Vedem o tânără femeie albă, evocând-o pe Uma Thurman în "Kill Bill", care, în faţa a trei agresori de tip chinez, indian şi brazilian, se multiplică pentru a-i încercui şi a-i calma. Ea şi cele 11 clone ale sale se transformă ulterior pentru a deveni stelele de pe drapelul european. Sloganul "The more we are, the stronger we are" – "Cu cât suntem mai mulţi cu atât suntem mai puternici" vine să dea tonul de final filmuleţului.

A fost un gest care nu a luat în considerare faptul că pe Web publicul nu prea poţi să ţi-l alegi: în orele care au urmat punerii sale online clipul a fost obiectul unor critici violente din partea utilizatorilor, ca şi a presei de altfel. Acuzat de rasism, a fost deja retras de către Direcţia Generală a Extinderii, care şi-a recunoscut vina şi a cerut scuze pentru eroare.

Greşeala recunoscută, pe jumătate iertată, se spune în popor. Dar atât prin formă cât şi prin fond, această afacere este un motiv de reflecţie din mai multe motive.

În ceea ce priveşte forma, ea ilustrează bine dificultatea pe care o are UE atunci când vrea să se adreseze europenilor. O sarcină grea, căci este vorba de a te adresa la o jumătate de miliard de persoane care nu vorbesc aceeaşi limbă, la propriu şi la figurat, şi care au adeseori o opinie împărţită asupra insitutuţiilor europene – potrivit ultimului eurobarometru, 31 % din europeni au o imagine pozitivă despre UE, faţă de 26 %, care au o imagine negativă.

Pe fond, aşa cum subliniază Annika Ström în Dagens Nyheter, clipul reconfortează tendinţa pe care o au liderii europeni, pe măsură ce criza se agravează,  în a atribui cauzele acesteia unor inamici externi. "Este un stil clasic – şi periculos – de a suda o comunitate atribuind altora originea problemelor sale", scrie ea. "Este adevărat că Europa este expusă concurenţei mondiale, cu China în frunte. Însă Uniunea ar avea cu mult mai mult de câştigat rămânând unită, trăgând cât mai multe avantaje din piaţa unică şi vorbind cu o singură voce".

Ori, este exact ceea ce ea nu face. Absenţa de pedagogie, ostilitatea chiar, afişată de guverne faţă de adeziunea noilor state la UE, ca şi diviziunile de care dau dovadă în faţa crizei, ne fac să credem că asmenea mesaje, incitând la mai multă unitate şi deschidere, ar trebui să fie adrestae mai degrabă lor.

“Parlamentul European frânează acordul internaţional pentru combaterea pirateriei online”, titrează El País. Reamintind că o petiţie semnată de 2,5 milioane de cetăţeni europeni tocmai a fost trimisă eurodeputaţilor, cotidianul madrilen apreciază că acordul ACTA va trebui să aştepte “cel puţin un an” pentru a fi adoptat:

Parlamentul European nu este convins că textul acordului respectă suficient drepturile cetăţenilor şi a decis să sesizeze justiţia europeană pentru a se pronunţa asupra sa. Eurodeputaţii dau asigurări că sunt de acord, pe fond, cu acest tratat comercial […], dar se tem de potenţialele consecinţe ale aplicării sale.

Dezbaterile, care vor preceda un vot de principiu în Parlamentul European pe 12 martie, se vor concentra, conform El País, pe faptul că:

acordul responsabilizează furnizorii de acces la Internet asupra conţinutului materialelor distribuite online, ceea ce deschide calea, conform criticilor, unui fel de cenzură numerică.

De altfel, comisarul UE responsabil de Justiţie, Viviane Reding, într-un comunicat transmis postului american CNN, a criticat în termeni duri compania Google, avertizând că “încalcă, într-un mod subtil, viaţa privată a cetăţenilor”, conform ziarului britanic The Guardian.

Criticile s-au multiplicat după ce compania Google a adoptat, pe 1 martie, noua politică în domeniul confidenţialităţii datelor personale ale utilizatorilor. Cotidianul The Guardian notează că Autoritatea franceză de reglementare în domeniul protecţiei datelor şi Comisia naţională pentru domeniul informatic şi libertăţi deja au trimis o scrisoare celebrului portal de căutare, informându-l că “nu răspunde prevederilor Directivei europene din 1995 privind protecţia datelor personale”:

Prin simplificarea procedurii de înregistrare a noilor utilizatori, modificările permit companiei Google să colecteze date despre căutările efectuate online sau despre înregistrările video accesate, despre hărţile geografice consultate, despre paginile web vizualizate, anunţurile publicitare accesate şi alte informaţii, în scopul îmbunătăţirii direcţionării serviciilor proprii şi campaniilor publicitare spre public.

"Au urmat exemplul Poloniei", se bucură Rzeczpospolita, subliniind că primele proteste de masă împotriva ACTA s-au desfăşurat în ianuarie în numeroase oraşe poloneze, obligând guvernul să "suspende" procedura de ratificare a acordului.

Acum şi Germania, unul din avocaţii principali ai acestei propuneri de lege, începe să se întrebe dacă ar trebui să o ratifice, iar acest lucru, scrie Polska The Times, înseamnă că "ACTA este deja mort". Este destul de probabil ca anularea acestui acord să fie semnată şi încheiată în iunie de către Parlamentul European. Conform cotidianului:

Politicienii îşi merită duşul rece după ce au uitat că ar fi trebuit să asculte glasul poporului.

Gazeta Wyborcza, la rândul ei, observă că respingerea ACTA nu ne aduce mai aproape de garantarea faptului că autorii vor primi "o compensaţie justă".

Legea dreptului de autor este imperfectă şi crează multe probleme  [...] putem decide să o considerăm o relicvă dăunătoare moştenită din trecut şi să permitem oricui să copieze orice. Dar în cazul acesta va trebui să găsim o nouă cale pentru a recompensa munca de creaţie.

O măsură care are drept scop de a schimba pentru totdeauna ceea ce înseamnă pentru noi protecţia datelor cu caracter personal şi care încearcă să rezolve o dată pentru totdeauna dreptul de a fi uitat în epoca internetului. Cu alte cuvinte: avem dreptul de face să dispară de pe web lucrurile care ne privesc, cele pe care le-am postat, poate cu mult timp în urmă – dar şi pe cele postate de alţii, dar care ne jenează?

Răspunsul este conţinut în două seturi de norme care vor fi prezentate astăzi la Parlamentul European: primul, o directivă, priveşte utilizarea datelor cu caracter personal de către autorităţile judiciare şi de poliţie, al doilea, un regulament, stabileşte procedurile prin care persoanele fizice vor putea gestiona datele care-i privesc în relaţiile lor cu administraţiile, întreprinderile şi reţelele sociale. Sancţiuni, care pot să meargă până la 1% din cifra de afaceri sunt prevăzute în caz de încălcare a legii.

Va fi de ajuns pentru a asigura "dreptul de a dispărea"? Probabil că nu, scrie, pe blogul său, Luna, potrivit căruia "dreptul de a dispărea de pe Web" nu există, ca şi dreptul de a dispărea din lume.

În viaţa reală [...], putem încerca să ne evaporăm, dar vor exista întotdeauna documente care vorbesc despre noi, ca şi memoria celorlalţi. Aceste lucruri nu pot fi şterse cu un clic. Şi nici cu vreo lege europeană sau intergalactică. Dreptul de a fi şters de pe Facebook [...], de a naviga fără a lăsa urme [...], de a fi avertizat că datele sale vor fi stocate şi utilizate în scopuri comerciale există deja, şi o lege europeană detaliată nu serveşte la a face revoluţie, ci pur şi simplu de a consolida un principiu, un drept fundamental al omului. [...] Dreptul de a face să dispară orice articole sau bloguri unde se vorbeşte despre noi, cum pretind unii, nu există: aceasta se numeşte istorie.

Proiectul de directivă, centrat pe ştergerea datelor transmise anterior de utilizator, include în acelaşi timp "exercitarea dreptului la libertatea de expresie", a "dreptului de acces" al utilizatorului de Internet la datele sale, întrebuinţate de întreprinderi, pe net, la "posibilitatea de a depune o reclamaţie" sau la "dreptul de a cere modificarea sau ştergerea" datelor. Totuşi, notează Publico, "experţi şi jurişti sunt de acord cu faptul că acelaşi instrument poate servi pentru a proteja dreptul la viaţa privată sau pentru a restrânge libertatea de expresie în reţea". Amenzile pentru întreprinderile care nu respectă aceste noi norme pot atinge până la 5 % din cifra lor de afaceri, precizează Publico.

Ziarul este unul dintre multe site-uri care participă la iniţiativa lansată de unii mari furnizori internet din care fac parte şi unele grupuri de presă. Cu această iniţiativă, industria vrea să arate guvernului olandez că "editorii şi agenţiile de publicitate iau în serios viaţa privată a utilizatorilor Internet şi că auto-reglementarea creată de registru ar putea fi o alternativă la 'legea cookie' care aşteaptă undă verde de la Senat. Această lege controversată, care ar fi cea mai severă în Europa, îngrijorează industria internetului. Aceasta din urmă se teme că va dăuna 'confortului de utilizare' şi de faptul că unele mari companii precum Google şi Yahoo se vor retrage de pe piaţa olandeză dacă sunt aplicate norme mai stricte". Ziarul subliniază de asemenea că, odată cu această lege "utilizatorii Internet vor avea probabil zeci de ferestre pop-up", deoarece "unii navigatori precum Firefox şi Internet Explorer nu sunt adaptaţi la noul regulament".

Problema "neutralităţii reţelei" revine din nou în discuţie în ultima vreme, pentru că anumite aplicaţii precum cumpărarea de filme şi vizionarea lor on-line sau descărcarea lor de pe net încetineşte traficul pe reţea. Pentru a face faţă acestor situaţii, companiile care gestionează accesul la Internet, susţinute de către organismele artistice (care furnizează materialele descărcate), doresc să introducă un sistem cu mai multe "viteze" de conectare, facturate proporţional cu debitul lor.

Deşi anumite restricţii la neutralitatea absolută a reţelei sunt în general acceptate – de exemplu din motive de securitate sau de saturare a reţelei – atâta timp cât sunt temporare, bine definite şi transparente, profesioniştii în domeniul Internetului sunt unanimi asupra faptului că principiul trebuie menţinut. Au reamintit acest lucru cu ocazia consultării lansate în această toamna de Comisia Europeană, precum şi la summit-ul organizat pe 11 noiembrie la Bruxelles. În discursul său, vice-preşedinta Comisiei Europene pentru Agenda digitală, Neelie Kroes, a pledat în favoarea unui "mediu competitiv sănătos" şi transparent, şi pentru menţinerea principiului de acces liber la Internet.

Dar a evocat deasemenea posibilitatea "de a permite companiilor care gestionează accesul la Internet să încerce modele economice inovante, care să conducă la o utilizare mai eficientă a reţelelor", părând astfel mai preocupată de garantarea concurenţei decât a neutralităţii reţelei. Dar este în joc unul dintre principiile care au făcut ca Internetul să fie cel mai formidabil instrument al democraţiei din câte există. Ar fi păcat să fie pus la îndoială de Bruxelles.

Cotidianul explică faptul că Uniunea Europeană a recunoscut astfel "că Intenetul este esenţial pentru a valorifica drepturile fundamentale cum ar fi accesul la informaţie şi la exprimare"  şi asta, "în ciuda lobby-ului intensiv din partea industriei muzicale şi a cinematografiei". Până acum, un artist care estima că dreptul său de autor era violat de un internaut, putea să ceară FAI ca acesta din urmă să-i întrerupă conexiunea. De Standaard precizează că "doar cazurile foarte grave, cum ar fi cele de pornografie infantilă sau terorismul permit o derogare de la această procedură".

În consecinţă, "libertatea de a acceda a aceste servicii de comunicare în linie" nu poate fi restrânsă decât pe baza deciziei judiciare. Această dispoziţie se alătură unui amendament votat de către Parlamentul European în 6 mai pentru protejarea drepturilor fundamentale ale utilizatorilor de Internet. "Este o palmă dată guvernului", estimează Le Figaro.