“O asemenea operaţiune de poliţie nu are pereche în Europa”, scrie MF DNES, după ce pe 13 iunie, dimineaţa devreme, sute de poliţişti au făcut o descindere în sute de instituţii, printre cele mai importante din ţară. O operaţiune pe care cotidianul o califică drept “cea mai importantă arestare de politicieni, lobbyişti şi funcţionari din istoria Cehiei”.

Printre persoanele reţinute se numără mai ales cea mai apropiată colaboratoare şi şefa de cabinet a premierului Petr Nečas, un fost ministru, un fost deputat, actualul şi fostul şef de informaţii militare, un fost procuror general. Anchetatorii sunt interesaţi de asemenea de doi lobbyişti, în prezent aflaţi în străinătate, care “au controlat” toate licitaţiile publice importante din Praga. Deşi poliţia nu a furnizat încă alte informaţii, investigaţia pare să urmeze două linii: corupţia politică permiţând guvernului să rămână la putere şi licitaţiile aranjate la primăria din Praga.

Într-o declaraţie publică, Nečas a declarat că nu va demisiona şi că încrederea sa în colaboratorii săi este neschimbată. Liderii din opoziţie au cerut alegeri anticipate.

“Ce urmează: alegeri, un guvern interimar, sau Nečas va reuşi?”, se întreabă cotidianul, adăugând că –

guvernul său pare să fi fost terminat de mai multe ori, dar reuşeşte mereu să supravieţuiască. Dar acum Nečas şi guvernul său sunt loviţi de cea mai serioasă criză din existenţa lor. Opoziţia nu era singura care vorbea despre sfârşitul guvernului ieri.

Din moment ce organizarea de noi alegeri cere trei cincimi din voturile parlamentarilor, ar fi nevoie de consimţământul unor aleşi din partea guvernului.

La reuniunea din 6 iunie de la Bruxelles – în aceeaşi zi în care a izbucnit scandalul fostului angajat al CIA care a dezvăluit supravegherea masivă a Internetului şi comunicaţiilor de către serviciile de informaţii americane – miniştrii de Justiţie ai UE nu au reuşit să cadă de acord pentru a consolida protecţia datelor cu caracter personal, observă cotidianul.

El País reaminteşte că în urmă cu un an, Uniunea Europeană, ale cărei norme în materie datează din 1995, când Internetul era doar la începuturile sale, a lansat o iniţiativă pentru a limita accesul guvernelor şi întreprinderilor la datele cu caracter personal.

În ciuda faptului că aceasta este printre cele mai protectoare din lume, năvala Internetului în viaţa de zi cu zi a europenilor – mai ales odată cu apariţia reţelelor sociale – a făcut ca reglementările europene să fie depăşite. Comisia Europeană a constatat cu regret că sunt state [ale UE] dispuse să încalce aceste reglementări, cu puţin timp înainte ca informaţiile cotidianului The Guardian să sublinieze necesitatea urgentă de a se ajunge la un acord asupra acestui nou cadru juridic.

Din aprilie în august 2012, piraţii informatici au descărcat mai multe mii de fişiere din registrul permiselor de conducere ale poliţiei, inclusiv numere de securitate socială, mailuri ale funcţionarilor şi informaţii despre persoanele căutate în spaţiul Schengen.

Informaţia a fost dezvăluită de poliţia daneză pe 6 iunie. Aceste fişiere, explică Berlingske, erau stocate la societatea de servicii informatice daneză CSC.

Poliţia a arestat un danez de 20 de ani şi a cerut Suediei să-l extrădeze pe Gottfried Svartholm Warg, un suedez de 28 de ani, cofondator al site-ului ilegal The Pirate Bay, care ar putea să fie creierul acestor atacuri. Pentru Berlingske,

hackerii sunt duşmanul numărul unu al modernelor societăţi de informatică. Ei atacă sistemele informatice publice şi private fie din motive pur anarhiste, fie pentru a se îmbogăţi iar informaticienii sunt într-o cursă permanentă pentru a proteja societatea împotriva acestor distrugeri.

Fostul premier sloven Janez Janša, al cărui mandat a durat din 2004 până în 2008 şi din 2012 până în 2013, a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe 5 iunie, de un tribunal din Ljubljana, pentru corupţie într-un dosar legat de cumpărarea de echipament militar de la compania finlandeză Patria, în 2006.

Generalul Tone Krkovič şi omul de afaceri Ivan Črnkovič au fost de asemenea condamnaţi la închisoare pentru 22 de luni. Toţi cei trei vor trebui să plătească fiecare 37 000 de euro amendă. Avocaţii apărării au spus că intenţionează să facă apel.

Dnevnik scrie că

tribunalul a notat o circumstanţă agravantă, ceea ce judecătorul Klajnšek a descris ca eşecul trioului de a-şi condamna propriile acţiuni şi abuzul în serviciu, ceea ce a subminat reputaţia ţării.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat în 4 iunie pe Gigi Becali la 3 ani de închisoare cu executare, pentru corupţie.

Deputatul (Partidul Naţional Liberal, la putere) şi patronul clubului de fotbal Steaua Bucureşti este acuzat mai ales de a fi oferit suma de 1.700.000 de euro jucătorilor de fotbal de la clubul Universitatea Cluj, pentru ca aceştia să îşi apere corect şansele de joc în meciul cu echipa CFR Cluj, în mai 2008. Cu scopul de a favoriza clubul Steaua. DNA cere "confiscarea sumei şi vărsarea ei la bugetul de stat", notează Jurnalul Naţional.

Deja condamnat pentru corupţie în mai, Becali asigură că

această condamnare nu are rost. Se pierd milioane de euro din Steaua şi posibila calificare în UEFA Champions League.

Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie i-a achitat pe Jovica Stanišić, fost şef al Siguranţei de Stat, şi Franko Simatović, fost comandant şef al unităţilor speciale ale poliţiei, pe 30 mai.

Curtea a estimat că aceşti doi stâlpi ai regimului lui Slobodan Milošević “nu au participat la o acţiune criminală comună” cu sârbii din Croaţia şi din Bosnia şi Herţegovina între 1991 şi 1995, explică Politika.

Cotidianul precizează că TPI a concluzionat mai ales că dovezile nu sunt suficiente pentru ca acţiunea lui Stanišić şi Simatović alături de forţele sârbe din Croaţia la Vukovar, în 1991 să demonstreze “existenţa unei intenţii de a contribui la realizarea unui pretins obiectiv comun prin crime”. În ajun, TPI condamnase şase oficiali croaţi pentru crime în Bosnia.

111 ani de închisoare în total, pentru şase foşti responsabili politici şi militari ai croaţilor din Bosnia. Pe 29 mai, ei au fost recunoscuţi vinovaţi pentru că au pus în practică, între 1992 şi 1994, un plan pentru a expulza musulmanii şi pentru a crea Herzég Bosna, o entitate croată în Bosnia şi Herţegovina, desenată potrivit frontierelor din 1939 şi care ar fi fost anexată Croaţiei.

Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie a condamnat o “întreprindere criminală”, anunţă Novi list pe prima pagină. Cotidianul din Rijeka precizează că “Croaţia este recunoscută vinovată de agresiunea în Bosnia şi Herţegovina” deoarece verdictul îi desemnează de asemenea pe fostul preşedinte Franjo Tudjman, pe fostul său ministru al Apărării Gojko Ššk, şi pe generalul Janko Bobetko.

După acest verdict, consideră Novi list:

opinia publică trebuie să facă faţă la ceea ce ea refuză să facă de 20 de ani, adică la faptul că au fost comise crime… Catharsisul nu va interveni atât timp cât nu vom fi recunoscut că ceea ce s-a întâmplat nu ar fi trebuit să se întâmple şi că au parte din responsabilitate şi cei mai înalţi conducători din statul croat. A-şi băga capul în nisip cu o lună înainte de aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană, spunând că noi suntem astăzi un stat diferit de cel din 1993, şi o societate mai matură decât în acea epocă, este imoral.

Jutarnji list, dinspre partea sa, notează “neliniştea din Zagreb” şi “furia din Mostar”, “capitala” croaţilor din Bosnia. Dar cotidianul din Zagreb aminteşte cum “crimele comise de HVO (armata croaţilor din Bosnia şi Herţegovina) erau de notoritate publică” şi cum “războiul între croaţi şi bosniaci a fost dus, din punct de vedere militar, logistic şi într-o mare măsură politic, de Zagreb”.

Dar el notează că “verdictul tribunalului de la Haga deschide două întrebări importante”. Mai întâi, putem să ne întrebăm (cel puţin până la apel) dacă tribunalul i-a condamnat pe adevăraţii vinovaţi, şi în al doilea rând, dacă este vorba de o acţiune criminală. […] Deoarece conflictul în Bosnia şi Herţegovina a fost complex: pe de o parte, intervenţia militară împotriva armatei bosniace a avut loc bineînţeles, dar pe de altă parte, Croaţia a primit 200 000 de refugiaţi bosniaci şi armata bosniacă a fost înarmată de pe teritoriul croat.

În dosarul de corupţie Patria, avocatul general a cerut 24 de luni în închisoare şi o amendă de 37 000 de euro împotriva fostului Prim ministru Janez Janša.

Acesta din urmă neagă însă acuzaţiile care îi sunt aduse şi denunţă o acuzaţie fără nicio probă tangibilă asupra bănuielilor de corupţie care îi sunt aduse, potrivit Delo.

Miguel Blesa, fost preşedinte al Caja Madrid, principala casă de economii a grupului Bankia, cea mai mare bancă naţionalizată în Spania, a fost pus în detenţie provizorie, pe 16 mai la Madrid.

Blesa este acuzat de “administrare neloială, fals în înscrisuri publice, însuşire ilicită şi abuz de bunuri sociale” la cumpărarea City National Bank din Florida de Caja Madrid, în 2008. Potrivit El Periódico, pierderile pentru Caja Madrid s-ar ridica la 500 de milioane de euro.

Magistratul care anchetează a estimat că exista riscul ca fostul bancher să părăsească ţara, aşa că acesta va trebui să plătească o cauţiune de 2,5 milioane de euro pentru a ieşi din închisoare.

“La Bellinzona, un mic oraş elveţian situat la graniţa cu Italia, începe astăzi, 13 mai, procesul care poate deveni istoric atât pentru Republica Cehă, cât şi pentru Elveţia”, scrie Hospodářské noviny.

Patru manageri (trei cehi şi un belgian) de la MUS, o companie minieră cehă, sunt judecaţi pentru corupţie şi spălare de bani. Aceştia sunt suspectaţi de a fi deturnat, între 1997 şi 2003, activele companiei şi de a fi cumpărat 97% din acţiunile întreprinderii cu aceşti bani.

Procesul, care ar trebui să dureze aproximativ două luni, se deschide în momentul în care Elveţia vrea să-şi schimbe imaginea, pentru a fi considerată o ţară mai transparentă, scrie cotidianul economic.

‘Audiencia Nacional’ din Madrid (Înalta Curte spaniolă care se ocupă cu afacerile de importanţă naţională sau internaţională) a respins, în 8 mai, cererea de extrădare a lui Hervé Falciani, depusă de autorităţile din Berna, în cadrul unei “rezoluţii foarte dure faţă de Elveţia şi de banca HSBC”, scrie El Mundo. Curtea consideră că “nimic din ceea ce îi reproşează acestuia autorităţile elveţiene nu constituie un delict în Spania”, şi mai ales încălcarea secretului bancar sau spionajul economic, explică acest cotidian. Astfel,

delatorul de evazionişti fiscali va putea în continuare să se deplaseze în ţările interesate de meandrele enormei cantităţi de date pe care le-a adunat în calitate de informatician al băncii HSBC, din Geneva, timp de mai mulţi ani de zile.

El Mundo trage concluzia că

Falciani este deja liber să călătorească şi în Statele Unite, unde va fi primit cu braţele deschise.

“Este un superb gest de transmitere de punere a poftei în cui din partea Spaniei către Elveţia”, scrie Libération, care revine cu această ocazie asupra unei afaceri care otrăvise relaţiile diplomatice franco-elveţiene după transmiterea în folosul justiţiei franceze, de către Falciani, a 130 000 de fişiere ale HSBC.

Site-ul de ştiri Mediapart notează că avocatul lui Falciani “contează pe decizia spaniolă pentru a încuraja Uniunea Europeană să-şi asume responsabilitatea”.

Avocatul Bourdon consideră că

este o decizie care va face jurisprudenţă, ea trebuie să prefigureze ceea ce ar putea constitui în viitorul apropiat o lege europeană comună, adică o lege care îi încurajează şi îi protejează pe toţi cei care, încălcând secretul, servesc interesul general şi reduc astfel capacitatea băncilor de a fi parteneri de facto ai evaziunii fiscale şi sanctuare pentru bani murdari.

Tribunalul din Palma de Mallorca a anulat temporar punerea sub acuzare a prinţesei Cristina. Aceasta este suspectată de complicitate în afacerea pentru care soţul ei, Iñaki Urdangarin, este judecat pentru corupţie.

Pentru Instanţă, argumentele procurorului sunt “insuficiente”. Cu toate acestea, Curtea ordonă continuarea investigaţiilor, în scopul de a elimina “îndoielile şi incertitudinile” privind o posibilă infracţiune de spălare de bani prin intermediul companiei Aizoon, pe care Prinţesa Cristina o deţine împreună cu soţul ei.

Procesul celor cinci membri ai grupului terorist neonazist NSU a fost amânat încă de la deschiderea sa, pe 6 mai, la München. Avocaţii principalei acuzate au contestat judecătorul, care a ordonat ca reprezentanţii apărării să fie supuşi unui control corporal la intrarea în sala de judecată. Procesul se va relua pe 14 mai.

La deschiderea şedinţei, “presupusa teroristă neonazistă Beate Zschäpe nu a spus nimic”, relatează Die Tageszeitung:

mestecă gumă şi se uită la familiile victimelor fără emoție. [...] Dar când domneşte tăcerea, trebuie să interpretezi semnele non-verbale. Prima imagine a lui Beate Zschäpe este cea a unui femei care are aproape patruzeci de ani, în sacou albastru închis şi cămaşă albă, [...] cu braţele încrucişate, extrem de tensionată fizic, [...] serioasă, discretă, convenţională, [...] cu un aspect îngrijit. [...] Zschäpe ştie să joace rolul femeii de faţadă, care reprezintă normalitatea.

Curtea Constituţională a Germaniei a decis, pe 23 aprilie, să impună o separare strictă între activitatea poliţiei şi a serviciilor de informaţii.

Curtea, cu sediul la Karlsruhe, consideră că schimbul de date între Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei, serviciile de informaţii, contraspionajul militar şi poliţia constituie

o încălcare masivă a drepturilor persoanelor în cauză. Acesta este motivul pentru care nu poate fi aplicată decât în cazuri excepţionale.

Cu toate acestea, judecătorii au aprobat fişierul “antiterorist”, declarând în acelaşi timp neconstituţionale informaţiile asupra contactelor serviciilor de informaţii. Iniţiat în 2006, acest fişier reuneşte informaţii referitoare la 18 000 de persoane, potenţial teroriste, furnizate de 38 de agenţii de informaţii.

55 de deputaţi germani, la iniţiativa a trei deputaţi de origine turcă, solicită ca procesul celor cinci membri ai Nationalsozialistischer Untergrund (NSU, Clandestinitatea Naţional-Socialistă), care începe în 17 aprilie la München, să fie deschis tuturor jurnaliştilor care doresc să asiste.

Cele 5 persoane vor fi judecate pentru crime rasiste, printre care uciderea a nouă imigranţi turci şi greci între 2000 şi 2011 şi un atac cu bombă la Köln, în 2004. Numeroşi ziarişti, îndeosebi turci, au cerut să poată asista la şedinţă, ceea ce Curtea de Apel din München a refuzat din lipsă de spaţiu.

“Ar fi fatal să oferim publicului impresia că presa internaţională, şi îndeosebi mass-media turcă, este exclusă atunci când [...] va fi făcută lumină asupra crimelor rasiste”, explică deputaţii semnatari.

“‘Boss-ul’ regional al Boemiei de Nord, Alexandr Novák, a fost arestat ieri după ce a evitat o condamnare la închisoare [pentru corupţie]. În aceeaşi zi poliţia l-a acuzat pe Roman Janoušek [de tentativă de omor ca urmare a unui accident de maşină], şi tribunalul a decis să nu îl elibereze pe [politicianul corupt] David Rath”, scrie cotidianul.

Fostul senator Novák, condamnat la 4 ani pentru corupţie în 2010, se pregătea să fugă în SUA, în timp ce Janoušek, un lobbyist cunoscut drept “Naşul afacerilor din Praga” va fi urmărit penal din cauza unui accident de maşină în care o femeie a fost rănită grav.

Rath, parlamentar socialist, a fost arestat în timp ce avea o cutie plină de bani, despre care procurorii au spus că era mita pe care a primit-o pentru a oferi contracte de construcţie.

Potrivit unui raport Europol despre crima organizată, există 3 600 de bande ce operează în UE, şi 70% dintre acestea sunt prezente în mai multe ţări iar membrii lor vin din lumea întreagă.

Printre cele detectate în Portugalia, sunt grupări ce au activităţi în peste 35 de ţări. Ele dispun de “o cooperare criminală pe plan internaţional, mobilitate şi acţionează în multe domenii”, adaugă raportul.

“În timp ce problema furtului din casa de bani a UE a devenit atât de acută”, este necesar să stabilim o instituţie pentru a lupta împotriva crimei, scrie cotidianul din Varşovia, detaliind planurile pentru a iniţia un Birou al Procurorilor Europeni.

Schiţa de proiect este aşteptată în iunie. Potrivit unui specialist în drept penal citat de ziar, noua instituţie va face “urmărirea crimelor tranfrontaliere mai eficientă”. Totuşi, neoficial, Marea Britanie are întrebări referitoare la nevoia creării biroului.

Proprietarul agenţiei de detectivi Metodo 3, doi foşti angajaţi şi şeful operaţiunilor sunt primii arestaţi ca parte a anchetei ascultărilor telefonice țintind personalităţi catalane.

Ei sunt acuzaţi de descoperirea şi divulgarea de secrete în urma ascultărilor ilegale.

Ministerul de Interne investighează dacă ministrul însuşi a fost spionat de reţea, la o întâlnire cu ofiţeri de poliţie de top în Barcelona, în 2012.

După Monte dei Paschi di Siena şi ENI, un al greu al economiei italiene este zguduit de un scandal de corupţie: Giuseppe Orsi, CEO al grupului aeronautic şi de apărare Finmeccanica, şi Bruno Spagnolini, preşedinte al firmei aviatice Agusta Westland, au fost arestaţi. Ei sunt suspectaţi că ar fi plătit 51 milioane de euro mită către autorităţile indiene pentru a asigura vânzarea elicopterelor militare în 2010.

Orsi este de asemenea acuzat că a încercat să manipuleze investigaţia pentru a evita o condamnare.

“Prinşi” afişează El Periódico, făcând referinţă la personalităţile implicate la ora actuală în diverse afaceri de corupţie. Cel mai recent episod este punerea sub acuzare, pe 29 ianuarie, a secretarului prinţesei Cristina, Carlos García Revenga, suspectat de a fi implicat în “afacerea Urdangarin”. Este convocat în faţa instanţei în 23 februarie, alături de Iñaki Urdangarin, soţul prinţesei şi ginerele regelui Juan Carlos. Acestuia din urmă i-a fost impusă de către judecător o cauţiune de 8,1 milioane de euro, dacă doreşte să împiedice confiscarea bunurilor după audiere. Măsura îl priveşte şi pe Diego Torres, partenerul său de la Institutul Noos, organism suspectat de a fi fost folosit de către aceştia pentru a obţine contracte guvernamentale fără licitaţie.

“Partidele şi instituţiile sunt copleşite de cazurile de corupţie”, denunţă cotidianul din Barcelona, care reaminteşte că în Catalonia, aleşii care reprezintă CiU (de centru-dreapta, naţionalişti catalani) şi Partidul Socialist din Catalonia (PSC) sunt acuzaţi de diverse nelegiuiri, iar Partidul Popular al primului ministru Mariano Rajoy este stânjenit de cazul ‘Bárcenas’, după numele fostului său ministru de Finanţe.

Toate aceste afaceri, consideră directorul de la El Periódico, Enric Hernández, ar putea submina bazele sistemului politic:

fie din complicitate, fie din prostie, politicienii par să ignore că ceea ce este în joc este supravieţuirea democraţiei, nu speranţele lor electorale. Şi că, dacă nu se grăbesc să regenereze sistemul politico-financiar, populismul îşi aşteaptă rândul pentru a putea profita de ocazie.

Această perspectivă ameninţă în mod direct prima instituţie a ţării, Coroana scrie la rândul său El País. În ziua în care Felipe, prinţul moştenitor, îşi sărbătoreşte cea de-a 45-a aniversare, cotidianul din Madrid cere o mai mare transparenţă în privinţa rolurilor publice şi private ale membrilor familiei regale.

Cazul Urdangarin este un risc real pentru prestigiul Coroanei, după cum arată sondajele. [...] Trebuie să ne îndreptăm spre o definiţie instituţională şi o transparenţă economică a ‘Casa Real’ [Casa Regală, instituţia care gestionează afacerile regale]. O separare clară între funcţiile publice ale membrilor acesteia şi orice altă activitate sau afacere privată ar fi permis evitarea confuziei care înconjoară acum secretarul prinţeselor [Cristina şi Elena]. Această instituţionalizare trebuie, de asemenea, să-l includă şi pe prinţul moştenitor. Felipe de Bourbon, care îşi continuă activitatea fără un statut specific, [...] se pregăteşte să joace un rol-cheie în stabilitatea instituţională şi echilibrul unei ţări afectate de puternice tensiuni politice şi teritoriale.

În 29 ianuarie, mai multe focuri de armă au avut loc la Palatul de Justiţie de la Sofia între un trăgător prins într-o ambuscadă cu gărzile de corp ale lui Zlatko Ivanov. Acesta din urmă, un fost membru al forţelor speciale supranumit “Bereta” şi considerat de justiţie drept un baron al drogurilor, a scăpat tentativei de asasinat.

Cotidianul este marcat de caracterul “spectaculos şi demonstrativ” al acestui atentat în ziua în care miniştrii de Justiţie şi de Interne, însoţiţi de procurorul general, erau la Bruxelles pentru a discuta despre progresele Bulgariei în lupta împotriva criminalităţii organizate. Mulţi cred că este vorba de o demonstraţie de forţă ba chiar de un avertisment din partea mafiei.

Statul român a avut nevoie de 4 ani pentru a recupera 550 000 de euro, pe care doi funcţionari publici nu i-au putut justifica. Sigur, subliniază cotidianul, este vorba de prima victorie concretă a instituţiilor însărcinate cu lupta împotriva corupţiei funcţionarilor, însă ea intervine la 6 ani de la apariţia Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), şi în timp ce au fost deschise de fapt sute de alte anchete.

Această informaţie este publicată în ziua în care Comisia Europeană trebuie să dea publicităţii Raportul Tehnic pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare în România.

Condamnarea la patru ani de închisoare a fostului ministru austriac de Interne şi eurodeputat Ernst Strasser, pentru acte de corupţie, trebuie “evidenţiată la nivelul întregii Uniuni Europene” ca fiind un exemplu în acţiunile de combatere a corupţiei, comentează publicaţia European Voice. Politicianul a fost victima unui flagrant organizat de jurnalişti de la The Sunday Times care au pretins că sunt membri ai unui grup de lobby şi care i-au oferit bani în schimbul susţinerii politice. “Sentinţa în cazul lui Ernst Strasser evidenţiază necesitatea creării unui post de procuror general la nivelul Uniunii Europene”, continuă publicaţia, lăudând autorităţile austriece pentru rezolvarea “rapidă şi în mod energic” a acestui caz. Publicaţia adaugă -

Este greu să găsim o altă instanţă la nivel naţional care să fi sancţionat atât de dur un comportament corupt de pe coridoarele Uniunii Europene. În pofida condamnării lui Ernst Strasser, care este mai degrabă o excepţie decât un fapt obişnuit, Uniunea Europeană are nevoie de propriul procuror general, cu autoritate în întreg spaţiul comunitar, pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona oferă Uniunii Europene posibilitatea creării postului de procuror general european. A venit vremea ca această posibilitate să se concretizeze.

"Sub focul justiţiei", titrează Die Kleine Zeitung. Din 26 noiembrie, Ernst Strasser, fost deputat european şi fost ministru austriac de Interne este judecat pentru corupţie. În 2011, în timpul mandatului de la Bruxelles, el a fost filmat cu camera ascunsă de doi ziarişti de la The Sunday Times, care s-au prezentat ca fiind lobbyişti. Ei au negociat o sumă pentru care Strasser ar fi încercat să influenţeze texte ale unor legi europene. Alesul european ar fi cerut, se pare, 100 000 de euro pe an pentru serviciile sale. Cotidianul notează că, potrivit procurorului austriac...

banii erau pentru el mai importanţi decât integritatea. Majoritatea celor 60 de delegaţi ademeniţi de cei doi ziarişti britanici ar fi rezistat, cu excepţia lui Strasser, a unui parlamentar sloven şi a unui român (Adrian Severin).

Strasser se consideră totuşi ca fiind nevinovat. Avocatul său dă asigurări asupra faptului că, vorbind despre chestii oneroase cu jurnaliştii, se aştepta "să dezvăluie un complot îndreptat împotriva lui, eventual negociat de vreun serviciu secret", scrie Die Presse, care califică mărturiile conversaţiilor purtate cu Strasser, şi publicate de The Sunday Times, ca fiind "impresionant de arogante, de megalomana, de lipsite de scrupule". Strasser riscă până la 10 ani de închisoare.

“Sunteţi un prim-ministru corupt şi un profitor de pe urma războiului”: prin această declaraţie a judecătorului Turudić, publicaţia Jutarnji list anunţă condamnarea lui Ivo Sanader la zece ani de închisoare pentru acte de corupţie. Sentinţa în cazul politicianului care a condus Guvernul croat în perioada 2003-2009 este un precedent istoric, explică publicaţia.

Statul de drept şi vocea poporului s-au pus într-un final de acord. Verdictul a confirmat ceea ce ştia toată lumea: Croaţia avea un prim-ministru şi structuri de putere corupţi, pregătiţi să vândă interesele vitale ale statului pentru câteva milioane de euro. [...] Trimiterea lui Sanader la închisoare ar trebui să marcheze sfârşitul definitiv al unui model de tip gangster de conducere a statului. [...] Este o veste bună pentru imaginea Croaţiei în lume, pentru că lupta împotriva corupţiei a fost una dintre principalele condiţii impuse ţării pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Fostul lider politic a lăsat o moştenire paradoxală, notează Jutarnji list:

A curăţat Uniunea Democratică Croată [HDZ, partidul care a condus ţara după proclamarea independenţei în 1991] de adepţii dreptei radicale. A restabilit relaţiile cu minoritatea sârbă, a oferit impresia unui politician educat (vorbeşte fluent engleză, germană, italiană şi franceză), unui politician care ştia ce voia. A facilitat negocierile de aderare la Uniunea Europeană graţie determinării de a coopera strâns cu Tribunalul de la Haga, mergând până la a ajuta la localizarea generalului Ante Gotovina, care era dat în urmărire [arestarea acestuia era una dintre condiţiile impuse în negocierile Croaţiei pentru aderarea la UE. Gotovina a fost achitat pe 16 noiembrie].

Ivo Sanader a fost condamnat pentru primirea a 10 milioane de euro din partea MOL, grupul ungar de hidrocarburi, şi 500 000 de euro din partea băncii austriece Hypo Group Alpe Adria. “Îndelungatul declin al lui Ivo Sanader“, scrie Die Presse, notând că este prima condamnare pentru corupţie a unui fost prim-ministru din Europa. Cotidianul cu sediul la Viena reaminteşte multiplele scandaluri în care a fost implicată banca Hypo Group Alpe Adria, care avea numeroase sucursale în 1990 înainte de a fi naţionalizată după criza financiară din 2008; în acest context, Die Presse notează că scandalul depăşeşte graniţele Croaţiei:

Sanader avea un rol-cheie. Dar nu era singurul. Dacă am compara banii pe care i-ar fi primit Sanader cu sumele dispărute după naţionalizarea băncii, ar fi aproape nimic. [...] În opinia jurnalistului croat Predrad Lucić, ar trebui să existe condamnări “de la Munchen la Salonic. Acum, toată lumea este mulţumită că Ivo Sanader este ţapul ispăşitor".

“Europa sprijină judecătorii spanioli pentru a stopa evacuările”, titrează pe prima pagină El Economista, după publicarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a concluziilor avocatului general Juliane Kokott într-un un proces intentat unui tribunal din Barcelona.

Este vorba despre un client al băncii spaniole Caixa Catalunya, care şi-a văzut locuinţa confiscată de către această bancă deoarece nu mai putea sa-şi ramburseze creditul imobiliar, explică cotidianul. Conform acestuia din urmă, Juliane Kokott a considerat că legislaţia spaniolă privind creditele ipotecare – care datează din 1909 – este incompatibilă cu dreptul european deoarece nu protejează în mod adecvat consumatorii faţă de bănci.

În special, este aproape imposibil de a cere judecătorului care statuează asupra confiscărilor bunurilor imobiliare să se pronunţe asupra caracterul abuziv al clauzelor acestor confiscări. Din 2007, aproape 400 000 de expulzări de acest gen au avut loc în Spania.

Verdictul CJUE aşteptat la începutul anului viitor. Între timp, pledoaria dnei Kokott oferă un argument puternic pentru susţinătorii reformării legii, începand cu grupul de judecători spanioli extrem de mobilizaţi pe tema aceasta, scrie El Economista, deoarece

Curtea dă urmare în mod normal concluziilor avocatului general în aproape toate cazurile, şi, prin urmare, decizia finală ar putea da judecătorilor spanioli un instrument suplimentar pentru a opri expulzările.

Verdictul pe care toată Norvegia îl aştepta a venit la puţin după ora zece pe 24 august: Anders Behring Breivk a fost condamnat la 21 de ani de închisoare pentru că a comis atentatul cu bombă de la Oslo (8 morţi) şi pentru uciderea tinerilor laburişti din insula Utøya (77 morţi), pe 22 iulie 2011. Judecătorii tribunalului din Oslo au estimat că teroristul de extremă dreapta este sănătos mental, excluzând astfel internarea sa psihiatrică. Breivik nu va face apel, a anunţat apărarea sa.

Este soluţia pe care o aştepta opinia publică norvegiană, reflectată de presă, care reacţionează la verdict:

Este mai uşor să acceptăm când vinovatul trebuie cu adevărat să-şi accepte pedeapsa şi nu doar să primească un tratament medical. Nu trebuie să facem din terorişti iresponsabili,

comentează astfel cotidianul Dagbladet. O părere împărtăşită de tabloidul VG, uşurat că justiţia a compensat într-un fel greşelile poliţiei şi ale guvernului, instituţii puse la zid de raportul comisiei independente asupra atentatelor din 22 iulie pentru că nu au protejat suficient cetăţenii faţă de riscurile unui atac terorist:

După tot ce nu am făcut corect, ne face bine să auzim că Anders Behring Breivik este condamnat la 21 de ani de închisoare.

Decizia preşedintelui ecuadorian, Rafael Correa, de a-i acord azilul politic lui Julian Assange, suscită reacţii puternice în presa suedeză, dar şi britanică. Marea Britanie se angajase de fapt să-l extrădeze pe cofondatorul Wikileaks spre Suedia, unde este bănuit de viol şi de agresiune sexuală. Assange este refugiat din 19 iunie în ambasada acestei ţări sud-americane la Londra, pentru a scăpa astfel de extrădare, după ce a epuizat toate recursurile posibile împotriva mandatului lansat de Stockholm în 2010.

The Times califică oferta de azil politic a Ecuadorului ca fiind "ipocrită", dat fiind "tratamentul [rezervat] ziariştilor", sugerând în acelaşi timp că ipoteza revocării statutului diplomatic al ambasadei "nu ar fi un mijloc proporţional de a negocia"cu Assange.

Pentru cotidianul suedez Dagens Nyheter, la fel, este o culmea că Assange, proroc al transparenţei, găseşte refugiu într-o ţară unde libertatea presei este ameninţată:

Potrivit ultimului raport asupra libertăţii presei, publicat de Freedom House, Ecuadorul suferă de "cultura mizeriilor făcute jurnaliştilor, care este în mare parte rezultatul animozităţii nutrite de Rafael Correa faţă de media".

"Justiţia trebuie să-şi urmeze cursul", lansează Dagens Nyheter, care atacă acuzaţia potrivit căreia justiţia suedeză nu ar garanta dreptul la o apărare corectă. Cotidianul suedez consideră că

imaginea foarte negativă a justiţiei suedeze, răspândită în toată lumea deja, nu are baze serioase. Suedia este un stat de drept iar ancheta asupra lui Assange urmează acest principiu.

Ziarul acceptă totuşi posibilitatea ca reprezentanţi ai guvernului suedez să "nu fi acţionat foarte gândit". Ministrul Afacerilor Sociale îl numise astfel, de exemplu, pe Julian Assange, ca fiind "ticălos".

Până una-alta, scrie Dagens Nyheter,

practic, Assange va rămâne probabil în ambasadă, ceea ce înseamnă automat că justiţia nu îşi urmează cursul şi că drepturile femeilor nu sunt respectate.

“Atacul USL �mpotriva statului de drept ne-a �ndepărtat de Schengen”, acuză Rom�nia liberă. Cotidianul dă vina pe coaliţia la putere pentru criticile severe din raportul Comisiei Europene �n privinţa justiţiei şi a democraţiei. Acest “eşec” este consecinţa unei escaladări rapide bazată pe:

La r�ndul său, Adevărul reaminteşte că acest raport al Comisiei Europene intră �n cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), “rezerva cu care a fost aprobată aderarea noastră şi a Bulgariei la UE, �n 2007”, şi subliniază că tonul acestuia este �ngrijorător.

�ntr-un editorial, cotidianul subliniază că toate progresele �nregistrate �n ultimii ani au fost spulberate �n c�teva zile, şi �i acuză pe primul ministru Victor Ponta, pe preşedintele interimar Crin Antonescu şi pe patronul de presă Dan Voiculescu:

La Sofia, Sega constată că “raportul devastator al Uniunii Europene nu l-a �mpiedicat pe Ţvetanov să facă pe viteazul”. �n faţa Parlamentului, cu c�teva ore �naintea publicării raportului Comisiei Europene, ministrul de Interne Ţvetan Ţvetanov a făcut o “tentativă disperată” de a atenua criticile venite de la Bruxelles.

Faţă de ceea ce mulţi consideră ca fiind “cel mai prost raport de la adeziunea ţării �n 2007”, unii, precum cotidianul Standart, �ncearcă să privească cu optimism această veste proastă:

Membru al GERB, partidul de centru-dreapta al primului ministru Bojko Borisov, eurodeputatul Andrei Kovatchev consideră că separarea de acum �ncolo a rapoartelor pentru Rom�nia şi Bulgaria este o “veste bună”. �ntr-adevăr, criticile fără precedent cu care este confruntat Bucureştiul preocupă comentatorii bulgari, care �şi pun �ntrebări despre această inversare a situaţiei, deoarece �nainte, Bulgaria era mereu cu un pas �n urma Rom�niei. Pentru cotidianul popular Troud, totuşi,

“Verdict previzibil: fără lustraţie în România”, scrie cotidianul România liberă, după decizia Curţii Constituţionale, care, pentru a doua oară, a afirmat că legea, care exclude fostele cadre din posturile publice, nu corespunde Constituţiei.

Declarată pentru prima dată neconstituţională în 2010, legea a fost reformulată în februarie 2012 la cererea Partidului Democrat-Liberal, aflat la putere. Parlamentul a aprobat-o apoi.

“Cerută cu insistenţă de societatea civilă, susţinută de politicieni mai mult pentru imagine, în perioadele premergătoare alegerilor, după care abandonată prin sertarele Parlamentului, Legea lustraţiei are toate şansele să fie definitiv îngropată”, regretă România liberă. Deloc surprinzător, deoarece noua schimbare a legii privea foştii procurori. “Printre aceştia nu este deloc exclus să se fi regăsit chiar şi judecători constituţionali”, adaugă jurnalul.

Comisia Europeană a prezentat pe 12 martie o propunere de reglementare pentru a întări lupta împotriva crimei organizate. Este vorba mai ales de simplificarea dispozitivelor de confiscare şi de îngheţare a bunurilor de origine criminală în ţările membre. Bunurile unui criminal ar putea fi îngheţate înainte ca el să fie judecat iar autorităţile naţionale ar putea să continue să ancheteze bunurile unui condamnat care îşi ispăşeşte pedeapsa. În sfârşit, autorităţile naţionale ar putea să gestioneze averea unui criminal după decesul său, dacă a fugit sau este bolnav.

Pentru Dagens Nyheter, dacă propunerea comisarului pentru Afaceri Interne, Cécilia Malmström, este binevenită pentru a întări lupta împotriva crimelor transnaţionale, ea riscă totuşi să încalce drepturile individuale:

Dacă se consideră că o persoană a transferat bani soţiei sau copiilor săi, va fi posibil, în acest caz, să se îngheţe bunurile. Există în această propunere un element confuz care riscă să se aplice în detrimentul persoanelor nevinovate. […] Se vor face cu siguranţă greşeli într-un stat membru. Şi cine va apăra atunci dreptul acestor persoane?

Dagens Nyheter se teme mai ales ca sistemul juridic din UE, care este pe cale să se formeze, să nu ajungă la un “dezechilibru jenant în favoarea poliţiei şi a procurorilor”.

Fostul judecător vedetă a fost recunoscut vinovat de a fi ordonat ascultări telefonice ilegale în cadrul anchetei asupra dosarului "Gürtel", un caz de corupţie care implica funcţionari ai Partidului Popular (PP, la guvern) în regiunea Valencia. O condamnare care pune capăt de facto carierei celui care a devenit celebru prin arestarea fostului dictator chilian Augusto Pinochet, şi care împarte presa spaniolă. 

"Tribunalul Suprem a terminat cu Garz�n", titrează cotidianul de centru-st�nga El Pa�s, care contestă decizia, al cărei scop, afirmă acesta, a fost�

La r�ndul său, El Mundo subliniază unanimitatea judecătorilor Tribunalului Suprem, după părerea ziarului "foarte importantă, deoarece confirmă că nu au existat diviziuni ideologice, ci un criteriu juridic �mpărtăşit, care se oglindeşte �n decizie". Cotidianul conservator critică publicarea unei declaraţii a lui Garz�n, �n care el a numit decizia "nedreaptă şi predeterminată": �

O opinie �mpărtăşită de cotidianul de dreapta ABC, potrivit căruia "Garz�n şi-a plătit excesele": �

�n sf�rşit, P�blico consideră �n prima pagină că Garz�n a fost "executat". Cotidianul rezumă diviziunea din r�ndul opiniei �ntr-o singură frază:

"A lua şi a da: republica coruptă", iată cum descrie Die Presse "valul de scandaluri de corupţie care întoarce ţara pe dos". Austria ar fi, potrivit unui specialist al OCDE citat de cotidianul conservator, o "oază a şantajului" în care "tribunalele nu mai au capacitatea de a lupta". Cotidianul aminteşte astfel "valul de scandaluri de corupţie" care a atins ţara în ultimii ani: trei miniştri, un membru al consiliului de administraţie al Telekom, soţia şefului căilor ferate, un trader de la BAWAG (banca sindicală austriacă), toţi anchetaţi în diverse afaceri. Chiar dacă, aşa cum regretă Die Presse, toţi au şanse reale de a nu fi trimişi până la urmă în justiţie.

"Nici o acuzaţie împotriva lui DSK", titrează Aujourd'hui en France, după ce procurorul statului New York, Cyrus Vance, i-a anunţat lui Nafissatou Diallo "că toate acuzaţiile împotriva presupusului ei agresor sunt abandonate". Dominique Strauss-Kahn, fost director al FMI, fusese acuzat de a fi agresat sexual femeia de serviciu în 14 mai trecut, într-un hotel din New York.

"Îndoielile asupra credibilităţii afirmaţiilor lui Nafissatou Diallo nu îi dau mari şanse de a beneficia de unanimitatea celor doisprezece juraţi în cazul în care ar avea loc un proces", subliniază cotidianul, care aminteşte că descoperirea "minciunilor" din plângerea către procuror dusese la răsturnarea situaţiei în 1 iulie, generând punerea în libertate supravegheată a lui "DSK". Decizia procurorului va fi definitivată în cadrul unei audienţe, în 23 august. În acest caz, Strauss-Kahn "va fi liber să părăsească imediat solul american". Aceasta nu înseamnă încă că va fi dezvinovăţit, afirmă în continuare cotidianul, "căci sfârşitul urmăririi penale nu pune punct afacerii din Statele Unite, căci procedura din domeniul civil continuă".

“Schimbări fără efecte”, titrează Dnevnik. Căci încă o dată, raportul anual al Comisiei Europene referitor la progresul Bulgariei în privinţa justiţiei şi a luptei împotriva crimei organizate, publicat pe 20 iulie, critică ineficienţa reformelor realizate şi disfuncţionalităţile sistemului judiciar bulgar. “Problema pentru Bulgaria este că o mare parte dintre recomandări sunt reluate din rapoartele anterioare ale Comisiei”, notează cotidianul, care subliniază că “acest raport este foarte important pentru Bulgaria, deoarece unele state membre au declarat că vor fi decisive concluziile Comisiei referitoare la dezvoltarea ţării, pentru votul ce vizează intrarea ţării în spaţiul Schengen”.

Nimic nu mai funcţionează între Vilnius şi Viena. “Lituania cere o pedeapsă”, scrie Vilniaus diena, refereindu-se la Mihail Golovatov, un fost ofiţer al KGB reţinut la Viena pe 15 iulie şi eliberat a doua zi. Austria consideră că mandatul de arestare european emis de Lituania în luna octombrie nu este suficient de clar. Golovatov este considerat drept responsabil pentru atacul forţelor speciale asupra turnului televiziunii lituaniene, pe 13 ianuarie 1991, în timp ce Lituania se lupta pentru obţinerea independenţei şi ieşirea de sub influenţa sovietică. Atacul se soldase cu 14 morţi şi aproape o mie de răniţi. Vilnius şi-a rechemat ambasadorul iar ministrul Afacerilor Externe a fost somat să-şi informeze colegii europeni de “această decizie fără precedent”, arată Vilniaus diena. Într-o declaraţie reluată de cotidian, parlamentarii lituanieni reamintesc că “eliberarea unei persoane suspectă de a fi comis crime de război este un afront la adresa valorilor fundamentale ale Uniunii Europene”. Potrivit Vilniaus diena, Viena ar fi cedat presiunilor Moscovei.

“Curtea [de Apel de la Haga] a dat o sentinţă istorică” şi a pus “statul în stare de confuzie” considerându-l responsabil de moartea a trei bărbaţi bosniaci în timpul masacrului din Srebrenica din 1995, titrează Trouw. Din 1992 în 1995, Căştile albastre olandeze (Dutchbat), erau responsabile sub mandat ONU de siguranţa enclavei Srebrenica în Bosnia Herţegovina, atacată pe 11 iulie 1995 de trupele sârbe, conduse de Ratko Mladici. Aceste trupe ar fi deportat apoi şi masacrat între 7000 şi 8000 de musulmani. Căştile albastre olandeze refuzaseră să le protejeze pe aceste trei persoane care erau totuşi rude ale celor din baza olandeză. Potrivit Curţii de la Haga, olandezii “erau conştienţi” că “soarta celor trei musulmani risca să ia o întorsătură neplăcută”. Prin decizia sa, Curtea de la Haga a subliniat că această sentinţă nu putea să fie aplicată în mod automat celorlalte procese aflate în curs împotriva statului olandez în cadrul masacrului de la Srebrenica, cum ar fi de exemplu, procesul celor 6000 de “Mame din Srebrenica”. Potrivit cotidianului olandez, guvernul, traumatizat de afacere, a rămăs “complet tăcut” după proces. “Până ieri, sechelele din Srebrenica se concentrau pe vechiul comandant al armatei bosniaco-sârbe, Ratko Mladici, care trebuie să se justifice în faţa Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta-Iugoslavie” şi care se găseşte tot la Haga.

"DSK se întoarce", titrează Libération. Eliberat “pe cuvânt” pe 1 iulie după ce au apărut îndoieli referitoare la mărturia celei care l-a acuzat, fostul patron al FMI este din nou în centrul speculaţiilor politice din Franţa. Chiar dacă Dominique Strauss-Kahn este în continuare acuzat de agresiune sexuală în New York, această schimbare “complică din nou socotelile socialiste” pentru desemnarea unui candidat la alegerile prezidenţiale din 2012, pentru care se mai pot depune candidaturi până pe 13 iulie. S-a discutat mult despre o eventuală candidatură a lui DSK dacă este declarat nevinovat, dar anturajul său “nici nu vrea să se gândească la asta, insistând asupra unei proceduri judiciare care trebuie să meargă ‘până la capăt’”, scrie Libération.

Aşteptând, comentatorii sunt interesaţi de sistemul judiciar american. Le Monde a criticat aspru sistemul american “şocant” în care “procurorul este ales iar realegerea sa depinde de rezultate” şi “modul în care s-a pus în acţiune maşina mediatico-juridică americană, chiar în momentul în care ar fi fost nevoie să nu se grăbească şi să dea dovadă de prudenţă”. Din contră, Libération salută rapiditatea sistemului american: “O parte dintre acuzaţii dizolvându-se, justiţia americană a tras consecinţele cu o rapiditate fulgerătoare, pe care trebuie să o salutăm. Oferă astfel o lecţie: în esenţă failibilă, justiţia este cea care se îndoieşte şi ştie să-şi admită greşelile.”

Ratko "Mladic a fost transferat la Haga". Informaţia traversează prima pagină a Nezavisne Novine, a doua zi după transferul fostului şef militar al sârbilor din Bosnia, de la Belgrad la Haga (Olanda), unde trebuie să fie judecat la Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie (TPI) pentru crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid, explică acest cotidian din Republica Srpska, entitate sârbească din Bosnia-Herţegovina. "Decizând acest transfer, Serbia şi-a îndeplinit obligaţia internaţională şi morală. Este vorba de un mesaj de reconciliere în regiune", a declarat pentru ziar Snezana Malovic, ministrul sârb de Justiţie. Aproape 10 000 de persoane şi-au manifestat sprijinul faţă de Mladic pe străzile din Banja Luka, capitala Republicii Srpska. Evenimentele s-au accelerat după ce Înalta Curte din Belgrad respinsese, în 31 mai, apelul depus de Mladic împotriva extradării sale. Înainte de a fi transferat spre Olanda, fostul şef militar a primit dreptul de a se reculege în cimitirul din Belgrad la mormântul fiicei sale, care s-a sinucis în 1994.

La un an şi jumătate de la debutul procesului lui John Demjanjuk la München, fostul gardian al lagărului nazist de exterminare de la Sobibor (Polonia) a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru "complicitate la moartea a 28 000 de evrei". "O judecată a lui Salomon", consideră Trouw, potrivit căruia verdictul Tribunalului din München "se apropie de ceea ce Jules Schelvis, unul din supravieţuitorii olandezi ai lagărului şi parte civilă în proces, ceruse în pledoaria sa finală: condamnaţi-l dar nu-l pedepsiţi, acest om este prea bătrân". Aşteptând apelul, "Demjanjuk este repus în libertate din cauza vârstei sale înaintate (91 de ani) şi a sănătăţii sale fragile".

Süddeutsche Zeitung a primit rareori cu atâta entuziasm o decizie a Curţii Constituţionale germane : "Detenţia de siguranţă este neconstituţională", jubilează astfel cotidianul din München. Pe 4 mai, judecătorii au pus capăt, "printr-o hotărâre memorabilă", doctrinei "detenţiei – pentru totdeauna" a prizonierilor consideraţi periculoşi, chiar şi după ce şi-au executat pedeapsa. Această doctrină, în vigoare de zece ani, a adus Germaniei numeroase critici din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea Constituţională a formulat deci o nouă concepţie a detenţiei, prin care statul este obligat să ia toate măsurile posibile pentru reintegrarea deţinuţilor (luarea în considerare a pregătirii profesionale, a contactelor familiale, psihoterapie şi socio-terapie) de la începutul detenţiei. "Rareori am citit o decizie a Karlsruhe [sediul Curţii Constituţionale] atât de detaliată, rareori am simţit o astfel de neîncredere faţă de legiuitor, rareori am citit o ponderare atât de precisă între libertate şi securitate", se felicită ziarul, pentru care Curtea "nu acceptă ca politica judiciară să se înfăptuiască cu vorbe de tarabă".

Primind recursul algerianului Hassan El Dridi, “Curtea de Justiţie a UE respinge delictul de clandestinitate”, titrează La Repubblica, după decizia prin care tribunalul din Luxemburg a stipulat că legea, introdusă în 2009 de guvernul italian şi care prevede pedepse cu închisoarea de la 1 la 4 ani pentru imigranţii clandestini care refuză să părăsească teritoriul naţional, violează dreptul european. Mai ales directiva din 2008, explică ziarul roman, care vizează “să pună în practică o politică eficace de îndepărtare şi repatriere […] în respectul integral al […] drepturilor fundamentale”. “Alte ţări europene au un delict de clandestinitate şi nu au fost cenzurate”, a reacţionat ministrul italian de Interne, potrivit căruia decizia Curţii face ineficiente politicile luptei pentru imigraţia ilegală, ceea ce, potrivit lui, “nu este doar o problemă a Italiei, ci a întregii Europe”.

Baltasar Garzon "va fi judecat pentru 'cazul Gürtel' în faţa corupţilor", titrează cotidianul El Pais, după inculparea, în 11 aprilie, de Curtea supremă spaniolă a celebrului fost judecător anti-corupţie. Garzon este acuzat de "abuz de putere" şi de utilizarea "mijloacelor ilegale" în timpul anchetei realizate în "cazul Gürtel", un scandal politico-financiar în care sunt implicaţi responsabili ai Partidului popular (PP, opoziţia de dreapta). Este acuzat că ar fi pus sub urmărire conversaţiile dintre anumiţi inculpaţi şi avocaţii acestora, violând astfel dreptul la apărare. Decizia Curţii "vine la momentul potrivit" pentru preşedintele regiunii Valencia, Francisco Camps (PP), implicat în cazul Gürtel, al cărui proces trebuie să aibă loc în săptămânile următoare, şi la mică distanţă de alegerile municipale din 22 mai, notează El Pais. Confratele său conservator El Mundo, care îl acuză pe Garzon de a fi dat dovadă de "un dispreţ total al legii în atingerea obiectivelor sale de-a lungul carierei sale", subliniază că "trişorul Garzon îl pune în pericol pe Gürtel": "Prin lipsa sa de scrupule, a deschis o cale legală eliberării inculpaţilor".

Cu un mare pansament pe faţă din cauza unei operaţii la maxilar, şeful guvernului italian, Silvio Berlusconi, şi-a prezentat reforma pe organizarea justiţiei “printre proteste”, anunţă La Stampa. Proiectul de lege, care prevede mai ales separarea judecătorilor de scaun de cei ai Parchetului, imposibilitatea acestora din urmă de a face apel, posibilitatea celor deferiţi justiţiei pe nedrept să-i urmărească pe magistraţi şi atribuirea puterii de sancţiune unui organ din afara magistraturii, este într-adevăr contestat de marea majoritate a judecătorilor.  Aceştia din urmă, scrie cotidianul din Torino, estimează că reforma vizează să “submineze autonomia şi independenţa justiţiei”. Pentru La Stampa, este vorba de “o revanşă a clasei politice faţă de magistratură”. Cotidianul califică de altfel drept “simbolică” decizia de a “începe o schimbare aşa de importantă a justiţiei […] chiar în momentul în care Berlusconi trebuie să înfrunte o serie de audienţe în procese foarte mediatizate”. Pe 6 aprilie trebuie într-adevăr să înceapă procesul “Rubygate”, în care il Cavaliere este acuzat că ar fi plătit serviciile sexuale ale unei minore şi de abuz în serviciu, aminteşte La Stampa.

“Lukaşenko: dictatorul pe banca acuzaţilor”, titrează the Independent, scriind pentru a doua oară în două zile împotriva omului puternic din Belarus. Cotidianul londonez notează că o companie britanică specializată în drepturile omului, H20 Law, este pe cale să lanseze o procedură penală şi civilă împotriva lui Alexandr Lukaşenko, considerat responsabil de arestarea şi torturarea a sute de opozanţi de către forţele de ordine în timpul manifestaţiilor din 19 decembrie, anul trecut. “Societatea reprezintă Free Belarus Now”, explică ziarul londonez, “un grup de presiune organizat de familiile opozanţilor politici, a militanţilor şi a jurnaliştilor care au fost reţinuţi în timpul represiunii (...) Avocaţii lor speră ca o acţiune civilă să se termine cu un mandat de arestare împotriva lui şi a apropiaţilor săi”. Anchetatorii pentru drepturile omului au interogat sute de militanţi arestaţi în decembrie, după alegerile prezidenţiale. Concluzia: “tortura şi condiţiile inumane domnesc în închisorile din Belarus”.