cotidianul economic din Praga. Şi totuşi, "Vít Bárta şi gruparea lui politică nu sunt rădăcina răului în politica cehă, doar unul din fructele sistemului care a fost zdruncinat vinerea aceasta, dar ale cărui baze sunt în continuare solide". Partidul VV este "unul dintre cele mai ciudate exemple de pe scena politică locală" şi "metodele lor tragi-comice şi câteodată foarte periculoase excelează prin amatorismul care reiese din felul lor direct de manifestare".

Hospodářské Noviny precizează că tipul de corupţie practicat de către alţi politicieni este mult mai sofisticat şi inventiv, drept pentru care este mult mai dificil de dovedit. "Dacă ar fi aduşi în faţa unui tribunal, întregul sistem politic s-ar prăbuşi", scrie cotidianul, adăugând totuşi că procesul lui Bárta este un mare pas înainte pentru tânăra democraţie a ţării.

Afacerea îl privește pe influentul și controversatul om de afaceri și lobbyst Roman Janoušek și pe responsabilul Pavel Bém, ale căror conversații telefonice au fost înregistrate de serviciile de informații în 2007, când Bém era primar al Pragăi. Obținute doi ani mai târziu de politicianul ce luptă împotriva corupției, Vít Bárta, aceste înregistrări fac obiectul unei anchete a poliției. Publicate în presă, ele au arătat enorma influență pe care Janoušek o exersa asupra primăriei din Praga.

“Rețeaua de relații pe care le-au construit în jurul lor nu s-a limitat totuși doar la capitala cehă, ci a jucat un rol major în privatizarea țării în anii 2000”, notează HN. Ziarul compară chiar acțiunea celor doi bărbați cu cea a clanurilor mafiote care își împart afacerea în romanul Nașul.

La o zi după publicarea în presă a conversațiilor între Bém și Janoušek, acesta din urmă a provocat un accident de mașină, lovind o femeie de 51 de ani și fugind de la locul accidentului fără a-i oferi ajutor. Câteva minute mai târziu, Janoušek a fost oprit de poliție cu 2,2 g de alcool în sânge.

“Este un film trist despre fostul primar și lobbyst. Istoria lor depășește tot ceea ce am putea inventa pentru un scenariu”, comentează SME. Potrivit ziarului din Bratislava, afacerea Bém-Janoušek incarnează “Gorila” cehă, scandalul care a provocat căderea Conservatorilor în timpul ultimelor alegeri legislative din Slovacia.

O singură problemă: în zilele cu vânt puternic, reţeaua energetică Nord-Sud este saturată şi electricitatea este redirecţionată în mod automatic spre Est, în Polonia şi Republica Cehă. Saturaţia se explică prin faptul că reţelele au fost concepute pentru debite stabile şi continue. Polonia se gândeşte deci să instaleze defazoare la frontieră pentru a nu primi decât electricitatea care îi este necesară. Germanii ar trebui atunci să întrerupă funcţionarea eolienelor lor şi, pentru a compensa lipsa de energie din sudul ţării, să importe din Franţa energie nucleară...

Problema s-ar agrava dacă Cehia ar trebui să urmeze exemplul Poloniei pentru a-şi proteja reţeaua, precizează FTD. Dar, pentru moment, acest mic stat care este unul dintre principalii exportatori de energie din UE, prevede să investească 2,5 miliarde de euro pentru a-şi dezvolta propria reţea.

Înregistrările au fost obţinute în mod misterios în 2009 de către agenţia de securitate privată ABL, care aparţinea pe atunci liderului partidului Věci veřejné (Afaceri publice, VV), Vít Bárta. La capătul unei campanii axate pe lupta împotriva corupţiei, acesta din urmă a beneficiat de un scor care a dus la intrarea partidului în guvern, în 2010.

Bárta a fost totuşi constrâns să-şi dea demisia din postul de ministru în aprilie 2011, după ce partidul său a fost acuzat într-o altă afacere de ascultări telefonice şi de corupţie. În timpul procesului, care a început în 5 martie, s-a dovedit că toată campania sa electorală fusese finanţată de ...Janoušek.

Potrivit ziarului, care titrează pe prima pagină "telefoanele secrete ale lui Pavel B.", conversaţiile sunt o dovadă a "condiţiilor sălbatice" care domneau la primărie şi dovedesc că Janoušek, care este urmărit, printre altele, în Elveţia, pentru spălare de bani, întreţinea "relaţii strânse" cu funcţionarii primăriei şi că

el avea un cuvânt de spus în subiecte dintre cele mai importante: planul local de urbanism, vânzarea de terenuri, activităţile comerciale ale întreprinderilor primăriei şi politica de resurse umane.

"Poziţia primului ministru Petr Nečas, potrivit căruia Pactul fiscal nu ne aduce niciun profit, rezumă poziţia tristă pe care o avem faţă de Uniune: a lua şi a nu da", regretă Tomáš Sedláček. Ori, aminteşte el,

După 1989, Cehoslovacia şi apoi cele două state care au rezultat au avut o prioritate internaţională majoră: plecarea din 'zonă', din ceea ce a mai rămas după destrămarea URSS. Am intrat în OCDE, NATO şi UE pentru a arăta clar cărei tabere aparţinem.

"NU-ul ceh adresat regulilor bugetare europene nu reprezintă niciun risc pentru ţară, consideră un alt economist în HN. Pentu Pavel Kohout, tratatul nu rezolvă niciuna dintre probleme legate de criza euro", dar "poate ajuta la armonizarea fiscală". Ori, chiar dacă ea ar conveni Franţei şi Germaniei, o armonizare ar fi devastatoare pentru competitivitatea cehă.

A merge la pas cu o turmă înseamnă a plăti greşelile altora, cum ar fi de exemplu bancherii francezi sau germani. Doar cei care pun corect problemele pot obţine ceva.

Ministrul Afacerilor Externe, Karel Schwarzenberg, care, el, ia apărarea pactului bugetar, a prevenit că Republica cehă, "care strigă puternic pentru a se regăsi la periferia Uniunii", ar putea să se răzgândească şi să-şi adauge semnătura pe pact, mai târziu sau anul viitor.

Studiul realizat cu participarea a 500 de persoane din trei regiuni – Austria Superioară, Austria Inferioară şi Burgenland – are tendinţa de a arăta că deschiderea frontierelor, acum 20 de ani, nu mai este resimţită ca o ameninţare pentru stabilitatea socială a ţării, constată cotidianul. Turismul şi comerţul au contribuit la ameliorarea coabitării transfrontaliere.

Locuitorii din regiunile frontaliere ale Republicii Cehe, Slovaciei şi Ungariei vin mai ales pentru a cumpăra. Aceasta creează o nouă putere de cumpărare în aceste teritorii din Estul Austriei, care sunt mai slabe din punct de vedere economic. Deci nu este de mirare că populaţia locală face un bilanţ pozitiv din perspectiva pieţei muncii. 48% din cei chestionaţi în Austria Superioară, 40% în Burgenland, 36% în Austria Inferioară, în apropierea Slovaciei şi 34% în regiunea de lângă frontiera cehă vorbesc despre o "evoluţie pozitivă" a pieţei muncii.

Singura reţinere la această nouă simpatie este o impresie a austriecilor referitoare la creşterea criminalităţii venite din Est. Această percepţie este totuşi dezminţită de statistici, afirmă Die Presse.

Pentru cotidian, summitul de la Bruxelles nu instaurează chiar o diviziune a Europei, dar poate fi măcar considerat ca un evement care scoate la iveală "diferitele puncte de vedere asupra integrării, unde toată lumea poate să-şi aleagă locul". În acest cadru,

Republica Cehă nu a ales să stea la masa rotundă, ci în anticameră […]. Ea a preferat să 'asculte' prin pereţii unei săli minuscule, de unde va fi dificil să influenţezi evenimentele din Europa.

Václav Havel a trăit în adevărul împotriva conformismului general şi a ipocriziei. Scriitor şi disident, era un opozant activ şi scria piese şi eseuri. A îmbinat toate aceste calităţi într-un mod aproape perfect […] În 1983, s-a întrebat referitor la natura scriitorilor disidenţi. Şi a concluzionat că ei sunt singurii capabili să spună sus şi tare ceea ce toată lumea ştie dar nu are curajul să spună deschis. Chiar dacă simpla idee de a incarna conştiinţa naţiunii le pare insuportabilă, “disidenţii” vorbesc pentru cei care rămân tăcuţi. Ei îşi riscă viaţa când alţii nu îndrăznesc. […] Viaţa şi moştenirea lui Václav Havel sunt sinteza umilinţei şi a mândriei, a eroismului fără oprire şi a sarcasmului auto-ironic. Era lipsit de orice vanitate, ură sau fanatism. Rebel în faţa dictaturii şi a stereotipurilor timpului său, nu a încetat niciodată să combată conformismul compatrioţilor săi.

În Adevărul, Grigore Cartianu scrie că, din cauza morţii lui Václav Havel, “continentul e mai trist, iarna – mai cenuşie”. Redactorul-şef al cotidianului bucureştean evocă un text din 2007 în care regretă că românii nu au avut şansa unei figuri luminoase precum cea a fostului preşedinte ceh:

În 2002, când am auzit că Václav Havel a chemat trupa Rolling Stones la Praga, unde a sărbătorit aniversarea lui Mick Jagger, mi-am amintit brusc: Ion Iliescu a chemat minerii la Bucureşti! Doi preşedinţi, două filosofii.

La Berlin, Der Tagesspiegel notează că Havel  

a influenţat durabil situaţia geopolitică a ţării sale şi cea a Europei Centrale şi Orientale. […] Dar a susţinut şi participarea conducătorilor acestor ţări în războiul din Irak condus de Statele Unite [în 2003], ceea ce a suscitat destulă iritare. Era un om de stat mereu capabil să surprindă prin discursuri şi inversări extraordinare. […] Germanii mai ales trebuie să-şi amintească de el cu recunoştinţă, căci s-a angajat ca nimeni altul pentru reconcilierea germano-cehă. De abia ales preşedinte, el şi-a surprins compatrioţii şi RFA cu un act puternic simbolic care lasă să se întrevadă omul de teatru: a făcut două vizite oficiale în aceeaşi zi, la Berlin (Est) şi în Munchen, legând astfel cu un singur gest al mâinii [...] două date traumatizante pentru cehi: la matineu, Berlin, unde Hitler a forţat premierul ceh să capituleze; după-amiaza, Munchen, unde s-a încheiat acordul din 1938 care însemna începutul sfârşitului Cehoslovaciei libere şi începutul războiului.

În The Guardian, istoricul Timothy Garton Ash îl numeşte pe Václav Havel  “personajul principal al unei piese care a schimbat istoria”: 

Havel a fost una dintre figurile marcante ale Europei de la sfârşitul secolului al XX-lea. Nu este numai arhetipul disidentului […] Nu a fost numai instigatorul unei revoluţii de catifea: a fost iniţiatorul Revoluţiei de catifea originale, cea care a furnizat eticheta aplicată pentru numeroase alte proteste de masă nonviolente după 1989.

Titrând despre “Disidentul”, Libération reia cuvintele lui Milan Kundera, potrivit căruia, “Opera cea mai frumoasă a lui Václav Havel este viaţa sa”:

Cu o mână de disidenţi, el a împărtăşit ideea “vieţii adevărului” împotriva propagandei, a reinventat “puterea celor fără-putere” şi a trimis comunismul la marele muzeu al iluziilor pierdute. Eticii din convingere, Havel i-a adăugat principiul responsabilităţii: “disidentul” a devenit “factor de decizie”. Asumând puterea pe care destinul i-a conferit-o refuzându-i statutul de victimă. Trebuie să-l auzim spunându-le concetăţenilor săi, abia ales, că toţi, chiar dacă la grade diverse, au “co-creat şi întreţinut sistemul totalitar”. În acest moment al revoluţiilor şi al tranziţiilor febrile, mai este o lecţie la care trebuie să medităm, venită de la preşedintele-filozof: Havel a refuzat dezordinea reglărilor de conturi şi pericolele unei justiţii fără milă. […] În aceste condiţii se înrădăcinează fermentul democraţiei.

În La Repubblica, editorialistul Sandro Viola, care îl întâlnise pe Havel înainte de căderea comunismului, aduce un omagiu memoriei ultimului dintre politicieni “moralişti”:

Doar el este cel care a incarnat un model nou al omului de stat. Cel care ajunge la putere aducând cu el nu numai interesele partizane, ambiţia personală, capacitatea de a pluti printre mizeriile politicii, ci şi o viziune a omului şi a lumii mai ample, mai nobile decât cea pe care o putem detecta printre conducătorii europeni.

“Un pic din Havel pe strada Legii [unde se găsesc Parlamentul şi guvernul din Belgia] nu ar strica” scrie într-un editorial Steven Samyn, în De Morgen. Evocând documentarul Občn Havel (“Cetăţeanul Havel” al lui Pavel Koutecký şi Miroslav Janek), unde asistăm la pierderea inocenţei politicienilor cehi şi slovaci după căderea comunismului şi trecerea lor spre cinismul intrigilor de partid, Samyn notează că aici vedem

şi un om modest, care rămâne fidel principiilor sale, chiar şi atunci când sunt demodate. A continuat să-i apere pe romi, chiar dacă asta reprezenta o sinucidere politică.

Având în vedere dezbaterea actuală asupra integrării europene în Republica Cehă, cronicarul Martin Ehl arată riscul ca o majoritate să se îndrepte spre uniunea eurosceptică a preşedintelui Václav Klaus. Interesul ţării, care depinde economic de Germania, este totuşi “de a fi prezentă, de a nu pune beţe în roate şi de rămâne aproape de ceea ce se întâmplă” estimează Ehl.

Mai devreme sau mai târziu, realitatea economică îi va convinge pe politicienii cehi să regândească atitudinea ‘europrudentă’. Nu va mai fi posibil să menţină poziţia unui pasager clandestin, care profită doar de ceea ce are chef – fie Cehia se regăseşte izolată economic şi politic ca Ungaria (…) fie ea prinde trenul viitoarei prosperităţi europene.

"Decizia băncii centrale a Austriei […] încheie o etapă a crizei şi o deschide, probabil, pe următoarea", consideră România liberă la Bucureşti. "Efectele concrete sunt destul de severe, însă pot fi depăşite: presiune suplimentară pe deprecierea leului, dobânzi mai mari, dificultatea statului […] de-a se mai împrumuta. Mai grav este însă efectul simbolic […]. Suntem iarăşi doar o piaţă emergentă, cu profituri uneori mari dar şi cu riscuri pe măsură, unde merită să intri doar dacă ştii exact ce poţi să obţii într-un interval bine-definit şi, mai ales, dacă ştii cel puţin trei drumuri rapide înapoi". Pentru cotidianul bucureştean, care reaminteşte că vremurile bune din 2007, când "bancherii greci şi cei austrieci încă se băteau pe cotă de piaţă în Estul Sălbatic" s-au terminat, "Austria sacrifică România pentru a se salva pe sine", în contextul în care “băncile austriece şi cele greceşti controlează acum mai mult de jumătate din piaţa bancară din România". Pe scurt, este "sfârşitul tragic al colonialismului financiar".

De partea cehă, Respekt se teme că "ţări precum Ungaria, România, Serbia sau Ucraina vor fi obligate să înfrunte, cel puţin din partea băncilor austriece, un brusc ‘credit crunch’, o reticenţă neaşteptată de a acorda credite". Ţări precum Republica Cehă sau Slovacia pot de asemenea să suporte consecinţele, deoarece presa internaţională uită că situaţia lor este foarte diferită de cea a celorlaltor ţări din regiune, scrie săptămânalul din Praga: "În Republica Cehă şi în Slovacia se economiseşte mult. Cele două ţări sunt relativ sub-îndatorate. Nu numai în privinţa marilor societăţi […] dar de asemenea şi mai ales în sectorul micilor comercianţi. De exemplu, volumul împrumuturilor ipotecare în aceste ţări este de 25% din PIB, în Europa de Vest este de 55% şi în Marea Britanie, acesta depăşeşte 100% din PIB".

A petrecut mai mult de 10 ani în închisoare din cauza luptei duse împotriva regimului comunist şi a ideilor pe care le exprima deschis. În 1985 a obţinut Premiul pentru literatură Tom Stoppard pentru culegerea sa de poeme, "Cântecul de lebădă al lui Magor" (nu a fost tradusă în limba română), scrisă în închisoare şi publicată iniţial în străinătate, şi, după 1989, în Republica Cehă. În 2006 a obţinut premiul literar naţional Jaroslav Seifert pentru ansamblul operei sale. Odihneşte-te în pace, "Nebunule, care ai ajuns în ceruri", conchide Lidové noviny.

În Republica Cehă, în schimb, autorităţile par să opteze pentru o relaxare a legislaţiei. Ministerul Sănătăţii a anunţat că pregăteşte o lege asupra drogurilor care ar premite canabisului să fie considerat ca medicament. El va fi prescris persoanelor grav bolnave (chimioterapie, scleroză în plăci şi pacienţi în stare terminală). "Canabisul va fi cultivat de stat sau importat", titrează MF Dnes, care explică faptul că el ar putea fi adus chiar din Olanda, cel mai probabil, din cauza legislaţiei cehe. Rămâne de văzut, comentează cotidianul, cum ne vom asigura că noul "medicament" va fi disponibil exclusiv în farmacii şi pe baza unei reţete medicale, şi nu pe piaţa neagră.

Andrej Babiš cere să se creeze o nouă “Platformă civică”, cu referire la mişcarea democratică din 1989, “pentru a purifica acest mediu”, explică Hospodářské noviny, care subliniază că nu este singurul care îşi exprimă nemulţumirea. “O parte dintre oamenii de afaceri se pregătesc să-şi bage banii în lupta împotriva acestui sistem de corupţie, din care fac parte şi poliţia şi justiţia”, notează cotidianul, citând fundaţia împotriva corupţiei creată de Karel Janeček, patronul societăţii RSJ Algorithmic Trading.

Potrivit proiectului ministerului, energia nucleară ar trebui să înlocuiască cărbunele şi să reducă astfel dependenţa ţării de petrolul şi gazul importate din Rusia. Republica Cehă va deveni oare "centrul nuclear al Europei?", se întreabă astfel ziarul, care explică faptul că această nouă concepţie este radical opusă celei a Germaniei. Aceasta din urmă a decis să renunţe la energia nucleară până în 2022, ca urmare a catastrofei de la Fukushima, din Japonia, şi mizează de acum înainte pe energii regenerabile.

Apariţia, zilele acestea, a cărţii "1968. Punct de vedere rusesc"(nu a fost tradusă încă în limba română), scrisă de istoricul ceh Josef Pazderka, a adus pentru prima oară cehilor punctul de vedere sovietic asupra primăverii de la Praga şi a încheierii abrupte a acesteia. "Astăzi, nu mai avem nevoie să demonizăm Rusia", scrie Euroskop, "dar ar fi mai bine să rămânem circumspecţi faţă de o ţară care încă nu a fost în stare să reflecteze la ocupaţia din 1968, deoarece chiar şi în rândul intelectualilor ruşi continuă să fie alimentat clişeul cum că Cehoslovacia a fost salvată de o a doua agresiune germană".

Cotidianul Mladá fronta DNES dezvăluie la rândul său că o parte din societatea sovietică, mai ales intelectuali şi disidenţi, urmăreau îndeaproape evenimentele din 1968 în Cehoslovacia, în speranţa că Primăvara de la Praga urma să se extindă în URSS: "Pentru aceştia intervenţia militară a reprezentat ruptura ideologică faţă de sistemul comunist".

Miniştrii ameninţă în prezent să părăsească guvernul – ceea ce ar determina căderea sa – atâta timp cât Bátora şi ministrul său nu demisionează. Clenciul, explică ziarul praghez, este că Bátora, un fost lider de extremă dreapta şi preşedinte al Iniţiativei radicale şi eurosceptice, se bucură de susţinerea preşedintelui Republicii, Václav Klaus, care nu ratează nicio ocazie pentru a-l pune pe Nečas în încurcătură.

Cazul lui Bátora aminteşte de cel al ministrului italian al Reformelor federale, şeful Ligii Nordului, Umberto Bossi, care a provocat recent agitaţie în sânul presei italiene pentru că l-ar fi calificat drept “pitic enervant” (sic) pe colegul său de guvern Renato Brunetta.

Cât despre mia de manifestanţi care au defilat în capitală, au primit ministrul Finanţelor, Miroslav Kalousek, sub o ploaie de roşii şi ouă, scrie ziarul. Preşedintele Vaclav Klaus a trebuit să anuleze sărbătoarea organizată pentru aniversarea zilei sal de naştere (70 de ani), povesteşte Hospodarske noviny, care trage concluzia: "Explozia furiei poporului, Armagedonul social şi invazia spiritului francez în Europa centrală" nu au mai avut loc până la urmă: "s-au lovit de spiritul pur ceh".