Majoritatea ziarelor daneze sunt mulţumite de acest verdict. NRC scrie într-un editorial: "Să lăsăm alegătorii să judece opiniile şi comentariile liderului PVV şi să dezbatem cu el acolo unde îşi are loc această dezbateze: în arena politică." Trouw susţine decizia tribunalului: "Nicio persoană întreagă la minte, care ţine la libertatea politică şi la dezbaterile sociale, nu a sperat ca el să fie condamnat." Cotidianul de orientare stânga De Volkskrant împărtăşeşte aceeaşi opinie: "Achitarea lui Wilders dovedeşte pe deplin că libertatea de expresie în Olanda are o definiţie foarte largă.".

Mark Rutte, primul ministru danez, spune că aceasta este o veste bună pentru Wilders – "Am văzut ce efect a avut asupra lui" – dar NRC Handelsblad se întreabă dacă liderul PVV consideră cu adevărat că acest verdict este fericit. După cum spunea şi un membru al Partidului Socialist: "Acum Wilders nu va mai putea fi un martir. Având în vedere felul în care face politică, îmi imaginez că, pe ascuns, el consideră că este păcat de această achitare".

În Belgia, socialistul francofon Elio Di Rupo a aruncat prosopul înainte chiar de a forma un guvern, iar regele a propus doi "mediatori" pentru a reporni negocierile pentru a forma viitorul guvern. Le Soir observă că, chiar şi liderii francofoni speculează asupra posibilei diviziuni ale regatului. "Nu este o alegere inteligentă", pentru De Morgen, care îi acuză de a folosi scenariile celui mai rău caz pentru a mări presiunea asupra echipei de negociatori. "O şmecherie", susţine De Standaard, pentru a arunca vina eşuării  discuţiilor privind guvernul asupra flamanzilor.

- "Nu putem spera ca recesiunea să fie repede depăşită", a avertizat cancelarul Angela Merkel în urările sale. Vom mai auzi încă vorbindu-se de şomaj, de reducerea nivelului de trai şi de lipsa de încredere în viitor. Grecia va încerca să evite riscul falimentului în timp ce Irlanda, Spania ori Letonia vor încerca să iasă din spirala crizei. Viitorul monedei unice îsăşi va putea fi în joc, dacă situaţia se agravează.

- Angajamentul în Afganistan al soldaţiilor olandezi, francezi dar mai ales germani şi britanici devine un subiect de nelinişte în sânul opiniei publice şi începe să fragilizeze guvernele.

- Alegerile din Marea Britanie ar putea aduce în fruntea ţării Partidul Conservator al lui David Camerun, în sânul căruia se pare că euroscepticii au din ce în ce mai multă influenţă. Scrutinurile electorale din Cehia şi Polonia vor determina la rândul lor raporturi de forţă între pro-europeni şi eurosceptici, şi vor avea o influenţă decisivă asupra echilibrului politic în UE.

- Alegerile din Ungaria şi Slovacia riscă să ducă la creşterea tensiunilor dintre cele două ţări. Extremiştii de dreapta ai lui Jobbik, în plină ascensiune la Budapesta, şi Partidul Naţional Slovac, care ar vrea să îşi păstreze poziţiile în sânul guvernului, vor juca cartea naţionalistă pe tema sorţii minorităţii ungare din Slovacia.

- Imigraţia şi problema locului islamului în Europa vor continua să alimenteze tensiunile sociale şi politice şi dezbaterile asupra identităţii naţionale în Franţa; în Olanda va începe campania pentru alegerile legislative din 2011  pe care Partidul Libertăţii, al populistului Geert Wilders, speră să le câştige; vor avea loc alegeri regionale în Italia, unde Liga Nordului va încerca să îşi consolideze poziţiile.

În mod paradoxal soluţia ar putea veni din eşecurile din 2009. Laborioasa intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe 1 decembrie, ar trebui să reprezinte oportunitatea pentru a găsi un mod de funcţionare stabil şi durabil între diferitele instanţe europene. Primii paşi ai ştersului preşedinte al Consiliului Europei, Herman Van Rompuy, sunt încurajanţi, deoarece acesta doreşte înainte de orice să simplifice şi să facă mult mai accesibilă munca în interiorul UE.

După eşecul summitului de la Copenhaga, unde nu s-a putut impune în faţa Statelor Unite şi a Chinei, Europa trebuie să se unească pentru a propune şi a impune de manieră colectivă un model economic şi tehnologic colectiv, care să răspundă unei duble provocări: schimbarea climatică şi criza. Existând deja dovada că nu valorează nimic fără o voinţă comună, cele 27 nu pot face altfel dacă doresc să petreacă anul sau deceniul în bună sănătate.

Dar până atunci, Presseurop urează cititorilor săi în 10 limbi, un an 2010 bun şi fericit.

Eric Maurice

Chiar dacă celelalte partide califică întrebările PVV ca fiind "ignobile şi condamnabile", acesta are dreptul, potrivit lor, la un răspuns ceva mai precis din partea guvernului. Ministrul afirmă gata să facă calcule asupra efectelor politicii de imigraţie, dar că refuză să calculeze "costul" indivizilor. Pentru PVV, acest fals răspuns este dovada că contribuabilul este obligat să asume preţul imigraţiei de masă.

Dacă PVV se află în continuare în spatele Creştin-democraţilor (care au 5 mandate), este singurul partid cu o creştere atât de importantă. Pentru De Volkskrant, "este dureros să accepţi că partidul popular PVV este cel care a profitat cel mai mult de valul eurocritic (...), căci Olanda nu se poate concepe fără Europa".  

Cotidianul dă vina pe leaderii politici, care "nu au reuşit să convingă alegătorii de utilitatea unui Parlament European". Trouw ia în schimb în considerare totalitatea mandatelor şi constată că " partidele cele mai pro-europene, Democraţii 66 şi Verzii, au progresat la fel de mult" (trecând de la 1 la 3 şi de la 2 la 3 mandate).

Dacă participarea (de 36%) se apropie de cea din 2004, ea este "cu mult mai ridicată decât în anii 1990", şi de fapt "Europa este cu mult mai prezentă în capul şi inima olandezilor".