Acest raport, care generează de câteva zile dispute în Danemarca, fusese dat publicităţii în 28 aprilie de către cotidianul conservator Jyllands-Posten, care scria pe prima pagină: "Restricţiile impuse străinilor permit economisirea miliardelor". Potrivit acestui cotidian liberal, studiul cifrează costul imigranţilor de origine non-occidentală, pentru societatea daneză, la 15.7 miliarde de coroane pe an (2.1 miliarde de euro), şi consideră că de la sosirea dreptei la putere, în 2001, regatul a economisit 5.1 miliarde de coroane anual (aproximativ 684 milioane de euro).

Economiştii dezmint în Information această interpretare a raportului. Ei explică mai ales că este imposibil de determinat felul în care aceşti imigranţi de origine non-occidentală influenţează economia ţării şi că, în consecinţă, dacă cifrele citate sunt corecte, ele nu exprimă costul imigranţilor pentru societatea daneză. Studiul nu face diferenţa, printre altele, între refugiaţi şi imigranţi, categorii cu statut diferit. În sfârşit, proporţia de copii şi tineri este mai ridicată la imigranţi decât în societatea daneză în general. Aceşti minori nu plătesc impozite şi contribuie deocamdată mai puţin decât alţii la bogăţia naţională. Dar această tendinţă se va inversa cu timpul. Deci, a reclama o înăsprire a legii imigraţiei într-o ţară care aplică deja cea mai constrângătoare legislaţie din Europa "înseamnă a trage o concluzie exagerată din acest raport", explică Marianne Frank Hansen, unul dintre autorii acestui studiu.

Polonia pierdea încă o dată elite aproape de Katyn şi cădea într-o psiho-dramă politico-religioasă, Italia se înfunda şi mai mult în ridicolul aventurilor sexuale ale şefului său de guvern iar Ungaria, sub impulsul unei drepte naţionaliste, readucea în discuţie ordinea sa constituţională.

An haotic, deci. An dificil, în acelaşi timp, pentru o Europă care pare să fie din ce în ce mai marginalizată pe scena internaţională, luată pe scurt de o lume emergentă adeseori mai puţin democratică dar mai dinamică.

În faţa acestei actualităţi, este necesar să luăm puţină distanţă şi să privim realitatea dintr-un alt unghi de vedere. Pentru aceasta, am invitat 10 autori europeni, scriitori şi analişti, semnături cunoscute dar şi noi voci, să scrie despre Europa. Cei care văd dincolo de succesiunea de evenimente, cei care îşi imaginează un alt viitor sau cei care trăiesc actualitatea ca fiinţe umane şi ca cetăţeni.

Între Crăciun şi Noul An, în timp ce echipa multinaţională a Presseurop se dispersează în toată Europa şi face o pauză, Arnon Grunberg (Olanda), Fernando Savater (Spania), Pawel Swieboda (Polonia), Thomas Brussig (Germania), Gonçalo M. Tavares (Portugalia), Philippe Perchoc (Franţa), Petra Hulova (Republica cehă), Mircea Vasilescu (România), Tim Parks (Marea Britanie) şi Loretta Napoleoni (Italia) vă vor da posibilitatea de a vedea altfel Europa.

Lectură plăcută şi sărbători fericite de sfârşit de an din partea echipei Presseurop!

"În ciuda acestor aspecte, sfântă dialectică a istorie, nimic nu este inutil", exclamă Die Zeit. Căci "fără sancţiuni, Schüssel nu ar fi reuşit niciodată să îl împingă pe Haider spre căderea sa politică". UE s-a dotat, între timp, în tratatul de la Lisabona, cu mijloace de intervenţie pentru protejarea democraţiei, a Statului de drept şi a minorităţilor.

El a descris arienii fanatici purtători de feţe de perne din Ku Klux Klan-ul american ca fiind non-violenţi, şi crede că populaţiile albe "indigene" din Marea Britanie vor fi copleşite de un val de imigraţie islamică conducând la un genocid comparabil cu cel al aborigenilor australieni. În timp ce domnul Griffin scotea un astfel de limbaj, demonstranţi de stânga care doresc să interzică BNP s-au ciocnit cu poliţia în afara studioului BBC. Ziarele de azi se întreabă  dacă domnul Griffin trebuie să fie privat de "oxigenul" publicităţii, sau dacă opiniile sale ar trebui să fie "expuse" ca fiind o bălmăjeală  rasistă şi xenofobă. Juriul încă dezbate.      

"Extremism maghiar pe banii statului român?" se întreabă cotidianul care constată că organizarea adunării a fost finanţată cu bani publici. "Deloc", răspunde preşedintele TMA. "L-am invitat pe preşedintele Jobbik ca să ne explice cum se poate trece de la 1 la 15 procente ca partid, rezultat obţinut de Jobbik la ultimele alegeri europene!"