Acestea vor include "alimentaţie sănătoasă, un stil de viaţă activ şi o bunăstare mentală". Părinţii, scrie cotidianul londonez, "vor putea să se plângă direct ombudsman-ului (mediatorului) guvernamental local dacă şcolile şi consiliile nu îndeplinesc garanţiile. Ei vor putea de asemenea să dea şcolile în judecată ca ultim resort". Asociaţia Liderilor Şcolilor şi Colegiilor (ASCL) a atacat planul. "Directorii şcolilor sunt extrem de îngrijoraţi de faptul că aceste "garanţii" se vor transforma într-o cartă a plânsului pentru părinţi mai certăreţi".

"Putem oare să cerem contributorului austriac să pună la dispoziţie o infrastructură universitară unei mari părţi din Europa Centrală, care ne inundă acum că universitatea este gratuită?", se întreabă, citat de către SZ, rectorul universităţii din Innsbruck. Citând ca exemplu Wallonia, unde se refugiază nenumăraţi studenţi francezi, Berlin revendică o soluţie "europeană". Viena are însă nevoie de o soluţie rapidă, căci presiunea creşte: începând din 2011, în urma scurtării circuitului şcolar german de la 13 la 12 ani, două promoţii anuale vor bate la porţile universităţilor.

De ce ? Universităţile europene sunt mai ieftine decât cele americane şi se concentrează pe domenii de studiu care au mai mare cerere pe moment : tehnologii bio şi digitale, arată cotidianul. În plus, regimul dur de vize introdus după atacurile din 11 septembrie, au descurajat efectiv tinerii de a studia în America. Este adevărat că Harvard încă se află în fruntea listei, dar este urmat îndeaproape de Universitatea din Cambridge, cu faimosul Yale imediat după. Clasamentul primelor cinci, de asemenea, conţine două universităţi londoneze: University College şi Imperial College, precum si Universitatea Oxford.

Raportul OCDE "se bazează pe un larg ansamblu de indicatori care nu sunt foarte recenţi", cum ar fi alocaţiile familiale sau măsurile fiscale pentru familii, un domeniu în care Portugalia este în întârziere faţă de alte ţări, explică Diario de Noticias. Totuşi, anumite "măsuri luate de către actualul guvern (socialist), cum ar fi întărirea Acţiunii sociale şcolare (ajutoare distribuite de către primării) nu sunt luate în cont de acest raport".

Începând cu 2010 sumele nu vor mai fi deci calculate în dolari ci în euro, şi vor trece de la 3800 de dolari (aproximativ 2660 euro) pe an la 5000 de euro pentru facultatea de medicină şi chiar până la 9500 de euro pe an pentru foarte celebra şcoală de cinema. Astăzi, notează Evenimentul Zilei, mai mult de 10 000 de studenţi care provin din afara UE studiază în România. Vor plăti cert mai mult decât în Austria şi Italia, "dar mai puţin decât în Elveţia", unde banii de inscriere ajung la 11 000 de euro pe an.

O anchetă realizată pe lângă 500 de tineri germani cu vârste între 20 şi 35 de ani arată că, pragmatici, fără viziuni, fără ideologii, aceştia sunt mai degrabă individualişti. La ei, "eu" primează asupra "noi". Faţă cu criza, ei nu se revoltă, având deja integrat sentimentul de insecuritate, şi aceasta de mult timp. Crescuţi cu nonşalanţă în anii 80 şi 90, au cunoscut rapid instabilitatea şi şomajul. "Generaţia precară", aceasta este eticheta care se potriveşte cel mai bine tinerilor germani de azi. Ce aşteaptă de la viitor? Să trăiască convenabil, atât.

Imaginile înregistrate de către un alt elev circulă deja pe You Tube. Într-un interviu remarcabil, profesorul supranumit "sadicul din ciment", de către cotidianul olandez De Telegraaf, se livrează fără jenă.

Nu numai că îşi expune regretele şi recunoaşte că "ieşirea" lui a fost "dezgustătoare", dar ne introduce şi în condiţiile foarte grele de muncă în care îşi desfăşoaraă activitatea. Clasa de care se ocupă este "foarte dur de gerat (...), trei elevi din zece suferă de grave tulburări comportamentale şi emoţionale". În ciuda dificultăţilor, profesorii nu beneficiază de nici un sprijin specific. Astfel el îşi exprimă indignarea faţă de aprecierile ministrului educaţiei naţionale Franck Vandenbroucke, potrivit căruia "şcoala nu făcuse apel la suficient de multe mijloace". Nici măcar unul, afirmă profesorul. "Nu există un buget pentru psihiatri specializaţi în copii, iar psihologii (...) nu ar fi un lux".