În faţa criticilor virulente faţă de politicile de austeritate din Europa, Comisia Europeană intervine într-o afacere naţională: cea a politicii sociale şi a pieţei forţei de muncă, relatează cotidianul din München.

Comisarul care se ocupă cu acest dosar, László Andor, trebuie să prezinte săptămâna aceasta "un pachet pentru (locurile de) muncă" al cărui obiectiv este crearea a 17 milioane de noi slujbe în Europa până în 2020.

Principalele măsuri ale acestui plan sunt: deschiderea completă a pieţelor muncii, atât în domeniul privat cât şi public, pentru toţi cetăţenii europeni – inclusiv români şi bulgari –, "salarii minime adaptate" care să permită tuturor angajaţilor să poată trăi din munca lor, recunoaşterea diplomelor respective şi o scădere a taxelor şi contribuţiilor salariale.

Pentru Comisie, sectoarele precum sănătatea, serviciile pentru persoanele în vârstă, dezvoltarea unei economii durabile din perspectiva climatică şi cel al tehnologiilor informaticii, sunt cele cu cel mai mult potenţial. Rămâne de văzut dacă statele vor permite o intervenţie în afacerile lor sociale: planul va fi discutat cu ocazia summitului european din iunie.

Ministrul bulgar al Afacerilor Externe, Nikolaï Mladenov, a subliniat că cele două ţări discutau despre delimitarea teritoriilor din Marea Neagră încă de acum 20 de ani. "Subiectul nu constitue deloc o problemă în cadrul relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări", a asigurat acesta, citat de presa bulgară, care se arată totuşi surprinsă de apariţia acestei neînţelegeri.

De cealaltă parte a Dunării, acest "timing" nu miră deloc cotidianul Adevărul:

Porţiunea de platou continental din Marea Neagră aflată în dispută între România şi Bulgaria este situată într-o zonă prin care este proiectată trecerea conductei South Stream [proiect susţinut de Rusia]. În cazul soluţionării favorabile României a litigiului, s-ar asigura peste 50 de metri lineari comuni cu platoul continental al Turciei, ceea ce ar constitui un avantaj prin crearea unei conexiuni directe cu Turcia în cazul în care proiectul Nabucco [gazoduct concurent al South Stream, susţinut de UE] ar fi finalizat.

Şeful diplomaţiei române, Cristian Diaconescu, a dorit totuşi să calmeze spiritele:

Nu trebuie nimeni să se supere, nu trebuie nimeni să se enerveze pentru că sunt domenii de interes naţional pentru ambele state şi care la un moment dat ar trebui totuşi să fie rezolvate pentru că iată apar, să spunem, probleme de exploatare, de concesiune.

Cotidianul românesc notează că, potrivit raportului, Bucureşti şi Sofia au făcut progrese, dar lupta împotriva corupţiei la nivel înalt este încă lentă, mai ales în România. Aceasta trebuie să consolideze responsabilitatea magistraţilor şi să descurajeze corupţia prin aplicarea de măsuri exemplare şi prin confiscarea averilor obţinute în mod ilicit. MCV cere şi punerea în practică a strategiei naţionale anticorupţie şi excluderea din Parlament a deputaţilor şi senatorilor condamnaţi pentru corupţie.

În ciuda progreselor, ministrul desemnat al Afacerilor Europene, Leonard Orban, spune că Olanda, principalul opozant al intrării României şi Bulgariei în Schengen, nu îşi va schimba părerea înainte de prezentarea raportului definitiv al MCV, în această vară.

În Bulgaria, anunţul concluziilor raportului MCV a fost puţin eclipsat de noutăţile asupra intemperiilor şi doliul naţional decretat în memoria victimelor inundaţiilor în satul Bisser (8 morţi), în sudul ţării. Dar asta nu a împiedicat ziarul online Mediapool să califice raportul drept “foarte critic”, subliniind că, pentru prima dată, nu a fost menţionată în raport “voinţa politică” a Sofiei de a combate corupţia şi de a efectua reformele necesare în domeniul justiţiei.

În Bucureşti şi Sofia, guvernele se simtă trădate, deoarece au impresia de a fi făcut în zadar eforturile  necesare. Dar dincolo de această perspectivă naţională, există astăzi semne că Europa a devenit un fel de labirint în care nimeni nu-şi mai recunoaşte graniţele.

Frontierele externe, cele ale spaţiului Schengen, supuse unor tensiuni de partea greacă sau italiană, sunt întărite cu sârmă ghimpată (între Grecia şi Turcia) sau cu patrule maritime sporite (în Marea Mediterană), fără ca vreo linie directoare să fi fost trasată la nivel european.

Frontierele interne, care sunt presupuse a fi acum teoretic doar linii administrative simbolice, sunt la rândul lor obiectul unor manevre care subminează principiul însuşi de spaţiu de liberă circulaţie. Danemarca a restabilit controlul frontierelor sale, oficial pentru a lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, iar Franţa a făcut-o de asemenea pentru a împiedica tunisienii veniţi din Italia să intre pe teritoriul său. În sfârşit, alte  frontiere, politice, apar acolo unde nu sunt neapărat aşteptate, în funcţie de interesele interne : în Olanda, Finlanda sau Danemarca, sub presiunea partidului lui Geert Wilders, a "Adevăraţilor Finlandezi" sau Partidului Poporului Danez.

"Reproşez Europei şi Italiei faptul că dorm şi nu sunt conştiente de forţele naţionaliste şi centrifuge care le sfâşie. Nu am tras învăţături din Balcani: este suficient să arătăm cu degetul un duşman unei populaţii care duce lipsă de repere pentru ca aceasta să-l ia ca atare", previne italianul Paolo Rumiz în cartea lui Aux frontières de l’Europe (La graniţele Europei, ed. Hoebeke, 2011, nu înca tradusă în limba româna). El ar fi putut adăuga că ea îşi lasă să piară o parte din sufletul ei între aceste graniţe mai mult sau mai puţin maleabile.

Cât priveşte conferinţa Merkel/Socrates, Publico notează că “printr-o singură voce”, cei doi lideri “au recitat cu atenţie” un discurs al cărui scop era să convingă pieţele asupra sănătăţii financiare a Portugaliei. Respingând clar faptul că Lisabona ar avea nevoie de o salvare de la FMI sau de ajutor de la Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF), Merkel l-a lăudat pe premierul portughez pentru “paşii curajoşi în vederea reducerii deficitului”, subliniind în acelaşi timp că reformele structurale şi bugetele de austeritate “trebuie să meargă mai departe”. Potrivit ziarului din Lisabona, Merkel şi-a exprimat rezervarea în privinţa cererii Portugaliei de a întări Fondul European pentru Stabilitate Financiară în schimbul susţinerii termenilor Pactului de Competitivitate franco-german, din cauza “ostilităţii în creştere” a opiniei publice germane de a ajuta economiile slabe.

În timp ce discuţiile avansează şi cei 17 miniştri de finanţe din zona euro se pregătesc pentru întâlnirea de la Bruxelles din 11 martie, unde vor discuta termenii planului Sarkozy-Merkel, care îşi propune armonizarea taxelor europene şi a politicilor pensiilor, statele membre care nu se află în zona euro se simt lăsate pe un loc secund, scrie Adevărul. “Varşovia e supărată că nu a fost invitată la masa negocierilor pentru viitorul zonei euro”, scrie cotidianul bucureştean, adăugând că Bulgaria, care a pregătit deja propuneri pentru amendarea Constituţiei în scopul asigurării stabilităţii finanţelor publice, “simte că şi-a făcut temele”. Între timp, o Românie lovită de criză crede că viitoarea sa contribuţie la EFSF, în jur de 2,5 miliarde de euro, este excesivă. Contribuţia este în prezent calculată în funcţie de PIB şi de populaţie, iar România, care nu este membru al zonei euro, şi-ar dori să se ia în calcul doar elementul PIB, aşa cum se face pentru statele membre ale zonei euro. Statele din zona euro cât şi cele din afara ei sunt din ce în ce mai furioase pe modul unilaterial al Angelei Merkel de a se ocupa de criză, iar Bruxelles pare să privească în altă parte, în timp ce Preşedintele Van Rompuy este în turneu în Europa Centrală şi de Est, pentru “a calma spiritele”, mai notează biroul de la Bruxelles al ziarului bucureştean.

În Bulgaria şi România, veto-ul franco-german a fost primit cu mirare şi dezamăgire. Astfel, cotidianul bulgar Dnevnik titrează "Franţa şi Germania blochează Bulgaria pentru Schengen". "De ieri, a devenit clar că şi Germania consideră că ţara noastră nu este pregătită", scrie ziarul, care califică apropierea Berlinului de poziţia franceză drept "surpriză". Ziarul îl citează pe ministrul Afacerilo externe, potrivit căruia "trebuie să ne dublăm eforturile, mai ales în sistemul juridic, pentru a dispersa îndoielile partenerilor noştri" şi aminteşte că orice intrare în spaţiul Schengen trebuie adoptată în unanimitate de către cei Douăzeci şi şapte.

Guvernul român denunţă la rândul său o atitudine "discriminatorie" faţă de cele două ţări, în timp ce presa, începând cu Gândul, se întreabă "Ce treabă au Parisul şi Berlinul să ne discrimineze?". "N-ar trebui, în loc să ne indignăm că nu suntem doriţi în spaţiul Schengen de fondatorii UE, să ne întrebăm cum de am ajuns în Uniunea Europeană?", în 2007, scrie cotidianul din Bucureşti. Potrivit acestuia, corupţia era la fel de importantă la acea epocă şi situaţia nu se va remedia de la o zi la alta. De fapt, observă Gândul, "pur şi simplu, interesele lor reci, politico-economice, au devenit în acest moment contrare celor ale României", a cărei diplomaţie este indicată ca fiind principala responsabilă a acestui eşec.

Evenimentul Zilei, citându-l pe Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, scrie că "nimeni nu poate fi expulzat dintr-o ţară, doar pentru că face parte din minoritatea romă", în timp ce Adevărul consideră că "exemplul Franţei a amplificat în Europa atitudinile rasiste". Cotidianul reaminteşte că  "comuniştii români au încercat şi ei să-i controleze pe ţigani. S-au gândit să le construiască locuinţe, dar  ţiganii dormeau în corturi şi îşi ţineau caii în case. Acum, francezii vor să-i trimită înapoi la casele pe care nu le au pentru că sunt nomazi, chiar dacă migrează cu avionul, nu cu căruţa cu coviltir. Şi aici este marea provocare care stă în faţa Franţei şi a Europei. Să schimbe mentalitatea unei etnii care trăieşte într-o lume modernă, după reguli rămase încremenite în realităţi sociale de acum sute sau mii de ani. Franţa raţională, Franţa luminilor se poate gândi la soluţii mai bune".

În Bulgaria, autorităţile încearcă de la sfârşitul lunii iulie să "readucă această problemă la justa ei proporţie", sau conform unor observatori, de a "minimiza" extinderea ramificaţiilor acestor întoarceri. O poziţie facilitată de cvasi-lipsa de reacţie din partea reprezentanţilor oficiali ai comunităţii rom din ţară. Prim-ministrul Boiko Borisov, citat de cotidianul de opoziţie Sega, a explicat că "oricum, fiecare din aceste persoane este individual responsabilă pentru ceea ce i se întâmplă, nu sunt expulzări în masă". Iar în  Dnevnik, ministrul Afacerilor Externe, Nikolai Mladenov, asigură că polemica este mai ales "o chestiune internă pentru Franţa".

Majoritatea mass-media bulgară consideră în schimb că acest caz este comun întregii Europe, dar că evaluările nu sunt aceleaşi în funcţie de perspectivă, din Vestul sau Estul continentului. Cotidianele populare, precum Trud şi 24 Tchassa astfel, se miră de "înţelegerea" Comisiei Europene cu privire la acţiunile Franţei şi se întreabă dacă Bruxelles ar fi fost tot atât de îngăduitor în cazul în care Sofia ar fi luat măsuri împotriva romilor. "Dacă Europa înseamnă dublă măsură, atunci nu o vrem. Nu, mulţumesc, Franţa!", au lansat editorialiştii din Trud, pe când în Sega editorialistul Svetoslav Terziev acuza Franţa de "a organiza cea mai mare deportare oficială de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial încoace".

"Dragă Franţa, scrie în Sega editorialistul Boiko Lambovski, noi, din coada UE aşteptam de la tine, locomotiva Europei şi patria drepturilor omului, să ne fii exemplu în materie de umanism şi integrare. Dar astăzi, cu totul altceva ne arăţi"!

Şi lucrurile ar putea continua în acelaşi ritm : după summit-ul celor patru "mari" în materie de imigrare, convocat de către Franţa pentru 9 septembrie – pe care preşedinţia belgiană a UE ameninţă să-l boicoteze, temându-se că serveşte numai a legitima politica Parisului privind romii – va fi rândul miniştrilor de externe de a se întâlni, pentru a discuta, printre altele de Kosovo (Berlin a reamintit recent Serbiei că, dacă renunţă  la pretenţiile ei, i s-ar deschide uşa UE), şi de starea (nu prea teribilă) a justiţiei în Bulgaria şi România, care aşteaptă pentru a adera la spaţiul Schengen. Urmează în dezordine referendum-ul asupra alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova (condiţie pentru continuarea negocierilor de aderare), cel din Turcia asupra reformei Constituţiei (idem) şi alegerile legislative din Suedia.

Deci amplă materie de dat apă la moara preşedinţiei belgiene, cam discretă până acum, şi a cărei perioadă de probă se apropie de sfârşit.

Iulia Badea Guéritée