Pe 17 aprilie, aproape 20% dintre finlandezi au votat pentru un partid euro-sceptic care se opune susţinerii financiare a ţărilor în dificultate din zona euro. Cu un an înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa, Marine Le Pen [liderul partidului naționalist] pare a avea toate şansele să intre în turul doi. Programul său: ieşirea din zona euro, protecţionism şi închiderea frontierelor.

În Olanda, sub presiunea popularului Geert Wilders, guvernul încearcă să înăsprească condiţiile de şedere ale străinilor, inclusiv ale celor provenind din Uniunea Europeană. Şi în parte pentru a limita prejudiciile electorale, Angela Merkel a înăsprit condiţiile participării germane la stabilizarea zonei euro.

În ultimii cincisprezece sau douăzeci de ani, anti-europenii au fost marginalizaţi iar programele partidelor extremiste au vizat înainte de toate sfera naţională (chiar şi criza creată de participarea partidului lui Jörg Haider, în Austria, a avut puţine consecinţe europene).

Dar astăzi, fiind candidaţi la putere sau actori inconturnabili ai guvernelor statelor membre, aceste formaţiuni, atrag tot mai mulţi alegători, cântărind greu la toate nivelurile funcţionării Uniunii Europene.

UE nu este suficient de federală pentru a acţiona într-un mod coordonat şi a fi independentă de calculele politice ale statelor membre, dar este deja prea federală pentru a întreţine o legătură strânsă cu cetăţenii săi, aşa că se găseşte într-o situaţie inedită: tendinţa politică actuală se îndreaptă spre opusul a ceea ce, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost considerat ca fiind valorile sale şi sensul inevitabil al Istoriei. Pentru conducătorii noştri naţionali şi europeni, provocarea în faţa căreia se găsesc este imensă.

Neîncrederea faţă de politica tradiţională şi a instituţiilor, care creşte în acelaşi ritm cu degradarea   condiţiilor de viaţă ale europenilor din cauza crizei economice şi măsurilor de austeritate, este descrisă de majoritatea comentatorilor de "populism" şi "anti-politică". O capcană în care se încadrează franjurile  populaţiei mai puţin educate, victime ale ignoranţei şi exploatărilor. Faptul că o audienţă formată din oameni mai educaţi decât media şi-a exprimat astfel de sentimente este un semnal care ar trebui să provoace o anumită reflecţie.

După definiţia lui Daniele Albertazzi şi a lui Duncan McDonnell, populismul este "ideologia care opune un popor virtuos unei serii de elite care-l privează de drepturile sale, de valorile sale, de prosperitatea lui, de vocea lui". După criza economică care a perturbat vieţile a milioane de europeni, dar nu a elitelor care au contribuit la declanşarea acesteia, această imagine seamănă alarmant cu realitatea, cum este cazul în Irlanda, unde salvarea băncii Anglo Irish va costa o o treime din PIB produs anual de locuitorii săi.

Precum Alain Touraine a semnalat recent, creşterea inegalităţilor este în prezent cea mai gravă ameninţare pentru stabilitatea şi coeziunea UE şi a membrilor săi. Partidele populiste care progresează pe tot continentul dau un răspuns greşit. Dar întrebarea pe care acestea o pun nu poate fi măturată împreună cu ideile lor discutabile.

Cu o scădere a PIB de 9 % în trimestrul al treilea, "România va fi probabil singura ţară care va înregistra o accentuare a declinului economic în cel de-al treilea trimestru din acest an, comparativ cu perioada similară din 2008". Printre celelalte ţări din regiune, Republica cehă şi-a văzut PIB scăzând cu 4.7 % în cursul aceluiaşi trimestru, Ungaria cu 6.6 l% iar Slovacia probabil cu 5 %, în timp ce Polonia "nici nu a intrat măcar în recesiune". "Statele est-europene care au aplicat la timp politici restrictive profită acum de majorarea apetitului pentru importuri din Occident", constată Adevărul.

Dar nu se poate nega faptul că "un număr considerabil de alegători nu este deloc răcit de discursurile" xenofobe şi uneori antisemite ale candidatului FPÖ, Dieter Egger. Aceste persoane "nu doresc să li se spună ce să gândească",analizează ziarul – o rebeliune care nu se traduce prin sondaje. Partidul libertăţii ştie să concentreze "acest potenţial împotriva gândirii dominante şi a autorităţii politice" – lucru care ar trebui să îngrijoreze în perspectiva alegerilor din provincia Oberösterreich, în 27 septembrie, concluzionează Der Standard.