“Carne de cal cu antiinflamatoare”, astfel rezumă El Mundo rezultatele testelor efectuate luna trecută în UE pe mostre de carne de vită şi de cal. Publicate pe 16 aprilie, aceste teste au fost efectuate de către autorităţile naţionale de sănătate, la cererea Comisiei Europene, ca urmare a scandalului cărnii de cal prezente în mâncăruri care ar fi trebuit să conţină carne de vită, în scopul de a linişti consumatorii.

Au fost efectuate două tipuri de teste: unul pentru a identifica proporţia de carne de cal în produsele comercializate ca fiind cu carne de vită; iar celălalt, pentru a detecta urme de fenilbutazonă (un antiinflamator potenţial periculos pentru om şi interzis în lanţul alimentar) în carnea de cal.

El Mundo explică faptul că:

aproape 5% din carnea de vită analizată în ultima lună, în UE, conţinea urme de ADN de cal, în timp ce 0,51% din carnea de cal conţinea urme de fenilbutazonă.

În concluzie, conform cotidianului, ce citează ancheta UE

scandalul cărnii de cal este mai degrabă o problemă de fraudă comercială decât de securitate alimentară.

Ţările care înregistrează cele mai proaste rezultate sunt Franţa şi Grecia, unde au fost detectate urme de ADN de cal în respectiv 13% şi 12,5% din carnea de vită analizată, în timp ce, în Marea Britanie, (unde nu a fost înregistrat niciun caz de fraudă cu carne de cal) se găsesc cele mai multe cazuri (14 din 16) de prezenţă a fenilbutazonei în carnea de cal.

Pentru a restabili încrederea consumatorilor, Comisia va propune în următoarele luni sancţiuni mai dure în caz de fraudă în etichetarea sau comercializarea cărnii, precum şi un pașaport pentru cai, în scopul de a consolida controlul în cadrul UE.

"Sănătatea divizează Europa în două", constată El País, după publicarea Raportului european asupra sănătăţii 2012, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Cotidianul din Madrid subliniază faptul că "spaniolii se numără printre europenii care au cea mai lungă speranţă de viaţă". O longevitate care se explică în parte prin regimul mediteranean de alimentaţie, printr-un consum mai puţin voluminos de alcool. Femeile spaniole trăiesc cel mai mult din Europa, cu o speranţă de viaţă de 85 de ani, deci cu 12 ani mai mult decât moldovencele sau kirghizele, a căror speranţă de viaţă este cea mai scurtă de pe continent:

este vorba doar despre unul dintre indicatorii care ilustrează cel mai bine marile dezechilibre care există încă între cele 53 de ţări ale Europei. Estul continuă să aibă cea mai proastă cifră în materie de mortalitate, de incidenţă a bolilor sau chiar în domeniul accesului la apa potabilă. Elemente care desenează de fapt un continent cu două feţe.

În ciuda acestei realităţi, "trăim totuşi de două ori mai mult în Europa", notează El País. Un paradox observat şi de Süddeutsche Zeitung:

speranţa de viaţă creşte considerabil. În 2010, europenii trăiau în medie până la 76 de ani, trăind cu doar 5 ani mai mult în comparaţie cu anul 1980. Însă între ţările unde speranţa de viaţă se află la nivelul cel mai de sus şi cele în care acest indice se află la limita de jos începe să se contureze un enorm decalaj. Elveţienii, islandezii şi mulţi locuitori din jurul Mediteranei ating în medie vârsta de 82 de ani. Locuitorii Rusiei nu pot spera să trăiască decât 69 de ani.

Cotidianul din München aminteşte că astăzi cauza de mortalitate cea mai importantă este criza cardiacă, şi că procentul de mortalitate al bolilor cardio-vasculare este de treisprezece ori mai ridicat în ţările din Estul Europei. Pentru El País, care remarcă faptul că acest raport nu ia, din păcate, în considerare efectele crizei asupra sănătăţii, "una dintre modalităţile pentru a ameliora aceste cifre este de a paria pe politicile de sănătate publică".

Medicii cehi ţin o “Zi a Sănătăţii” pe 1 martie în semn de protest faţă de lipsa de investiţii în serviciile sanitare şi a noilor reglementări ale plăţilor, care duc la scăderi salariale.

“Își vor închide cabinetele şi se vor relaxa sau merge la controale medicale preventive”, scrie cotidianul din Praga, adăugând că noile regulamente de rambursare stabilesc limite în privinţa plăţii făcute de companiile de asigurare pentru tratamentele pacienţilor. De exemplu, medicii care sunt specialişti în medicină internă, “interniştii”, îşi pot vedea plăţile tăiate cu aproape 25 de procente.

Protestul vine la doi ani după campania de succes de creştere a salariilor “Mersi, noi plecăm”, iniţiată de medici.

"Franţa, Germania şi Austria doresc o mai bună trasabilitate a alimentelor", notează cotidianul, în timp ce scandalul cărnii de cal este în toi.

Înaintea Consiliului miniştrilor Agriculturii, de la Bruxelles, în această luni, ministrul austriac Nikolaus Berlakovich cere "un paşaport pentru alimente", care ar face mai transparentă atât originea cât şi ingredientele conţinute de semi-preparatele din UE.

El intenţionează să se pună de acord cu omologii săi din Germania, Franţa şi Marea Britanie, pentru a-i convinge şi pe cei care opun rezistenţă la nivel european. Rezistanţa ar proveni mai ales "din industrie. Acest domeniu se teme de o creştere a nivelului birocratic".

Parchetul din oraşul Oldenbourg a deschis o anchetă asupra a 150 de întreprinderi din Saxonia Inferioară, şi 50 altele în landuri diferite.

Ele sunt bănuite de a fi pus în vânzare în ultimii ani milioane de ouă purtând eticheta "fermier bio", dar care proveneau de fapt din găini din crescătorie.

Dacă ancheta, lansată în 2011 şi dezvăluită de săptămânalul Der Spigel în 23 februarie, va reuşi să atingă un rezultat concret, juridic, responsabilii riscă sancţiuni financiare sau pedepse cu închisoare de până la un an de zile.

“Știm toţi că eutanasia la copii există deja. Eutanasie activă, da”, a declarat directorul de la terapie intensivă a spitalului Fabiola, la Bruxelles, în timpul unei reuniuni la care au participat senatorii comisiei pentru Justiţie şi Afaceri Sociale, pe 20 februarie.

Eutanasia copiilor este interzisă în regat, dar cotidianul constată “un consens politic în creştere pentru extinderea legii eutanasiei”.

Textul datează din 2002 şi se aplică doar la adulţii “în suferinţă fizică sau psihică insuportabilă sau fără speranţă”.

Lasagna ieftină conţinând carne de cal în loc de vită nu este decât vârful icebergului.

Autorităţile sanitare și distribuitorii găsesc în prezent urme de carne de cal peste tot în semipreparate.

Statul elaborează “un plan de acţiune” pentru a înăspri sancţiunile împotriva fraudelor etichetării.

Mai mult de unul din patru decese ale copiilor sunt rezultatul unor “greşeli identificabile” din sistemul de sănătate, şi 43 de procente implică “factori ce ar fi putut fi evitaţi”, va arăta guvernul parlamentului astăzi la prezentarea unui nou plan pentru a reduce mortalitatea infantilă.

Planul va însemna o revizuire a sistemului de sănătate pentru copii, crearea unui grup pentru a monitoriza sănătatea copiilor şi îmbunătăţirea informaţiei în rândul cadrelor medicale.

Planul vine la o săptămână după ce un raport acuzator referitor la îngrijirea pacienţilor la spitalul Stafford a arătat că 1 200 de oameni au murit din cauza neglijenţei.

Comisia Europeană este pe cale să elaboreze un regulament vizând facilitarea testelor farmaceutice pe om. Texul, care va fi dezbătut în Parlament în iunie, prevede mai ales să nu se mai implice comisiile etice independente în autorizarea testelor.

În viitor, un singur stat membru (propus în plus de industria medicală) va examina riscurile acestor teste şi decizia sa se va aplica tuturor celorlalţi. Medici şi filozofi se tem că statele cele mai severe în privinţa acestor teste vor fi evitate în mod sistematic şi că limitele vor fi mai puţin constrângătoare decât în cazul experimentelor pe animale.

Medicii din Marea Britanie fac apel la o creştere cu 20% a preţului băuturilor carbogazoase şi la reglementări pentru a limita numărul de localuri fast food aflate în apropierea şcolilor pentru a combate “obezitatea în creştere în ţară”.

Un nou raport al Academy of Medical Royal Colleges sugerează că unul din patru adulţi din Anglia este obez. Până în 2050, aceste cifre se aşteaptă să crească până la 60% la bărbaţi, 50% la femei şi 25% la copii. Consecinţele obezităţii, inclusiv diabetul, bolile de inimă şi cancerul, sunt estimate a costa Serviciul Naţional de Sănătate 5,1 miliarde de lire sterline (5,9 miliarde de euro) pe an.

"De acum înainte există două afaceri cu carne de cal în Europa", consideră cotidianul belgian, după descoperirea unor urme de fenilbutazonă, un antiinflamator interzis, în carcasele de cal britanic exportate spre Franţa. Acest episod evidenţiază neglijenţa autorităţilor locale în ceea ce priveşte controlul sanitar.

În Franţa, ministrul Agriculturii va retrage astfel autorizaţiile sanitare acordate întreprinderii Spanghero, care ştia că ceea ce vindea mai departe drept carne bovină era de fapt carne de cal: carnea sosea în societate cu eticheta de vamă corespunzând produsului vândut.

Scandalul alimentelor congelate prost etichetate şi conţinând carne de cal în loc de vită ajunge în Germania. În Renania de Nord-Westfalia, autorităţile efectuează teste ADN pe lasagna suspectă a mai multor mărci, în timp ce discounterul Real şi supermarketul Tengelmann le- au retras de pe rafturi.

Cotidianul subliniază că, precum englezii, germanii refuză carnea de cal din motive sentimentale şi istorice. În ultimul trimestru 2012, 14 929 600 porci au fost sacrificaţi în Germania, faţă de 3 400 de cai.

“Peste tot în Europa, neliniştea creşte în sectorul alimentar”, scrie cotidianul, după ce s-a găsit carne de cal în lasagna presupusă a fi de vită, vândută în Franţa.

Este vorba de marca Picard, vândută şi în Belgia. Marca, specializată în fabricarea şi distribuţia de produse congelate, are ca furnizor de carne, precum Findus în Marea Britanie, societatea franceză Comigel, adaugă cotidianul.

Carnea de cal găsită în lasagna ce se presupunea că ar conţine vită în Marea Britanie provenea din România, dar ea a fost “foarte probabil” procesată într-o altă ţară.

Scandalul îi va afecta totuşi pe producătorii români, decredibilizaţi pe piaţa europeană, notează cotidianul.

Un nou scandal afectează imaginea României în UE. Descoperirea de carne de cal provenind probabil din România, în lasagne presupuse să conţină carne bovină, produse de o marcă foarte cunoscută în Europa, arată încă o dată "incapacitatea noastră de a respecta un set de reguli minimale, fără de care nici o comunitate nu poate funcţiona", scrie România liberă.

Piaţa unică permite "unui abator din România să exporte carne unui angrosist cipriot, care, la rândul lui, să o vândă unei companii din Luxemburg, care să o dea mai departe unei firme suedeze şi care să o pună pe piaţă în Marea Britanie prin intermediul filialei sale din Franţa", notează cotidianul. Un avantaj, "atât timp cât toate ţările membre îşi îndeplinesc misiunea responsabil". Însă, dacă "lanţul de încredere care leagă între ele toate instituţiile şi ţările europene se rupe, chiar şi doar din vina unei singure entităţi, însuşi fundamentul proiectului european este afectat".

Pentru cotidian, această situaţie

va da apă la moară nu doar xenofobilor britanici, ci tuturor celor care susţin chiar şi azi că nu ar fi trebuit să fim primiţi în UE.

Potrivit confratelui său, cotidianul Adevărul, chiar dacă "în prima linie de pe lista bănuiţilor trebuie să stea compania care a tocat, ambalat şi exportat produsele care au ajuns în farfuriile englezilor, cei mai mulţi ochi privesc acum spre România". Propunerea unui parlamentar conservator britanic, de a impune restricţii asupra exporturilor, şi ulterior asupra tuturor importurilor provenind din Uniunea Europeană, dovedeşte o dată în plus, "că noi suntem de vină, doar de-aici pleacă toate relele în Marea Britanie".

Iar România liberă trage concluzia:

ironic şi trist este că şi dacă se va dovedi că nimeni din România nu a greşit cu ceva în scandalul cărnii de cal, acest lucru va trece neobservat. Când toţi s-au obişnuit să minţi şi să înşeli, faptul că o dată ai fost acuzat pe nedrept nu are nici o relevanţă.

“Pacienţi din Marea Britanie nu sunt în siguranţă din cauza unor deficienţe endemice care au provocat unul dintre cele mai grave scandaluri din istoria Serviciului naţional de sănătate (NHS)”, scrie The Times pe prima pagină, după publicarea unui raport referitor la modul în care au fost trataţi pacienţii spitalului de stat Stafford, unde aproape 1 200 de oameni au murit în perioada 2005 – 2008 din cauza neglijenţei personalului medical.

Ancheta a evidenţiat cazuri în care unor pacienţi le era atât de sete încât au băut apă din vazele de flori, iar recepţionerii au decis în locul asistenţilor medicali ce pacienţi aveau nevoie de tratament prioritar.

În contextul difuzării concluziilor raportului, au fost declanşate anchete urgente la încă cinci spitale unde s-au înregistrat rate ridicate ale deceselor.

Medicul şi editorialistul Phil Hammond afirmă, în ziarul The Times, că a venit vremea să se pună capăt “conspiraţiei anonimatului” în care personalul medical nu îşi asumă responsabilitatea pentru cazurile de malpraxis, propunând ca personalul medical cu funcţii importante să fie tras la răspundere. Hammond l-a criticat şi pe autorul raportului, avocatul Robert Francis, pentru că nu a atribuit în mod clar vina celor responsabili.

În anul 2006, atunci când sistemul medical britanic a avut un deficit bugetar anual de 600 de milioane de lire sterline [aproximativ 700 de milioane de euro], preşedintele NHS Nigel Crisp a demisionat. Însă, atunci când aproape 1 200 de oameni au murit într-un singur spital, nu a demisionat niciun director. Sir David Nicholson, actualul preşedinte al Sistemului naţional de sănătate, era în 2005 directorul Oficiului strategic de sănătate din regiunea West Midlands, autoritatea responsabilă de monitorizarea respectării standardelor în Spitalul Stafford. Ar trebui să demisioneze.

“Să fie oare Comisia Europeană mai preocupată de promovarea intereselor unei companii farmaceutice americane decât de asigurarea supraviețuirii unor câteva zeci de bolnavi atinși de o gravă și rară boală de ficat?”, se întreabă Libération. Cotidianul povestește că,

de trei ani, ea se opune vehement autorizării punerii pe piața europeană a unui medicamnt, Orphacol, produs de un mic laborator francez, CTRS, care permite evitarea unei morți sigure a persoanelor atinse de această boală orfelină. [...] Această încrâncenare birocratică nu se explică prin niciun motiv de sănătate publică, deoarece părerea oamenilor de știință – și a celor 27 de state membre – este unanim pozitivă în privința unui medicament care a trecut testele. În schimb, acest refuz al Comisiei de a autoriza Orphacol bucură o companie americană: Asklepion Pharmaceuticals, un laborator controlat de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, care a cerut și ea o autorizație pentru a pune pe piață un medicament concurent – dar care nu există încă – la Agenția Europeană a Medicamentului (AEM), cu sediul la Londra.

Această încăpățânare este “de neînțeles” recunoaște un funcționar al Comisiei. Deoarece, precizează Libération, “Comisia are drept principiu să se retragă în spatele părerilor științifice ale diferitelor agenții europene” .

Cotidianul arată cu degetul rolul Patriciei Brunko, șeful de unitate însărcinat cu medicamentele de uz uman la direcția generală “sănătate și consumator” a Comisiei, care “pare decisă să înece Orphacolul”. Or, adaugă ziarul, făcând referire la afacerea Dalli

toată lumea a înțeles că patronul Brunko era fostul comisar John Dalli, pe care José Manuel Durão Barroso, președintele Comisiei l-a dat afară în octombrie ca urmare a bănuielilor de corupție în sectorul tutunului. “Dar OLAF, oficiul antifraudă al Comisiei, nu a fost sesizat”, se observă la Paris.

Există “otravă în containerele” care sosesc în porturile europene, se alarmează Le Monde. Cotidianul francez explică faptul că din milionul de containere descărcate în fiecare săptămână, “între 15 şi 20% conţin gaze extrem de periculoase, cancerigene sau neurotoxice” şi aceste substanţe “ameninţă un întreg lanţ de muncitori [...] mergând chiar până la consumatori”.

Cum se explică prezenţa acestor gaze? Parţial prin operaţiunile de fumigaţie, care consistă în “eliminarea mucegaiurilor şi a animalelor dăunătoare pe perioada transportului”. Un alt motiv care explică prezenţa acestei otrăvi: mărfurile în sine emană gaze şi vapori. Hainele fabricate în Asia conţin adesea solvanţi pe bază de benzen şi toluen, care sunt cancerigeni.

Dar, deşi în Franţa au început din 2011 să fie luate unele măsuri (respectarea unui termen pentru aerisire, folosirea măştilor, a mănuşilor, a ochelarilor de protecţie...) pentru a preveni riscul de expunere la aceste substanţe toxice, acestea sunt considerate “de către sindicate ca fiind insuficiente şi inadaptate”, scrie Le Monde, care compară situaţia franceză cu cea din Belgia şi Olanda.

Protocoalele semnate de patroni şi sindicate impun o măsurare sistematică a gazelor, de fiecare dată când există vreo îndoială. Vama olandeză cere un certificat de absenţă a gazelor toxice datând de mai puţin de două ore, înainte de orice intervenţie a agenţilor acesteia. Jan De Jong, unul din liderii sindicatului olandez FNV Bondgenoten, cere guvernelor să mergă şi mai departe şi să acţioneze la sursă, interzicând anumite produse la nivel mondial.

În Suedia, propunerea de revizuire a directivei europene privind tutunul, prezentată pe 19 decembrie la Bruxelles, a stârnit reacţii vehemente. Textul prevede ca interdicţia privind tutunul de mestecat (snus), foarte apreciat de către suedezi, să fie menţinută, imprimarea pe pachete a unor avertismente medicale similare celor pentru ţigări şi interdicţia folosirii aromelor. Suedia beneficiază de o derogare privind producţia şi vânzarea tutunului de mestecat, dar nu poate exporta acest produs reprezentativ pentru industria naţională a tutunului.

Aftonbladet acuză Guvernul suedez că riscă pierderea derogării privind tutunul de mestecat, pentru că este “preocupat să obţină permisiunea de a exporta snus”, sub presiunile grupurilor de lobby din acest sector.

Fredrik Reinfeldt va rămâne în istorie ca premierul care îi va priva pe suedezi de snus. […] Dacă politicienii suedezi vor să aibă mai mult succes în viitor, trebuie să schimbe strategia. Prioritatea trebuie să fie protejarea derogării suedeze. Dorinţa industriei tutunului de a deschide noi pieţe trebuie să treacă în plan secund.

În ziarul Expressen, filosoful Lars Gustafsson denunţă “limbajul autoritarist al Comisiei Europene”, ce vrea să dicteze “care este aroma tutunului de mestecat şi unde trebuie exportat”. În acelaşi timp, este “şi o problemă crucială a democraţiei”. “Dar, acolo, nu se pune problema”, scrie Expressen:

O organizaţie care nu este în stare să aibă politici coerente pentru a opri încălzirea climatică nu trebuie să intervină nici în modul în care cetăţenii statelor membre pot savura tutunul. Nu. Este important să îl facem să înţeleagă pe José Manuel Barroso [preşedintele Comisiei Europene] că nu este decât un lacheu. Şi că nu îl poate ignora pe ministrul suedez al Comerţului, care, spre deosebire de el, are o legitimitate democratică. De unde are domnul Barroso legitimitate?”

“Pierre Schellekens este şeful biroului din Stockholm al Comisiei Europene. Şi utilizează snus”, scrie cotidianul într-un editorial:

Domnul Schellekens va putea trimite rapid un raport la Bruxelles privind scepticismul faţă de Uniunea Europeană, care este pe cale să se accentueze în Suedia, şi despre imaginea negativă a birocraţilor europeni care vor să adopte reglementări detaliate şi să interzică aromele snusului suedez.

Cooperarea europeană este, în termeni pozitivi, o idee frumoasă. Dar propunerile idioate de acest fel fac ca angajamentul popular pentru UE să se erodeze. O incapacitate excepţională de a face diferenţa între problemele majore şi cele minore.

“Europa a adoptat pachetul de măsuri pentru descurajarea fumătorilor”, titrează pe prima pagină cotidianul La Libre Belgique, în contextul în care Comisia Europeană a dezvăluit pe 19 decembrie directiva privind “producerea, prezentarea şi vânzarea tutunului”.

Textul, obţinut de o parte a presei, prevede că pachetele de ţigări şi de tutun pentru rulat ţigări trebuie să fie acoperite în proporţie de 75% de avertismente privind sănătatea, sub forma textelor şi imaginilor, pe ambele părţi. În prezent, avertismentele trebuie să acopere 40% din suprafaţa pachetelor de ţigări.

Cu toate acestea, publicaţia Les Echos face o comparaţie între “aceste măsuri antifumat” decise de Comisia Europeană şi o lege care a intrat în vigoare pe 1 decembrie în Australia:

Încă nu este ca în Australia, unde toate pachetele sunt de acum înainte identice şi nu mai conţin reclame. Dar directiva europeană le lasă statelor membre posibilitatea de a înăspri actualele măsuri. Patru ţări – între care Franţa, Marea Britanie şi Belgia – deja şi-au anunţat intenţiile de a urma exemplul australian.

Directiva prevede şi interzicerea unor arome (precum mentolul) sau a ţigărilor subţiri, care încurajează consumul. Propunerile au generat iritarea puternicelor grupuri de lobby din industria tutunului, care au încercat să se facă auzite pe parcursul elaborării directivei. În octombrie 2012, comisarul european pentru Sănătate John Dalli a fost constrâns să demisioneze pentru că era suspectat de trafic de influenţă.

Potrivit ziarului italian La Stampa, reacţia furioasă a marilor producători de ţigări, a cultivatorilor de tutun şi a comercianţilor de ţigări nu este nejustificată în totalitate:

Dincolo de pericolul obiectiv pe care îl reprezintă viciul, recunoscut de toată lumea, argumentele nu sunt lipsite de fundament. Interdicţiile generalizate alimentează contrabanda, un fenomen care este agravat de entităţile care fabrică ţigări contrafăcute, aducând pe piaţă produse nocive.

Lupta grupurilor de lobby este “departe de a se fi încheiat”, conchide Les Echos, notând că:

Textul trebuie adoptat atât de Parlamentul European, cât şi de statele membre. Suedia ar urma să insiste pentru producătorii de tutun de mestecat. Şi Germania a sugerat că nu este favorabilă în totalitate pachetelor acoperite cu avertismente în proporţie de 75%.

“Da, OMG sunt otrăvuri!”: condamnarea este etalată pe prima pagină a Le Nouvel Observateur, care publică în exclusivitate rezultatele unui studiu realizat timp de doi ani de cercetători francezi pe 200 de şoareci hrăniţi cu porumb transgenic, mai ales NK 603 al Monsanto. Concluzii expuse în paginile unei lucrări – care dă şi numele unui film făcut în urma acestui studiu, Toţi cobai! – realizat de Gilles-Eric Séralini, profesor de biologie moleculară la universitatea din Caen, care a condus experimentul şi pe care Le Nouvel Observateur îl califică drept o “bombă cu fragmentare”:

Ea pulverizează într-adevăr un adevăr oficial: inocuitatea porumbului modificat genetic. Chiar într-o doză mică, OMG studiat se arată a fi foarte toxic şi deseori mortal pentru şoareci. Într-o asemenea măsură încât, dacă ar fi vorba de un medicament, ar trebui să fie suspendat de îndată în aşteptarea de noi investigaţii. Deoarece este acelaşi OMG pe care îl regăsim în farfuriile noastre, prin carne, ouă şi lapte.

Rezultatele sunt fără apel:

La 13 luni de la experiment […] şoarecii hrăniţi cu porumb OMG declanşează de două până la trei ori mai multe tumori decât şoarecii hrăniţi fără OMG oricare ar fi sexul lor. După 24 de luni, adică la sfârşitul vieţii lor, 50% până la 80% dintre femelele hrănite cu OMG sunt atinse faţă de doar 30% la cei fără OMG.

EurActiv.com subliniază că publicarea acestor rezultate “face valuri până la Bruxelles”:

într-adevăr, deciziile se iau la nivelul celor Douzeci şi Şapte. Guvernul francez a cerut verificarea studiului de Agenţia naţională [franceză] a securităţii sanitare. Comisia Europeană a cerut acelaşi lucru Agenţiei Europene pentru Securitate Alimentară (EFSA).

O agenţie deseori aflată sub semnul întrebării, după cum aminteşte EurActiv, de către Greenpeace, care acuză EFSA că se distinge “de mulţi ani prin apropierea scandaloasă a membrilor săi cu industriaşi şi prin lipsa de independenţă”.

Studiul Universităţii din Caen a fost totuşi primit cu scepticism de o parte a lumii ştiinţifice: mai mulţi biologi chestionaţi de agenţia Reuters au ridicat semne de întrebare referitor la protocolul şi la metoda folosite în realizarea testelor.

“Prohibiţia ar putea dura câteva luni”, anunţă pe prima pagină Mladá fronta DNES, după ce a fost decretată interdicţia de a vinde băuturi conţinând peste 20% de alcool, vineri 14 septembrie, de ministrul ceh al Sănătăţii. Băuturile distilate şi alte spirtuoase îmbuteliate au dispărut din magazine, restaurante şi baruri ca urmare a unui val de intoxicaţii cu alcool falsificat care, din 6 septembrie, a cauzat moartea a 21 de persoane în toată ţara. Cele mai multe victime provin din zona frontalieră cu Polonia, Moravia-Silezia, dar şi din regiunile Zlín şi Olomouc. Poliţia a interpelat deja 23 de producători şi distribuitori bănuiţi că au adăugat metanol băuturilor şi caută toate sursele de provenienţă a alcoolului falsificat.

Potrivit Lidové noviny, care publică primele rezultate ale anchetei, “otrava provine din Polonia. Lichid antigel pentru spălarea parbrizelor maşinilor”. Poliţia bănuieşte într-adevăr producătorii că au utilizat metanol provenind din Polonia: “deja în iulie, Gazeta Wyborcza dezvăluise că metanolul, de trei ori mai ieftin decât etanolul utilizat până în prezent, dar toxic, era folosit din 2010 pentru fabricarea de lichid pentru spălarea parbrizului din motive de economie”. Producătorii cehi de spirtuase, puţin scrupuloşi, şi nefiind în mod vizibil la curent cu această schimbare, au continuat să se aprovizioneze cu lichid de spălare a parbrizelor pentru a-şi confecţiona băuturile.

Valul de intoxicaţii nu are frontiere şi se propagă în ţările vecine: “Otrăvirea atinge şi ţara noastră”, anunţă pe prima pagină pe 17 septembrie cotidianul slovac SME, potrivit căruia, în ajun, opt persoane intoxicate cu metanol au fost spitalizate în oraşul Prešov, în timp ce în Polonia numărăm deja 4 morţi. De aceea, autorităţile sanitare poloneze au anunţat interzicerea vânzării cu alcooluri tari provenind din Republica Cehă.

“Este în interesul public ca prohibiţia să se termine cât mai curând posibil”, comentează Lidové noviny, deoarece ea reprezintă pentru stat o pierdere estimată la 750 de milioane de coroane (aproximativ 30 de milioane de euro) pe lună din taxe. Potrivit cifrelor publicate de Hospodářské noviny, în Republica Cehă se vând 155 000 de litri de spirtuoase pe zi.

“Începând cu 1 septembrie, celor cel puţin 150 000 de străini din afara UE, care se află într-o situaţie neregulamentară în Spania, li se va limita considerabil de mult accesul la sistemul de sănătate public”, explică El País, la câteva zile după intrarea în vigoare a decretului referitor la “măsurile urgente pentru a asigura sustenabilitatea sistemului naţional de sănătate”. Asistenţa medicală pentru cei care nu au acte în regulă va fi deci “limitată la urgenţe, la femei însărcinate şi la minori”, precizează ziarul.

Măsura, care se înscrie în planul de austeritate al guvernului, ar trebui să ducă la economisirea a 500 de milioane de euro pe an, conform autorităţilor. Dar, scrie El País,

calcule mai realiste arată că economia realizată nu va depăşi jumătate din această sumă, fie aproximativ echivalentul pierderilor care ar fi putut fi câştigate, de la celelalte state membre ale Uniunii Europene, în urma problemelor create de facturarea serviciilor de sănătate oferite în Spania cetăţenilor acestor.

Pe de altă parte, subliniază ziarul din Madrid, “această decizie pune la îndoială dreptul la sănătate înscris în Constituţia spaniolă”. Mai mult decât atât,

această măsură spulberă nu numai caracterul universal al sistemului de sănătate public, dar de asemenea şi gratuitatea lui. Această categorie a populaţiei nu va avea acces la serviciile de sănătate publică decât cu condiţia de a subscrie un fel de asigurare (convenţii speciale cu autorităţile sanitare), ce costă 60 de euro pe lună pentru cei între 17 şi 65 de ani şi aproximativ 155 de euro pentru cei care au peste 65 de ani. […] Absurditatea supremă – care este chiar la limita indecenţei şi care arată în mod uluitor cât de desprinse de realitatea socială sunt guvernele noastre – este tocmai aceea de a cere de la persoane care nu au un loc de muncă sume care sunt cu mult peste mijloacele lor. Patru comunităţi autonome (Andaluzia, Insulele Canare, Ţara Bascilor şi Asturias) se opun acestei măsuri, considerată ca un obstacol pentru echitatea şi coeziunea socială.

“În Spania, sistemul naţional de sănătate face parte din cele care oferă cele mai bune servicii, şi este recunoscut ca atare în străinătate”, consideră la rândul său La Razón. “Dar”, adaugă cotidianul,

întreţinerea acestuia este costisitoare şi cel mai mic dezechilibru îl poate pune în pericol. Abuzuri, precum […] atenţia acordată imigranţilor clandestini care, ca atare, nu contribuie la finanţarea lui, fac parte din factorii de dezechilibru cărora trebuie să li se găsească o soluţie. De fapt, toate statele europene, cu excepţia Spaniei, aplică restricţii la accesul la sănătatea publică imigranţilor aflaţi în situaţie neregulamentară. În anumite cazuri, precum Suedia sau Austria, acest acces este complet închis. Obiectivul urmărit cu acest gen de regulă este dublu: pe de o parte, este vorba de limitarea costurilor legate de sănătatea publică, care cresc pe zi ce trece; pe de alta, cel mai important, de descurajarea imigraţiei clandestine şi exploatarea muncii şi fraudele faţă de securitatea socială pe care le implică. Guvernul spaniol nu va face deci nimic altceva decât ceea ce fac deja vecinii noştri.

"Consumul de tutun, de alcool, dar şi de canabis de către tinerii francezi şcolarizaţi în vârstă de 16 ani a crescut mult între 2007 şi 2011", arată un studiu realizat de către Consiliul suedez pentru informaţia asupra alcoolului şi a celorlalte droguri publicat în Le Monde. Poziţia Franţei scade în clasament faţă de celelalte 36 de ţări europene studiate care, la rândul lor, înregistrează adesea progrese.

Cotidianul francez subliniază că aceste "cifre europene relansează dezbaterea în jurul politicii franceze de luptă împotriva toxicomaniei care a fost marcată, în perioada fostului guvern, de accente represive".

Jean-Pierre Couteron, preşedintele Fédération addiction (Federaţia dependenţă), citat de Le Monde, consideră că această politică:

a ignorat adevărata problemă: contextul care împinge spre dependenţă în trăiesc adolescenţii, într-o societate care favorizează senzaţiile tari şi consumul excesiv.

La rândul său, Observatorul francez al drogurilor şi toxicomaniilor (OFDT), atrage atenţia că "problema este că obiectivul fixat a fost să se evite cu orice preţ prima utilizare, în timp ce experimentarea canabisului este un semn de identificare printre tineri".

Le Monde citează de asemenea un alt dezavantaj al acestei politici criticate de către specialişti:

O focalizare asupra canabisului, în timp ce tutunul este o poartă de intrare spre această substanţă, iar tinerii sunt poli-consumatori.

"Persoanele în vârstă cer dreptul de a primi ajutor pentru a se sinucide", anunţă De Volkskrant, în momentul în care deputaţii discută, în 8 martie, despre iniţiativă civică a asociaţiei Uit Vrije Wil ("Cu tot consimţământul"), care doreşte facilitarea acestei practici.

În patru luni de zile, Uit Vrije Wil a adunat 120 000 de semnături, printre care cele ale mai multor personalităţi politice, în jurul unui proiect de lege care ar permite persoanelor care au mai mult de 70 de ani să obţină ajutor pentru a-şi pune capăt zilelor, dacă ele consideră că aceasta a ajuns la termen. Potirivt asociaţiei, legea actuală în vigoare asupra eutanasiei, votată în urmă cu zece ani, nu se aplică decât în condiţii foarte stricte şi doar când este vorba de "suferinţe insuportabile şi fără ieşire".

Propunerea "este un semn puternic al timpurilor noastre", scrie De Volkskrant, într-un editorial. Cotidianul constată că, dacă este vorba de "o tematică socială urgentă", proiectul nu are totuşi "nicio şansă" să reuşească. Membrii ai guvernului, creştin-democraţii sunt "în centrul puterii şi blochează orice dezbatere" asupra acestei probleme şi, "pentru a păstra pacea, liberalii din VVD nu doresc nici să-şi ardă degetele". Rezultat: "în timp ce subiectul se răspândeşte în societate, dezbaterea politică este imobilizată", regretă ziarul.

“Eternit, condamnare istorică”, titrează La Stampa, la o zi după decizia Tribunalului din Torino, care a condamnat proprietarii fabricantului de construcții din azbest Eternit la 16 ani de închisoare și 200 de milioane de euro despăgubiri și dobânzi pentru “catastrofa sanitară și de mediu permanentă”.

Cotidianul explică faptul că miliardarul elevețian Stephan Schmidheiny, de 64 de ani, și baronul belgian Louis De Cartier De Marchienne, de 90 de ani, erau acuzați că nu au respectat măsurile de securitate în clădirea lor din Casale Monferrato (nord-vest), care producea în anii 1960-70 panouri pentru clădiri pe bază de fibre de azbest (interzise în Europa din 1986 dar produse în alte părți ale lumii), cunoscând periculozitatea acestei substanțe. Aproape 3 000 de cazuri de azbestoză sau mezoteliom (un cancer de plămân) au fost constatate printre muncitori și populație – 1830 de persoane au murit până acum. Este cel mai important proces organizat vreodată pentru o contaminare cu azbest și primul penal, subliniază La Stampa; potrivit directorului său, Mario Calabresi, condamnările

sunt recunoașterea uneia dintre cele mai curajoase și tenace bătălii pentru adevăr și dreptate purtate vreodată în Italia. O bătălie datorită căreia s-a demonstrat că, de-a lungul anilor, s-a continuat producerea [de azbest] în ciuda evidenței riscurilor pentru orice comunitate. În prezent, nimeni nu va putea invoca ignoranța sau manipularea. [Dar decizia] nu închide această poveste și ea nu poate clasa definitiv acest masacru: astăzi, sunt cel puțin 50 de cazuri noi de mezoteliom în regiune, dublu față de acum zece ani.

"Lupta pentru a supravieţui. Ce să faci mai mult?", scrie Pravda la două zile de la demisia colectivă a 1 400 de medici slovaci, pentru a protesta împotriva condiţiilor lor salariale şi a lipsei de bani într-un sistem de sănătate care, potrivit ziarulului, "se prăbuşeşte total şi definitiv".

Cotidianul din Bratislava descrie "haosul din serviciile lipsite de medici, intervenţiile chirurgicale amânate, pacienţii în agonie", în majoritatea spitalelor slovace. Situaţia rămâne critică în ciuda stării de urgenţă decretate în 29 noiembrie de către guvern, în 16 spitale, care îi obligă pe medicii demisionari să vină să lucreze în continuare, pentru 70 % din salariu.

Slovacia nu este singura ţară care se confruntă cu această problemă. La începutul anului 2011, guvernul ceh a fost obligat să găsească un compromis cu cei 4 000 de medici ai mişcării "Mulţumim, plecăm". În Ungaria, sindicatul medicilor ameninţă cu intrarea în grevă dacă nu obţine satisfacţie asupra salariilor până în 8 decembrie.

În 30 noiembrie, Iveta Radičová, primul ministru încă în funcţiune, a cerut totuşi în mod oficial ajutorul ţărilor vecine care fac parte din Grupul de la Višegrad (Republica Cehă, Ungaria şi Polonia). Însă acesta nu vine doar pocnind din degete. Până acum, notează Lidové noviny, "armata cehă nu a putut trimite în Slovacia decât treizeci de medici".

"Atunci, unde să găsim bani pentru a creşte salariile medicilor din spitalele publice?", se interoghează SME. "În spitale, banii care ar putea fi utilizaţi pentru a creşte salariile medicilor dispar ca din senin. Cât despre consumul abuziv de medicamente, serviciile inutile sau achiziţionarea de aparate prea costisitoare, medicii sunt cei care ştiu cel mai mult pe acest subiect. Ar trebui să vorbească şi despre asta".

Chiar dacă proiectul transformării a 31 de spitale publice în societăţi anonime este suspendat până la alegerile din luna martie, “medicii continuă să-şi dea demisia”, titrează Pravda. În jur de 2 400 de practicieni din sectorul public ameninţă cu părăsirea posturilor în semn de protest faţă de proiectul ministerului Sănătăţii, considerat de reprezentanţii medicilor slovaci drept “o privatizare liniştită” care iscă temeri în privinţa agravării condiţiilor de muncă. Ei cer de asemenea ca salariile lor să crească pentru a atinge între 2 000 şi 4 000 de euro pe lună, precum şi mai multe subvenţii publice pentru sectorul sănătăţii. “Promisiunile nu le sunt suficiente, ei cer garanţii”, notează Pravda. Proiectul reformei va fi obiectul unei dezbateri extraordinare în Parlament pe 11 noiembrie, la iniţiativa partidului opoziţiei SMER, al lui Robert Fico, care, potrivit lui Slovak Spectator, caută abandonarea sa definitvă.

Victime ale austerităţii bugetare draconice impuse de criza datoriei publice, cei mai neajutoraţi greci încep să se adreseze organizaţiilor umanitare pentru a primi îngrijiri medicale. Interogat de EUobserver, Apostolos Veizis, şef al Médecins sans frontières (MSF), povesteşte că un număr crescând de cetăţeni greci bat la porţile centrelor de îngrijire implantate de MSF în ţară, începând cu 1995. Acestea au menirea de a îngriji imigranţii şi refugiaţii adăpostiţi în centre provizorii de reţinere şi care nu au acces la sistemele naţionale de sănătate publică.

"Odată cu agravarea crizei economice, ne găsim în faţa unor simptome ale unor probleme cu mult mai grave", afirmă Veizis pe site-ul european de actualitate. "În prezent, pensionarii, şomerii, cei fără adăpost, bolnavii de SIDA şi de tuberculoză sunt şi ei lipsiţi de orice acoperire medicală". "Constatăm că bugetele destinate unor anume tipuri de îngrijiri, cum ar fi asistenţa socială şi tratamentul anumitor boli sunt lovite de reduceri de până la 80 %", adaugă Veizis. Acesta din urmă denunţă ruptura de stoc de materiale medicale, de medicamente şi de sânge. Pe de altă parte, adaugă EUobserver, uriaşii farmaceutici refuză să livreze anumitor spitale, de teamă că s-ar putea să nu fie plătiţi.

Un nou studiu a arătat că aproape 40% din populaţia Europei suferă de o tulburare mentală în fiecare an, scrie Irish Examiner. Alături de depresie, studiul realizat de Colegiul European de Neuropsihofarmacologie include în acest domeniu al tulburărilor mentale boli precum demenţa şi Parkinson. Tulburările de hiperactivitate şi deficitul de atenţie la copii, precum şi atacurile de panică, tulburările obsesiv-compulsive şi timiditatea, fac de asemenea parte din mulţimea impresionantă a simptomelor suferite de 165 de milioane de europeni. “Şi cu doar o treime dintre cazuri primind terapia sau medicaţia necesară, bolile mentale înseamnă o povară economică şi socială imensă – estimată la sute de miliarde de euro”, scrie cotidianul irlandez.

The Daily Telegraph semnalează faptul că femeile sunt de două ori şi jumătate mai predispuse să sufere de despresie, “cu cele mai multe cazuri în timpul ‘anilor de reproducere’ între 16 şi 42 de ani”. Potrivit raportului, “Povara de a încerca să se ocupe de copii, de a-şi asuma responsabilitatea pentru familie şi de a-şi păstra slujba a dublat rata depresiei la femei din 1970.” În timp ce depresia (30.3 milioane în total) şi anxietatea (69.1 milioane în total) par să fie în mod disproporţionat indispoziţiile de care suferă femeile, este mai probabil ca bărbaţii să devină alcoolici (14.6 milioane în total), mai ales în estul Europei.

Pentru scriitoarea şi romanciera Lisa Appignanesi, care semnează în The Guardian, asemenea rapoarte “îngrijorătoare” “pot atrage atenţia asupra creşterii suferinţei umane, dar ele subliniază tendinţa caracterului imperialist al sectorului sănătăţii mentale”. Publicând o notă sceptică, ea scrie că profesiile care ţin de domeniul psihiatriei au “dat naştere la tot mai multe diagnostice ‘inventând’ tulburări de-a lungul timpului şi reducând radical aria a ceea ce poate fi considerat ca normal sau sănătos. Între timp marile companii farmaceutice, hrănindu-şi apetitul pentru profituri şi al nostru pentru medicamente, au câştigat un şi mai puternic control asupra vieţii noastre emoţionale şi a trăirilor, doftoricind normalitatea.”

“De ce deţinem recordul european la tuberculoză?”, se întreabă pe prima pagină România liberă. Potrivit statisticilor, 20 000 de români suferă în prezent de această maladie, adică 90 de cazuri la 100 000 de români, şi 12 000 de noi cazuri apar în fiecare an, în timp ce această maladie a fost eradicată în ţările vecine (Serbia, Bulgaria, Ungaria). Un sistem de sănătate haotic, medicamente prea scumpe şi o tendinţă a pacienţilor de a consulta un medic prea târziu sunt principalele motive ale acestei situaţii, notează cotidianul. “Oamenilor le este îngrozitor de ruşine de această boală. Este mai rău decât a avea HIV sau o boală sexuală”, explică Jonathan Stillo, un antropolog american, care a trăit 10 ani în România. Soluţia? Continuarea programelor de prevenţie în acelaşi timp cu tratamentele, scrie România liberă.

"Eutanasiem mereu mai mult", titrează Le Soir pe prima pagină: "Din 2002, şi de la intrarea în vigoare în Belgia a legii care o depenalizează parţial, nu s-a recurs niciodată atât de mult ca acum la eutanasie", explică acest cotidian, care a consultat cifrele Comisiei federale de control. La mai mult de 85 de cazuri declarate lunar de la începutul anului, limita de 1000 de decese prin eutanasie ar trebui să fie depăşită în 2011, faţă de 954 în 2010. Pacienţii cei mai atinşi sunt bărbaţii şi au vârste cuprinse între 60-79 de ani. În 8 cazuri din 10 este vorba de persoane atinse de un cancer.

"Este bizar", dezvăluie Le Soir, "84 % din eutanasiile declarate sunt făcute în limba olandeză, ceea ce înseamnă că medicii francofoni declară sau practică de fapt mai puţine eutanasii". Comisia de control nu decide, dar se interoghează "asupra diferenţelor dintre informaţia din public sau cea din domeniul medical, asupra atitudinilor socio-culturale diferite, a diferenţelor dintre practicile medicale la crepuscul de viaţă", informează cotidianul.

"Mai întâi a fost castravetele, apoi soia, mâine va fi probabil căpşuna", titrează De Volkskrant, care explică faptul că chiar şi în Germania "nimeni nu mai înţelege nimic" cu privire la originea bacteriei ucigaşe E. coli. Directorul Institutului Robert Koch – organ central responsabil cu alertele privind securitatea alimentară – a declarat în 6 iunie că este foarte probabil ca declanşatorul să nu fie găsit niciodată. Pentru ziarul olandez "criza E. coli demonstrează partea neagră a federalismului german", căci "fiecare land îşi are propria teorie, aparent fără un consens", în timp ce "fiecare instanţă sanitară pare să-şi urmeze propriile proceduri". "Atunci când sursa EHEC va fi găsită, nemţii vor avea materie de dezbătut. Este inevitabil ca sistemul fragmentat al regulamentelor sanitare să fie într-o zi centralizat. Confuzia a distrus vieţi umane şi a cauzat daune de mai multe milioane de euro, şi a deformat, fără ca acest lucru să fie necesar, imaginea Germaniei ca ţară modernă".

"Acum este vina mugurilor", titrează Die Welt după ce ministrul Agriculturii din Saxonia Inferioară a dezvăluit o nouă pistă despre originea bacteriei ucigaşe E. coli care a cauzat 22 decese în Germania şi a îmbolnăvit mii de persoane în Europa. Optsprezece specii de muguri de soia din Germania, alte ţări europene şi din Asia cultivate la o temperatură de 37°C şi comercializate de către o întreprindere din acest Land sunt suspectate de a fi provocat epidemia, explică ziarul. În lipsa unor dovezi concrete, ministrul federal rămâne totuşi prudent, lansând un avertisment împotriva consumului acestor muguri. Cotidianul berlinez publică în trecere un studiu recent al Consiliului de igienă regrupând mai mulţi experţi internaţionali. Potrivit acestui studiu, igiena alimentară a germanilor lasă de dorit : ei se spală pe mâini mai rar şi mai puţin timp decât ceilalţi europeni; cârpele din bucătăriile lor ar fi adevărate "arme biologice", şi în sfârşit – şi ce-i mai rău – sortarea deşeurilor îi împinge pe cei mai zeloşi să-şi păstreze până şi o săptămână gunoaiele în bucătărie, degradând astfel igiena în apartamentele lor.

“Boicotul legumelor spaniole se extinde în Europa fără nicio bază ştiinţifică”, titrează cotidianul El Mundo pe 31 mai, după alerta provocată de intrarea bacteriei E. coli în Germania, unde a provocat moartea a 14 persoane şi a infectat mai mult de 1200 – până acum. În consecinţă: “exporturile spaniole de legume s-au redus în mod drastic după acuzaţiile nefondate” ale ministrului Sănătăţii Landului german Hamburg, Cornelia Prüfer-Storcks, care ar fi arătat cu degetul castraveţii provenind din Spania, consideraţi cauza propagării bacteriei. O formă de boicot care a “devenit o psihoză europeană”, estimează El Mundo, potrivit căruia cinci alte ţări – Austria, Belgia, Finlanda, Republica Cehă, şi Rusia – “au pus frână importurilor spaniole” de legume, în timp ce “UE afirmă că blocajul nu este justificat”. Jurnalul arată că guvernul spaniol a cerut deja o indemnizaţie de la Bruxelles, “dar răul este făcut şi creşte pe zi ce trece”, conchide el. Dorind fără îndoială să liniştească spiritele, El Mundo o arată pe prima pagină pe ministrul Agriculturii din guvernul regional andaluz, Clara Aguilera, care mănâncă un castravete într-o pepinieră din Sudul Spaniei, afirmând că “putem avea încredere în castraveţii noştri”.

Ca urmare a catastrofei nucleare în centrala japoneză din Fukushima și a fricii de o contaminare a alimentelor provenind din Japonia, Comisia Europeană a decis… să ridice pentru trei luni valorile limită ale materiilor radioactive prezente în hrana importată în UE, scrie Süddeutsche Zeitung. Cantitatea de Cesium radioactiv 134 și 137 trece astfel de la 370 becquerel/kg pentru produsele lactate și 600 de becquerel/kg pentru celelalte alimente și respectiv 1000 și 1250 becquerel/kg. Pentru a-și fundamenta decizia, Comisia a scos din sertar un regulament din 1987 despre protecția sanitară în caz de accident nuclear, votat după accidentul de la Cernobâl. Dacă experții au căzut de acord asupra faptului că nu există o diferență pentru sănătate între 370 și 1000 de becquerel/kg, consumatorii sunt neliniștiți, notează cotidianul bavarez: “Prin intrarea în vigoare a regulamentului, am declarat de facto starea de urgență nucleară în Europa”, declară astfel pentru ziar un reprezentant al Foodwatch. Această asociație a consumatorilor militează pentru un embargo asupra importurilor alimentare provenind din Japonia, care reprezintă 0,1% din importurile europene. “O dată nu e un obicei, Bruxelles, acuzat de obiceiul de a reacționa lent, se vede acum în postura de a i se reproșa că a reacționat prea repede”.

"Medicii au câştigat, au obţinut creşterea salariilor şi promisiuni de reformare a sistemului de sănătate", titrează Hospodarske noviny, după ce guvernul a acceptat majoritatea cererilor medicilor. Aceştia din urmă demisionaseră în bloc pentru a protesta împotriva salariilor lor mici. Este vorba de cel mai mare succes sindical din ultimii 15 ani, consideră ziarul economic, potrivit căruia salariul fiecărui medic va creşte începând cu luna aprilie cu sume cuprinse între  5 000 şi 8 000 de coroane (200-330 euro), pentru un salariu actual care nu depăşeşte 1 000 de euro. În 2013, salariul lor ar trebui să fie de 1.5 până la de 3 ori salariul mediu al ţării (aproximativ 1 000 de euro), în concordanţă cu cererile sindicatelor medicale. "Societatea începe în sfârşit să-şi plătească datoria faţă de medici şi este acum de datoria acestora din urmă să plătească datoria acumulată faţă de pacienţii care, contrar lor, nu pot pleca în altă parte", comentează cotidianul.

Guvernul ceh admite faptul că sistemul de sănătate este ameninţat de protestul medicilor. "Planul de criză: armata va sări în ajutor", anunţă astfel Hospodarske noviny. Aproximativ 4 000 de medici din spitale, membri ai mişcării "Mersi, noi plecăm", ameninţă cu părăsirea ţării la sfârşitul lunii dacă nu obţin ameliorarea condiţiilor lor de muncă şi un plan împotriva corupţiei din sistemul de sănătate. "Primul ministru Petr Necas a conturat un scenariu de criză", explică acest cotidian: "Mobilizarea medicilor şi a mijloacelor de care dispune armata pentru transferul pacienţilor, închiderea spitalelor care vor pierde mulţi medici, deplasarea medicilor din spitalele închise spre cele în care serviciul medical va fi asigurat în continuare". Discuţiile dintre sindicatul medicilor şi ministrul Sănătăţii continuă, în timp ce mişcarea este sprijinită doar de o treime din populaţia cehă, notează Hospodarske noviny.

"O zi în Grădina Etnobotanică", titrează Adevărul, care publică un reportaj despre expansiunea spectaculoasă a "magazinelor de vise" sau "spice shop-uri" în România. Deși au apărut în urmă cu numai trei ani pe piața românească, "drogurile legale" numite "etnobotanice", vândute sub formă de plante, prafuri aromatice sau îngrășăminte "au înrobit deja peste 500 000 de români". Mai multe municipalități au interzis vânzarea acestor produse la mai putin de 1,5km de clădirile publice, îndeosebi de școli, dar unul din vânzători declară că "se câştigă mult mai mulţi bani decât se crede din această afacere şi că fenomenul nu este stopat pentru că mănâncă prea multă lume din trocu' ăsta".

"Guvernul a găsit bani pentru medici. Companiile de asigurare vor scoate bani din rezervele lor", informează Hospodářské noviny. Mişcarea de protest "Mersi, noi plecăm", lansată la sfârşitul anului 2010 de către aproximativ 4 000 de medici din spitale, care ameninţau cu părăsirea Republicii Cehe la sfârşitul lui februarie 2011, dacă situaţia lor nu se ameliorează, a condus guvernul lui Petr Nečas la accelerarea reformei sistemului sănătăţii ca şi la acordarea unei creşteri imediate a salariilor. Sloganul mişcării, "Náš exodus, váš exitus" ("exodul nostru, moartea voastră"), care a provocat o dezbatere aprinsă în ţară, pare să devină realitate. În neumărate spitale, constată cotidianul economic, serviciul este perturbat de acţiunile medicilor. În editorialul său, Hospodářské noviny mulţumeşte medicilor nemulţumiţi care, "prin acţiunea lor, schimbă sistemul corupt şi risipitor, împingând guvernul să facă reforme care ar fi trebuit făcute de mult timp".

Doi tineri ieşiţi din “generaţia SIDA” cer statului român să recunoască în mod oficial responsabilitatea sa pentru contaminarea mai multor mii de copii cu HIV între 1988 şi 1922. Adevărul redă istoria acestor doi tineri, astăzi în vârstă de 21 şi 22 de ani, ale căror vieţi au fost schimbate pentru totdeauna de “amestecul de incompetenţă medicală, de indiferenţă şi de lipsă de mijloace materiale” care a caracterizat sistemul de sănătate românesc la sfârşitul comunismului. Cotidianul explică faptul că “fenomenul românesc”, cum era numit în acea perioadă de presa străină, a atins mai ales nou-născuţii care erau vaccinaţi “în lanţ” cu aceeaşi seringă, şi pe cei din leagăne care primeau microtransfuzii de sânge pentru a suplini lipsa alimentelor.

"Vecinul vostru merge în Slovacia pentru a-şi trata un varice. Un neamţ şi un ceh aşteaptă programarea pentru o consultaţie cu un oftalmolog polonez", scrie Gazeta Wyborcza, care anunţă crearea, în decurs de trei ani, a spaţiului medical Schengen. Acesta din urmă este instituit prin directiva referitoare la asistența medicală transfrontalieră votată de Parlamentul European pe 19 ianuarie. Potrivit noii legislaţii, pacienţii europeni vor putea fi îngrijiţi într-o altă ţară a UE şi îşi vor primi banii înapoi prin sistemul lor naţional în funcţie de preţul practicat în ţara lor. De exemplu, explică Dziennik Gazeta Prawna, unui pacient polonez care va plăti 3 000 de euro pentru o operaţie de cataractă în Marea Britanie i se vor rambursa 1 415 euro, cât ar costa în Polonia. Potrivit Comisiei Europene, îngrijirile transfrontaliere reprezintă doar 1% din cele 10 miliarde de euro cheltuite anual în UE de către pacienţi.