La rândul lor, statele membre, care de altfel au ales-o pe Lady Ashton pentru a face exact ceea ce face, acţionează fiecare în funcţie de interesele lor proprii : Paris şi Londra creându-şi o armată comună şi  solicitând aprobarea ONU pentru intervenţia lor împotriva Libiei lui Muammar Gaddafi; Paris, din nou, implicându-se militar alături de trupele lui Alassane Ouattara în Coasta de Fildeş, pentru a numi doar câteva exemple recente.

Cu alte cuvinte cu SEAE, banii contribuabililor europeni sunt aruncaţi pe fereastră. Aceste 570 milioane de euro pe an ar putea fi cheltuiţi mai eficient pentru acţiunile civile, militare şi umanitare pe care acest serviciu este presupus să le realizeze şi de care încă nu s-auzit nimic. Prea timid şi fără voce, SEAE se retrage cu discreţie lăsând locul capitalelor, care vorbesc fiecare pentru sine. Dar, dragă Lady Ashton, timiditatea nu făcea parte dintre principiile susţinute de părinţii fondatori !

Aşadar, fie UE acceptă această limitare şi se adaptează – adică pe scurt renunţă la o politică externă demnă de acest nume – fie refuză, şi schimbă trenul. Într-adevăr trenul în care este acum diplomaţia europeană nu merge nicăieri. Iar în ceea ce priveşte mecanicul de locomotivă, ţinând cont de lipsa lui de curaj, iniţiativă şi de semeţie, poate ar fi mai bine să cedeze manivela cuiva mai inspirat înainte de a ajunge la terminus ? Este vreun candidat în sală ?

Numărul de întreprinderi victime ale acestei proceduri este încă necunoscut, "dar verificările dintr-o duzină de întreprinderi din Germania au dezvăluit deja nouă cazuri de fraudă". Ca răspuns, registrele naţionale carbon au fost închise în 13 ţări. "Acest sistem de schimb are reputaţia de a fi instrumentul cel mai eficace pentru a proteja climatul. Dar acest nou caz dezvăluie fragilitatea sa", se lamentează cotidianul.