Debutul asediului capitalei bosniace marchează “ziua în care Europa a murit la Sarajevo”, afirmă Delo, care îi oferă cu această ocazie editorialul scriitorului bosniac Dzevad Karahasan. Potrivit acestuia,

Bosnia-Herţegovina este încă într-o criză gravă, deoarece acordurile de la Dayton [care au pus capăt războiului, în decembrie 1995] au impus o structură statală care nu este viabilă, nici din punct de vedere juridic, nici logic. Şi când birocraţii internaţionali şi locali încearcă să se atingă de ea pentru a o schimba, îi împiedicăm imediat, explicând că aceasta riscă să perturbeze echilibrul şi pacea. Singura pace în Bosnia este cea a cimitirelor. Încă...

Pe de altă parte, cotidianul din Sarajevo, Dnevni Avaz, consacră mai multe pagini ceremoniilor pentru comemorarea a “Două decenii de la agresiunea împotriva Bosniei-Herţegovina”, şi mai ales “liniei roşii”, formate pe 6 aprilie de 11 541 scaune de aceeaşi culoare aliniate pe bulevardul Tito, în memoria locuitorilor oraşului morţi în timpul războiului. Ziarul aminteşte de altfel că ziua va reprezenta de asemenea ocazia pentru a sărbători “550 de ani de la fondarea Sarajevo şi 67 de ani de la eliberarea de fascism”.

Ceea ce va putea permite Bosniei să întoarcă pagina, este perspectiva de a adera la Uniunea Europeană. Dar drumul este departe de a fi uşor, după cum subliniază Die Presse. Într-un editorial numit “Uniunea Europeană şi schizofrenia bosniacă”, cotidianul vienez consideră că UE trebuie să revină mai mult la originile sale şi să se poziţioneze ca un proiect de pace. Dar, pentru moment, ea se distinge înainte de toate printr-o lipsă de interes pentru ceea ce se întâmplă în Bosnia:

UE a dat de înţeles politicienilor bosniaci că ţara lor nu va putea să adereze cu structurile sale complicate, inventate de comunitatea internaţională la Dayton. Dar nu există acord în interiorul Bosniei în privinţa unor noi structuri.

La Madrid, El País subliniază, în sfârşit, că perioada de după război nu se va termina decât în ziua în care Bosnia-Herţegovina va intra în UE:

Bosnia-Herţegovina nu are sărbătoare naţională, politicienii nu cad de acord asupra datei. […] Ţara este încă divizată în două entităţi. […] O administraţie în duplicat şi o lipsă totală de sentiment naţional împărtăşit definesc astăzi o ţară care şi-a pansat rănile fizice dar nu a reuşit să se reconcilieze.

Coincidenţă sau nu, acest eveniment intervine în aceeaşi săptămână în care Croaţia a aflat că negocierile pentru aderarea ei s-ar putea să nu fie finalizate până la sfârşitul lunii iunie, aşa cum era prevăzut. "Noua extindere a UE este o decizie strategică care provoacă o nouă încleştare geopolitică între ţările occidentale", a remarcat cotidianul croat Novi List săptămâna aceasta. "Ca şi la începutul anilor '90, pe de o parte se află ţările conduse de Germania şi Austria, cărora li s-au alăturat ţările din Grupul de la Visegrád (Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia), care consideră că Croaţia a fost prea mult timp victima prejudecăţilor şi îi sprijină aderarea rapidă la UE. Pe de cealaltă parte sunt Marea Britanie şi marii săi aliaţi continentali, Olanda, Danemarca şi ţările scandinave, care doresc să încheie negocierile la sfârşitul anului, atunci când Serbia ar putea îndeplini condiţiile pentru candidatura de aderare la UE". Acest scenariu devine credibil odată cu arestarea lui Mladić. Dar cei Douăzeci şi Şapte vor trebui să acţioneze cu prudenţă, întrucât Balcanii rămân un focar de numeroase crize potenţiale.

La Belgrad, este încă prea devreme pentru a evalua consecinţele politice ale arestării lui Mladić, dar la  Zagreb, condamnarea recentă la Haga a generalului Gotovina a întărit unele sentimente de ostilitate faţă de UE. Şi în ambele ţări, corupţia şi naţionalismul excesiv ameninţă în continuare perspectiva unei aderări fără incidente.

În Bosnia-Herţegovina, sârbii, cei comandaţi de Mladić, încă ameninţă să organizeze un referendum privind independenţa lor, ceea ce ar însemna eşecul păcii firave stabilite în 1995. Iar în Kosovo, pe care încă refuză să-l recunoască cinci state din UE şi unde criminalitatea şi corupţia prosperă, ipoteza unei  separări între partea cu majoritate albaneză şi cea cu majoritate sârbă cântăreşte încă greu în echilibrul regional.

În ajunul arestării lui Mladić, comisarul UE pentru extindere şi politica de vecinătate, Stefan Fülle, a prezentat noua strategie a UE pentru vecinătate, concentrată în principal asupra lumii arabe, în detrimentul unor ţări precum Belarus, Ucraina şi Georgia, care au fost până în prezent considerate drept priorităţi. Ca şi cum Uniunii Europene i-ar fi greu să acţioneze constant în mai multe direcţii. Balcanii sunt la intersecţia dintre aceste două perspective, extinderea şi vecinătatea. Croaţia şi acum Serbia sunt în prim-plan. Dar efortul care trebuie depus faţă de aceste două ţări nu trebuie să oculteze interesele din întreaga regiune. Arestarea lui Mladić este doar un capitol într-o istorie cu multe riscuri.

În ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă, Comisia a reiterat neliniştile sale privind respectarea, de către Ankara, a drepturilor omului. Pentru prima oară, notează EUObserver, Comisia a denunţat ameninţări la adresa libertăţii presei, în urma amenzii fiscale de 2,2 milioane de euro impuse grupului de presă Dogan Yayin. În schimb, explică cotidianul turc Zaman, "Comisia susţine acţiunea capitalei turce în procesul Ergenekon – o reţea clandestină acuzată de intenţia de a răsturna guvernul" – şi o încurajează "să continue procesul de democratizare, în particular iniţiativa kurdă, care vizează găsirea unei soluţii durabile la problema minorităţilor".

Ineficacitatea acestor proiecte, destinate să dezvolte sectoarele justiţiei în ţările din regiune candidate la aderare (Bosnia-Herţegovina, Serbia, Macedonia, Albania şi Muntenegru), este "datorată mai ales unei lipse de angajament" din partea guvernelor implicate, explică acestui cotidian Maarten Engwirda, membru olandez al Curţii. Raportul citează cu titlu de exemplu ordinatoarele finanţate de către Comisie şi destinate poliţiei albaneze, care au rămas "poate luni de zile în cartoanele lor de origine înainte de a fi distribuite la cine trebuie". Curtea trebuie să predea în curând un raport similar asupra Turciei, adaugă Engwirda, potrivit căruia, datorită "caracterului său foarte sensibil", redactorii "au mari greutăţi în a găsi cele mai bune formule".

Deghizat bine – arătând, după spusele unui martor, "ca un călugăr care a făcut ceva în neregulă cu o călugăriţă" – Karadzic şi-a făcut rapid un renume în lumea bizară a medicinei alternative, lucrând cu un sexolog interesat de capacităţile  de reîntinerire a spermei, sub acoperirea unei afaceri de pastile cu vitamine cu sediul în Connecticut, SUA. Potrivit lui Hitt, moştenirea lui este destul de ambiguă pentru sârbi. Considerat "îndrăzneţul apărător al purităţii sârbe", mulţi au trecut pe lângă "blajinul spiritualist", care a iubit viaţa în asemenea măsură încât "apăra albine".