Declarată pentru prima dată neconstituţională în 2010, legea a fost reformulată în februarie 2012 la cererea Partidului Democrat-Liberal, aflat la putere. Parlamentul a aprobat-o apoi.

“Cerută cu insistenţă de societatea civilă, susţinută de politicieni mai mult pentru imagine, în perioadele premergătoare alegerilor, după care abandonată prin sertarele Parlamentului, Legea lustraţiei are toate şansele să fie definitiv îngropată”, regretă România liberă. Deloc surprinzător, deoarece noua schimbare a legii privea foştii procurori. “Printre aceştia nu este deloc exclus să se fi regăsit chiar şi judecători constituţionali”, adaugă jurnalul.

Pentru Dagens Nyheter, dacă propunerea comisarului pentru Afaceri Interne, Cécilia Malmström, este binevenită pentru a întări lupta împotriva crimelor transnaţionale, ea riscă totuşi să încalce drepturile individuale:

Dacă se consideră că o persoană a transferat bani soţiei sau copiilor săi, va fi posibil, în acest caz, să se îngheţe bunurile. Există în această propunere un element confuz care riscă să se aplice în detrimentul persoanelor nevinovate. […] Se vor face cu siguranţă greşeli într-un stat membru. Şi cine va apăra atunci dreptul acestor persoane?

Dagens Nyheter se teme mai ales ca sistemul juridic din UE, care este pe cale să se formeze, să nu ajungă la un “dezechilibru jenant în favoarea poliţiei şi a procurorilor”.

"Îndoielile asupra credibilităţii afirmaţiilor lui Nafissatou Diallo nu îi dau mari şanse de a beneficia de unanimitatea celor doisprezece juraţi în cazul în care ar avea loc un proces", subliniază cotidianul, care aminteşte că descoperirea "minciunilor" din plângerea către procuror dusese la răsturnarea situaţiei în 1 iulie, generând punerea în libertate supravegheată a lui "DSK". Decizia procurorului va fi definitivată în cadrul unei audienţe, în 23 august. În acest caz, Strauss-Kahn "va fi liber să părăsească imediat solul american". Aceasta nu înseamnă încă că va fi dezvinovăţit, afirmă în continuare cotidianul, "căci sfârşitul urmăririi penale nu pune punct afacerii din Statele Unite, căci procedura din domeniul civil continuă".

Aşteptând, comentatorii sunt interesaţi de sistemul judiciar american. Le Monde a criticat aspru sistemul american “şocant” în care “procurorul este ales iar realegerea sa depinde de rezultate” şi “modul în care s-a pus în acţiune maşina mediatico-juridică americană, chiar în momentul în care ar fi fost nevoie să nu se grăbească şi să dea dovadă de prudenţă”. Din contră, Libération salută rapiditatea sistemului american: “O parte dintre acuzaţii dizolvându-se, justiţia americană a tras consecinţele cu o rapiditate fulgerătoare, pe care trebuie să o salutăm. Oferă astfel o lecţie: în esenţă failibilă, justiţia este cea care se îndoieşte şi ştie să-şi admită greşelile.”

Ca să liniştească opinia publică americană, Knox va fi probabil eliberată după un recurs, cu toate că va trebui să petreacă încă doi ani în închisoare. "Dar asta este o chestiune fără importanţă pe lângă salvarea carierei atâtor oameni importanţi", scrie Preston. Între timp, acoperirea cazului în SUA şi Marea Britanie a provocat indignare în Italia, considerată ca fiind amestec în mersul justiţiei şi lipsă de respect faţă de instituţiile italiene. Potrivit jurnalistului Alexander Stille, apărut în La Repubblica, "contează  naţionalitatea şi  punctele de vedere " – englezii vor un ţap ispăşitor pentru uciderea unui compatriot, iar Amanda Knox, descrisă ca fiind "o diavoliţă mâncătoare de bărbaţi şi drogată" este "un material perfect pentru presa de scandal". Pentru americani, pe de altă parte, Amanda, cu faţa ei bucălată, un american nevinovat în Vechea Europă coruptă,  "este un personaj cu care este uşor să se identifice". Nu ar fi totuşi nici un sprijin în favoarea ei dacă dovezile împotriva ei ar fi puternice, susţine Stille. "În Statele Unite, vinovăţia trebuie stabilită "dincolo de orice îndoială rezonabilă" iar în acest caz sunt multe dubii. Nu aş paria 100 de euro pe  corectitudinea justiţiei italiene".

"Şacalul" este închis în Franţa din 1994, condamnat la perpetuitate pentru terorism. Recentul acord de schimb de deţinuţi, semnat de ambele ţări, ar trebui să faciliteze lucrurile. Potrivit lui Mnislav Zeleny-Atapana, preşedintele francez Nicolas Sarkozy s-ar fi angajat să-l predea pe Carlos omologului său venezuelian Hugo Chavez în schimbul intervenţiei acestuia din urmă pe lângă Forţele armate revoluţionare din Columbia, pentru eliberarea franco-colombienei Ingrid Betancourt. Dar aceasta din urmă a fost până la urmă eliberată de către armata columbiană în 2008: trebuia găsită deci o altă monedă de schimb pentru Carlos. Ce altceva mai potrivit decât tehnologia franceză?

Cotidianul deplânge de exemplu panoul "Zona de întâlnire Demjanjuk", instalată la tribunal, care demonstrează o "lipsă istorică de sinceritate. Chiar şi privind talia sălii unde se va decide ceva asupra unei mari injustiţii (147 de locuri pentru o sută de observatori)", scrie cotidianul din München. Într-un alt comentariu, SZ pledează totuşi pentru menţinerea procesului împotriva acestui "asistant", chiar dacă justiţia germană nu a făcut încă procesul superiorilor săi.

Aceste rezultate sunt "insuficiente", regretă patronul laboratului ştiinţific al poliţiei judiciare, care cere "ca procedura de înregistrare să fie simplificată", căci legea care a creat acest fişier "este una dintre cele mai restrictive din Europa". Pentru moment, înregistrarea unui profil depinde de autorizarea explicită dată de către judecător atunci când dă verdictul. Sindicatul judecătorilor şi Poliţia cer ca înregistrarea să fie automată. Dar guvernul şi INML se opun, din respect pentru "securitatea fişierelor" ca şi pentru a păstra intactă "încrederea opiniei publice".

Zguduită de această crimă, reputaţia Germaniei pe lângă musulmanii germani şi cei din lumea arabă a fost restaurată între timp, consideră TAZ, chiar dacă mai rămâne de purtat o adevărată dezbatere asupra islamofobiei din Germania.

Mai mult, delincvenţii 'cuminţi' sunt în afara închisorilor, petrecându-şi pedeapsa cu ajutorul unei brăţări electronice. "Când izbucnesc violenţe, nu ne putem aştepta ca supraveghetori plătiţi cu 1400 de euro pe lună să intervină cu riscul de a-şi da viaţa", remarcă un avocat din Anvers. Pentru a remedia suprapopularea, Belgia a semnat în 31 octombrie un tratat cu Olanda pentru a transfera deţinuţi la închisoarea olandeză din Tilburg, anunţă Le Soir.

După "acuzaţia strâmbă care prezenta organizaţiile humanitare ca şi indivizi care ajutau în mod profesional aceşti imigranţi, iată opusul", exclamă Tageszeitung. "Astfel se termină un proces care nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată". Cotidianul berlinez crede că procesul era politic, că "servea la demonstrarea faptului că oricine ar fi încercat nu doar să protesteze ci şi să împiedice activ politica italiană – şi europeană – antirefugiaţi ar fi fost lovit din plin de către represiunea Statului". Concluzia TAZ: "Această judecată nu va avea valoare decât dacă aminteşte datoria absolută de a salva naufragiaţii ca şi obligaţia Statului de a-i primi pe refugiaţi".

"Veche figură conducătoare a anchetei judiciare în majoritatea ţărilor din Europa continentală", funcţia de judecător de instrucţie nu mai există în Germania şi Italia de 20 de ani. Doar Spania, Belgia şi fostele democraţii populare au mai conservat-o încă.

Aceasta din urmă l-a întâlnit pe Vladimir Putin imediat după incident, "dar nimic nu s-a schimbat de atunci". 200 de dosare ale victimelor şi familiilor lor aşteaptă o soluţia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, căci localnicii din Beslan nu mai are încredere în justiţia rusă. Doar unul dintre terorişti a fost condamnat, iar cei trei membri ai poliţiei locale, condamnaţi pentru a nu fi dat alerta la timp, au fost eliberaţi fără explicaţii.