“Militarii ruşi au surprins încă o dată Suedia”, scrie Svenska Dagbladet, după un alt astfel de incident de la sfârşul lui martie.

Cotidianul arată că, în 20 aprilie, un avion spion rus probabil provenind din enclava Kaliningrad a efectuat un zbor în strâmtul spaţiu aerian internaţional dintre insulele suedeze Öland şi Gotland, în Marea Baltică, “în momentul în care Suedia făcea un important exerciţiu militar” în cadrul NATO, implicând 1 400 de soldaţi.

Comisia de Apărare şi Afaceri Externe din Parlamentul suedez trebuia să se reunească pe 25 aprilie pentru a-i interoga pe şefii Forţelor Armate suedeze pentru acest nou episod care le pune sub semnul întrebării reactivitatea.

În noaptea de 29 martie, o escadrilă a aviaţiei ruseşti, formată din două bombardiere strategice şi patru avioane de vânătoare, plecate de la Sankt Petersburg, a efectuat atacuri fictive asupra ţintelor militare situate în regiunea Stockholm şi în Sudul Suediei, înainte de a se întoarce la bază.

NATO a reacţionat trimiţând două interceptoare daneze aflate în Lituania.

Svenska Dagbladet notează că în ciuda faptului că Moscova prevenise Stockholm că urma să facă exerciţii în perioada Paştelui, aviaţia suedeză nu era în stare de alertă în acea seară.

Totuşi, în 15 ianuarie, ministrul Apărării, Karin Enström declarase că “obiectivul politicii [suedeze] de criză, de securitate şi de apărare este de a fi în stare de alertă 24 de ore din 24, în cazul în care imprevizibilul urmează să se producă”.

“Toamna viitoare va fi teatrul unor adevărate manevre de luptă: forţele NATO vor începe antrenamente pe scară largă în care ele vor apăra Estonia de atacuri, în timp ce Rusia şi Belarus vor trebui să respingă un atac de pe teritoriul polonez”, scrie cotidianul care vede aici un ecou la Războiul Rece.

Potrivit Polska the Times, aproape 3 000 soldaţi din 17 ţări vor participa la aceste manevre care ar trebui să se deruleze din luna noiembrie 2013.

“Exerciţiul va fi un simbol al unei noi NATO care revine la principiul apărării statelor membre”, spune generalul Stanisław Koziej, şef al Biroului Naţional de Securitate.

Administrația americană a anunţat pe 15 martie anularea celei de-a patra faze a proiectului său de scut antirachetă, destinat să contracareze ameninţările la adresa teritoriului Statelor Unite – vizând, de fapt, rachetele balistice provenind din Rusia.

Dispozitivele împotriva rachetelor provenind din Orientul Mijlociu, implementate în România şi Polonia, care constituie a doua şi respectiv a treia fază a scutului, sunt menținute.

Anularea celei de-a patra faze “reprezintă o concesie [din partea Statelor Unite] făcută Rusiei”, care considera că această etapă “reprezintă o ameninţare la adresa capacităţilor sale nucleare” notează ziarul.

“Este vorba de un succes, dar, deocamdată, doar la nivel teoretic”, a declarat premierul Poloniei, Donald Tusk, după reuniunea de la Varşovia a Grupului de la Vişegrad. Liderii alianţei central-europene s-au întâlnit pe 6 martie cu preşedintele Franţei, François Hollande, şi cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, pentru a discuta despre planurile de coordonare a politicii comune de apărare a organizaţiei.

Gazeta Wyborcza notează că este prima întrevedere a liderilor celor patru state din Grupul de la Vişegrad cu Merkel şi Hollande, o situaţie care ar fi fost de neconceput, spre exemplu, în timpul mandatului preşedintelui Jacques Chirac. “Deşi cooperarea între statele Grupului de la Vişegrad nu a fost niciodată la fel de facilă precum cea dintre statele scandinave”, adaugă cotidianul -

Aceasta nu este aceeaşi Europă [ca în timpul lui Chirac]. Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi chiar Ungaria, afectată de criză, nu prezintă pentru Europa problemele pe care le prezintă ţările sudice.

La rândul său, cotidianul slovac Pravda evidenţiază prezenţa lui Merkel şi Hollande la summitul Grupului de la Vişegrad, precizând că “Slovacia va participa la o structură specială de luptă” a organizaţiei. Cele patru state din Grupul de la Vişegrad au semnat un memorandum de înţelegere pentru constituirea unui structuri de luptă, până în 2016, formată din aproximativ 3 000 de militari. Polonia va asigura segmentul principal al forţei militare, cu aproximativ 1 600 de militari, Republica Cehă va oferi în principal paramedici şi sprijin logistic, Ungaria va furniza consultanţă în privinţa infrastructurii militare, iar Slovacia expertiză privind contracararea armelor de distrugere în masă.

Soldaţilor britanici li s-ar putea prelungi misiunea în Afganistan de la şase luni la nouă luni, în timp ce finalul operaţiunilor de luptă este prevăzut pentru 2014.

Guvernul studiază această posibilitate care ar fi destinată să pregătească mai bine armata şi poliţia afgană după plecarea trupelor britanice.

Londra vrea să prelungească aceste “misiuni de antrenament” mai ales în regiunile instabile. 300 de misiuni au fost trimise în Vestul Africii, inclusiv 40 în Mali.

Abou Zeid, unul din principalii şefi ai Al-Qaida din Magrebul islamic (AQMI) ar fi fost ucis în timpul unei operaţiuni militare franco-maliene în Nord-Estul Mali.

Această informaţie, neconfirmată, vine în timp ce operaţiunea Serval declanşată de Franţa pe 11 ianuarie este acum purtată în Ifoghas, un masiv muntos aflat în apropiere de frontiera algeriană.

În această zona sacră pentru miliţiile islamiste, “este complicat să intri, trebuie să ne deplasăm la sol, cu multă atenţie, încet, metru după metru”, a recunoscut ministrul Apărării, Jean-Yves Le Drian la un post de radio francez.

În bugetul aprobat pentru 2014, guvernul german prevede economisirea a 6 miliarde de euro, pentru a evita orice nouă îndatorare.

Ministrul Apărării, urmat de cel al Transporturilor, vor suporta direct consecinţele, în timp ce se pune în continuare problema taliei intervenţiei germane în Mali, alături de Franţa.

Guvernul belgian a dat undă verde trimiterii de suţinere logistică misiunii forţelor franceze în Mali până la 1 martie. 75 de oameni, 2 avioane de transport C-130 şi 2 elicoptere de evacuare sanitară vor fi trimişi. Guvernul Di Rupo a subliniat că “prezenţa lor în zonele de luptă este exclusă”.

La trei zile de la intervenția sa, armata franceză a multiplicat bombardamentele în nordul și centrul țării, pentru a distruge bazele grupărilor islamiste care dețin nordul Mali de la lovitura de stat care a determinat căderea guvernului lui Amadou Toumani Touré în luna martie a anului trecut.

În urma eşecului fuziunii între consorţiul european din domeniul aeronautic şi al apărării EADS şi cel britanic BAE Systems, ziarul Les Echos se întreabă care sunt adevăratele intenţii ale Berlinului – acuzat de către Paris şi Londra de a fi înnecat operaţiunea –, titrând “Ce vrea să facă Germania în Europa?”. Recunoscând într-un editorial faptul că această chestiune este “puţin tabuu şi tulburătoare pentru că pune la îndoială sinceritatea discursului european al Berlinului”, cotidianul economic revine asupra unei serii de semnale care, în viziunea lui, mărturia unui angajament european al Germaniei exprimat mai degrabă în vorbe decât în fapte.

Angajamentul european al Germaniei al fost mai întâi contestat de-a lungul întregului foileton neterminat al crizei din zona euro. [...] De peste trei ani, eforturile pentru a instaura instrumentele de solidaritate financiară s-au izbit de refuzuri, blocaje, tregiversări, reticenţe repetate de nenumărate ori de Berlin.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi pe tema Europei energiei, consideră editorialistul, când “Germania a hotărât să încheie cu producţia de energie nucleară fără nicio consultare cu vecinii săi, decizie solitară cu efecte masive pentru continent”.

Şi în sfârşit ultimul episod, cu “Europa apărării care a eşuat datorită reticenţelor germane”.

Vetoul german spulberă acest mare vis european şi repune britanicul BAE într-un impas strategic. Culmea este că ar putea fi obligat să treacă sub controlul lui Boeing pentru a ieşi din acest impas, ceea ce ar dubla eşecul cu o umilinţă.

De partea germană, Die Zeit priveşte eşecul cu filozofie: “Conflictul în care fiecare şi-a apărat interesele, declanşat în jurul EADS şi BAE, arată mai ales cât de mult sunt ameninţate fuziunile în Europe de către diferenţele culturale”. Pentru săptămânalul de la Hambourg, rezistenţele culturale germane de ultimă clipă nu sunt decât o explicaţie superficială a eşecului: “Adevăratul vinovat este Rousseau”.

Dificultatea de a fuziona două întreprinderi precum EADS şi BAE îşi are originile în secolul al XVII-lea. Pe vremea respectivă, Franţa şi Anglia şi-au dezvoltat două concepţii foarte diferite ale noţiunii de proprietate.

Recunoscându-se în filozofia lui Rousseau, Franţa consideră că o mare întreprindere trebuie să fie supusă intereseului general şi a refuzat să renunţe la participarea pe care o deţine din EADS (22,5%, dintre care 15% participare publică). Britanicii, fideli elevi ai lui John Locke care a promovat proprietatea privată puternică pentru a susţine interesul general ar fi acordat francezilor, cu strângere de inimă, doar 9% din întreprinderea care rezulta în urma fuziunii.

Europa este “sub ochiul piraţilor chinezi”, scrie Libération, reluând o informaţie al site-ului Bloomberg. Agenţia de presă americană a arătat că un grup de cyberspioni chinezi – urmărit de un colectiv de americani (format din profesori universitari, companii victime ale spionajului chinez şi experţi în securitate electronică) – a spionat anul trecut numeroase instituţii şi firme.

Acest grup, numit “Byzantine Candor” (“Candoare bizantină”) de serviciile secrete americane şi legat de armata chineză, a spionat mai ales instituţii europene, explică ziarul francez:

Se întâmpla în momentul în care criza euro atingea unul dintre punctele sale culminante. În iulie, anul trecut, un grup de spioni chinezi s-a infiltrat de la distanţă în calculatoarele Consiliului European. Nu o dată, ci de cinci ori. Acţionând din China, hackerii au pus stăpânire, printre altele, pe mailul preşedintelui Herman Van Rompuy [...] În afară de Consiliul European, cel puţin 20 de companii au fost victime ale Candorii Bizantine. [...] Cele mai multe dintre ele au ca element comun faptul că dispun de date sau de inovaţii ce puteau să aducă un avantaj economic companiilor chineze, potrivit Bloomberg.

Libération adaugă că, dacă acum zece ani, “ţintele erau companiile de armament, în general americane” [...] astăzi, nimeni nu mai este la adăpost.

Lupta contra cyberspionajului devine astfel o preocupare esenţială în Europa. Mai ales în Spania, care, potrivit El País, “este una dintre ţările cele mai afectate de atacurile informatice, cu zeci de mii anual”.

Cotidianul spaniol afirmă că un centru de excelenţă de cybersecuritate, finanţat de Comisia Europeană, ar trebui să vadă lumina zilei în septembrie şi că va avea sediul la Universitatea Autonomă din Madrid. Acesta va fi cel de-al treilea de acest gen în UE, după Montpellier (Franţa) şi Dublin (Irlanda).

Or, una dintre companiile însărcinate cu crearea centrului, CFLabs, este condusă de Matías Bevilacqua, “un informatician arestat şi acuzat într-o afacere de cumpărare şi vânzare de date confidenţiale [...] care a manipulat şi vândut informaţii sensibile din aproape toate instituţiile statului”. O situaţie problematică, scrie El País, care regretă că “un hacker se găseşte în inima proiectelor sensibile ale statului”.

După Turcia, Polonia şi România, Spania va participa la scutul anti-rachetă al NATO iar site-ul ales a fost deja desemnat: prim ministrul José Luis "Zapatero cedează Rota", titrează astfel Publico. În anunţul său "surpriză" făcut în 5 octombrie la Bruxelles, şeful guvernului a explicat că această bază navală  americană (sub comandament spaniol), situată în apropiere de Cadiz (sudul Spaniei), va primi 4 noi nave de război americane echipate cu baterii anti-rachetă şi va vedea sosind 1300 de soldaţi americani suplimentari, scrie ziarul. Publico subliniază că Spania devine astfel "un element-cheie al structurii sistemului de apărare din Europa" şi adaugă faptul că "partidele de stânga şi mişcările pacifiste resping această decizie".

Zapatero a justificat decizia prin crearea mai multor locuri de muncă şi prin beneficiile economice pentru zonă, precizează cotidianul de stânga, care ironizează asupra traiectoriei primului ministru, "de la Alianţa civilizaţiilor [iniţiativă pacifică] la scutul anti-rachete), căci s-a "opus în 2001 planului [de scut anti-rachetă] al lui George W. Bush susţinut de [predecesorul său conservator José Maria] Aznar". Publico precizează în sfârşit că dispozitivul instalat la Rota va fi "unul din cei trei stâlpi" ai scutului anti-rachetă balistic contra unor ameninţări venind din Iran sau Coreea de Nord, care cuprinde un radar în Turcia şi baterii sol-aer în Polonia şi România. Va fi operaţional începând cu 2012 şi va fi terminat în 2018.

"Olanda contribuie la un scut antirachetă", anunţă NRC Handelsblad. Pe 26 septembrie, ministrul Apărării a anunţat instalarea de sisteme de radar Smart-L pe cele patru fregate de apărare aeriană şi comandament de care dispune Olanda. Aceste sisteme fac parte din programul ALTBMD (Programul de apărare activă multifuncţională împotriva rachetelor balistice) al NATO şi au ca scop protejarea teritoriului european prin interceptarea rachetelor ostile.

Distanţa pe care o pot acoperi sistemele sale ultramoderne este foarte mare: două fregate echipate, una în Marea Baltică şi alta în Mediterană, ar ajunge pentru a acoperi întreg spaţiul aerian european. Dar acest proiect are un preţ: pentru Olanda, este vorba de o investiţie de 250 de milioane de euro în timp ce "ministerul trebuie să economisească 1 miliard de euro", aminteşte cotidianul. Olanda este "prima ţara europeană din NATO ce contribuie într-un mod semnificativ" la acest scut antirachetă al NATO, care, precizează NRC, este independent de scutul pe care Statele Unite îl instalează în România, în Polonia şi în Turcia.

Republica Cehă dispune de o armată cu greutate. "Soldaţii sunt prea graşi şi trebuie să urmeze un tratament medical", informează Lidové noviny. Potrivit unui studiu bazat pe vizitele medicale din 2010, jumătate din cei 22 000 de soldaţi profesionali presupuşi să apere ţara suferă de o prea mare pondere, iar unul din şapte este obez. Comandamentul a decis deci să lanseze un plan "chimic" pentru a combate fenomenul, ceea ce va costa aproximativ 33 euro lunar pentru fiecare soldat. "Ar trebui să prescriem armatei mai multă activitate fizică, o metodă mult mai naturală şi chiar mai puţin costisitoare pentru stat", remarcă totuşi un medic militar citat de Lidové noviny. Dacă am avea o armată populară, bazată pe o recrutare obligatorie, ar fi evident ca soldaţii să reflecte un eşantion cam ramolit al populaţiei", comentează ziarul. Însă din 2004 Republica Cehă dispune de o armată profesională ai cărei soldaţi ar trebui să aibă "obiceiuri, onoare şi responsabilitate profesională", este de părere ziarul, care informează că, deja pe timpul Imperiului austro-ungar se făceau glume pe seama soldatului mediu, care semăna cu "acest porc de Baloun care este pe cale să devoreze cina" locotenentului, soldat popularizat de altfel şi de Peripeţiile bravului soldat Svejk.

Proiectul datează de mai mulţi ani însă Franţa nu a renunţat niciodată la el: "Paris atrage Berlin într-o alianţă a şantierelor navale", titrează Financial Times Deutschland. Cotidianul a aflat de planurile celor două guverne, ca şi al marilor companii din domeniul francez şi german al apărării, DCNS şi ThyssenKrupp, care vor purta, din toamnă, discuţii pentru a crea cea mai mare cooperare industrială dintre cele două ţări, de la apariţia EADS, în 2000. Acest "EADS al mării", cum l-a botezat deja preşedintele Nicolas Sarkozy, va construi fregate sub drapel francez, în timp ce Germania ar supraveghea construcţia de submarine.

Propunerea franceză este totuşi primită cu o anumită circumspecţie la Berlin, unde există teama reproducerii cazului de figură al modelului Airbus, şi al EADS, în care statul francez îşi exercită încă influenţa: "Prea multe locuri de producţie, competenţe care se încalcă reciproc şi un management datorat hazardului" – dificultăţile din interiorul EADS riscă să se repete, comentează FTD, care citează un responsabil german potrivit căruia consorţiul aeronautic european este "o găluşcă pe care trebuie să o înghiţim".

"Franţa se va retrage din Afganistan", titrează Le Figaro. La câteva ore după ce preşedintele Barack Obama a anunţat că o treime din trupele americane prezente în regiune se vor întoarce acasă până în vara anului viitor, autorităţile franceze au anunţat pe 23 iunie repatrierea a o mie de soldaţi (dintr-un batalion de 4 000 de oameni) până la sfârşitul anului. Această "retragere progresivă", în conformitate cu obiectivele adoptate la summit-ul NATO de la Lisabona din noiembrie 2010, este motivată de "apropierea alegerilor de ambele părţi ale Atlanticului", scrie cotidianul. "Dl. Sarkozy nu lasă să se întrevadă nimic, dar ne putem imagina că este un pic frustrat", scrie la rândul sau Le Monde. "Americanilor care se plâng de multă vreme de slaba participare a europenilor la războiul împotriva talibanilor în Afganistan, preşedintele Sarkozy, odată ales, le-a răspuns prezent şi a acceptat să mărească batalionul francez în acelaşi timp cu cel american [sporire a trupelor decisă de Casa Albă în 2009]. În momentul de faţă trebuie din nou să ţină pasul cu Washington, fără să fi avut totuşi satisfacţia misiunii îndeplinite."

"Douăzeci de ani fără ruși": Pe 21 iunie 1991, trupele sovietice părăseau teritoriul Cehoslovaciei. Aproximativ 100 000 de soldați sovietici împreună cu membrii familiilor lor au părăsit mai mult de 70 de baze cu tot echipamentul lor militar. O manevră logistică uriașă fotografiată de Karel Cudlín, al cărui fotoreportaj este publicat în săptămânalul Respekt. La Bratislava, cotidianul slovac SME întocmește un bilanț ecologic: "Rușii au distrus totul". "După pierderile umane de la începutul ocupației din 1968, sovieticii au distrus peisajul timp de 23 de ani", reamintește ziarul. Pentru Slovacia, nota de plată se ridică la 40 de milioane, bani cheltuiți pentru a lupta împotriva "catastrofei ecologice", îndeosebi a poluării cu carburanți.

Gazeta Wyborcza îşi consacră prima pagină “Cetăţenilor armatei americane”. Potrivit cotidianului polonez, numeroşi tineri polonezi care dispun de “Green card” (permisul de şedere american), se angajează în armata americană pentru a obţine cetăţenia americană. După ce au urmat un program de formare de 14 săptămâni, sunt trimişi în misiune în Afganistan şi în Irak. 20 dintre ei au murit la datorie de la debutul conflictelor. Pentru aceste misiuni periculoase primesc un salariu de 1400 de dolari americani (950 de euro), 30 de zile de concediu plătit, o asigurare şi cetăţenia americană atât de dorită. Potrivit legii poloneze, să serveşti sub un steag străin este o crimă (dacă nu se obţine o derogare). Ministrul polonez al Apărării ignoră numărul exact al polonezilor care s-au angajat în armata americană. Sunt în jur de 500, în prezent, potrivit unui formator al armatei americane. “America este un tărâm al viselor şi armata americană ajută la realizarea lor”, explică pentru GW unul dintre polonezii angajaţi.

"Ierarhia armatei trage în De Crem", ministrul belgian al apărării, titrează De Standaard. Într-un memo intern, înalţi ofiţeri deplâng că "o combinaţie de numeroase misiuni în străinătate, o nouă rundă de economii de 35 milioane de euro, reduceri de personal şi lipsa de credite de investiţii crează un cocktail dezastruos pentru apărare". Pieter de Crem vrea o armată mai mică şi mai eficientă dar, pentru ierarhia militară, "De Crem sustrage orice credibilitate armatei". Pe 4 mai, ministrul s-a întâlnit cu Hans Hillen, omologul său olandez, care înfruntă aceleaşi probleme bugetare. Cei doi oameni de stat au evocat o "colaborare mai strânsă" între cele două armate. În comentariul său, De Standard subliniază importanţa unei armate europene, dar observă că "pentru moment, numai ţările mici îşi dau seama de aceasta". Între timp, consideră ziarul, "o integrare a activităţilor noastre cu cele din Olanda ar putea atenua oarecum problema. Am putea forma o Marină împreună, sau să lăsăm Marina Olandei".

“Disponibilizări masive în apărare”, titrează pe prima pagină NRC Handelsblad . Pe 8 aprilie Hans Hillen, ministrul olandez al Apărării ar trebui să-şi prezinte programul de austeritate. Potrivit cotidianului olandez, bugetul Apărării va trebui retuşat cu un miliard de euro, din cele 8,5 alocate. Între “10 000 şi 69 000 de posturi sunt vizate”, “jumătate din concedieri vor fi plecări forţate, cealaltă jumătate vor fi ieşiri la pensie”. Măsurile de austeritate privesc şi dotările armatei cu, printre altele, o diminuare a numărului de avioane F-16 şi nave vânător de mine. Potrivit De Volkskrant, miniştrii vor discuta în aceeaşi zi proiectul ministrului de Afaceri Externe, Uri Rosenthal, de a închide 7 ambasade şi a concedia 300 de funcţionari.

"Lovit. Scufundat". Pentru Die Tageszeitung, scandalul care tocmai a izbucnit în jurul navei-şcoală Gorch Fock va distruge reputaţia armatei germane dar şi pe cea a tânărului şi chipeşului ministru al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg. În 25 ianuarie, un raport parlamentar a dezvăluit condiţiile de muncă ale ofiţerilor-ucenici pe această "navă-şcoală" legendară, care numără deja patru morţi în serviciu din 2008 încoace. "Exces de alcool, hărţuire sexuală, şi un comandant de navă în slip": raportul citat de cotidianul berlinez incriminează tratamentele inumane şi "botezul" din rândurile armatei, ca şi lipsurile ministrului în maniera de a gestiona această instituţie. Pentru Guttenberg, care nu îşi ascunde ambiţiile viitoare asupra Cancelariei, este "un moment de sinceritate". Ca şi pentru Bundeswehr (armata germană) care, consideră cotidianul pacifist, trebuie să-şi revizuiască tehnicile de antrenament şi gestiunea sa internă.

“Jos cu serviciul militar!”: Profil ia partea reformei armatei prezentată pe 17 ianuarie de social-democraţi (SPÖ). După modelul recentului abandon al serviciului militar în Germania, SPÖ vrea într-adevăr să înlocuiască recrutarea cu o formă a gărzii naţionale de 10.000 de oameni pregătiţi să intervină în caz de catastrofe, şi o armată profesionistă de 22.000 de soldaţi. Pentru săptămânalul vienez, serviciul militar este învechit: mai întâi pentru că nu mai există decât în trei ţări ale Uniunii – Finlanda, Grecia şi Cipru. Apoi, pentru că, având în vedere noile ameninţări ale terorismului şi ale războiului cibernetic “este absurd să recrutezi în fiecare an 26.000 de tineri”. Greu de ştiut dacă reforma va fi adoptată: evocând războiul civil din 1934 şi costul unei armate profesioniste (aproape dublu), conservatorii, care împart puterea cu SPÖ, sunt împotrivă.

"Nu ne mai prindeţi!", scrie Tageszeitung, cotidianul berlinez alternativ şi pacifist care sărbătoreşte alături de tânăra generaţie sfârşitul serviciului militar obligatoriu în Germania. Pe 3 ianuarie, ultimii 12 150 de recruţi au intrat în cazărmi. După 50 de ani de existenţă, serviciul militar va fi suspendat la 1 iulie 2011. Bundeswehr (armata germană) va diminua cu un sfert, angajând numai 185 000 de soldaţi. TAZ se miră că această reformă, care pune capăt simbolului "armatei cetăţeneşti" adesea considerată ca fiind un "stâlp al democraţiei" în ţară, a fost acceptată fără nicio reacţie din partea populaţiei. Trecerea la o armată de profesionişti va costa mai scump, observă deasemenea TAZ, întrebându-se care este rostul acestei tranziţii în perioadă de criză.

"Armele nucleare tactice rămân în Europa", dezvăluie De Standaard. Cotidianul belgian explică faptul că noul concept strategic al NATO, care va fi aprobat la summit-ul de la Lisabona din 19 şi 20 noiembrie, nu prevede retragerea celor 200 de arme nucleare antiamericane de pe teritoriul european. Anumite ţări precum Belgia, Olanda, Luxemburgul, Germania şi Norvegia estimă totuşi că "acestea nu mai au nicio importanţă militară". În schimb, Turcia şi Țările baltice consideră că apropierea lor geografică de Iran sau Rusia justifică menţinerea lor ca atare. De Standaard precizează deasemenea că nici Franţa nu vrea să audă vorbindu-se de rolul Alianţei în dezarmarea nucleară în Europa.

Ministrul german al Apărării este deasemenea "amiralul comerţului", titrează Frankfurter Rundschau, publicând ca dovadă un foto-montaj. Pe 9 noiembrie, Karl-Theodor zu Guttenberg a afirmat că "securizarea căilor comerciale şi a surselor de materii prime trebuie tratată ca o problemă militară". Această frază a creat polemică, pentru că în mai anul trecut, exprimarea aceleiaşi opinii de către preşedintele Horst Köhler a condus la demisia acestuia. Cotidianul regretă ipocrizia germană: "Este ca şi cum ţara, care este a treia exportatoare de arme din lume, a ajuns la concluzia că nu trebuie să privească dezbaterea referitoare la război şi pace decât din punctul de vedere al moralei." Conform specialiştilor, singura acţiune militară în curs care apără interesele economice germane este cea desfăşurată pe litoralul somalian.

"Francezii iau comanda armatei britanice", se indignă tabloidul Daily Express, exprimându-şi reticenţele faţă de noul acord dintre Franţa şi Marea Britanie, referitor la regruparea resurselor militare. Nu au fost oare ale francezilor bombele Exocet care au scufundat atâtea nave britanice în timpul războiului din insulele Falkland?, se întreabă cotidianul. Comandantul John Muxworthy, de la UK National Defence Association, este şi mai sceptic: "În nici un caz nu putem organiza apărarea ţării în felul acesta. În cel de-al Doilea Război Mondial trebuia să luptăm cot la cot cu francezii şi iată ce s-a întâmplat." La cealaltă extremă, The Times susţine călduros noua Entente Cordiale, dar nu uită să menţioneze că "cooperarea militară franco-britanică are un trecut nefericit". "Singura campanie militară organizată de către Marea Britanie de la 1945 încoace a fost la canalul Suez", o colaborare dezastruoasă cu Franţa şi Israel.

"A umili, a dezbrăca, a ameninţa – interogatoriu în stil britanic", titrează The Guardian, care dezvăluie în ce fel "armata britanică a antrenat persoanele care conduceau interogatoriul prizonierilor de război" în Irak, prin folosirea unor "tehnici care presupuneau ameninţări, privare senzorială şi nuditate forţată". În documente secrete datate după 2003 "se explică interogatorilor că trebuie să încerce să provoace umilinţă, lipsă de securitate, confuzie, epuizare, angoasă şi frică prizonierilor pe care îi interoghează, şi se sugerează mijloacele prin care să atingă aceste scopuri", adaugă cotidianul. Practici care constituie o "încălcare aparentă a convenţiilor de la Geneva". "Practicile militarilor englezi de detenţie şi de interogare sunt din ce în ce mai criticate", subliniază jurnalul, care reaminteşte că mai mulţi militari britanici sunt anchetaţi pentru uciderea unor civili irakieni.

"Sarkozy, Merkel şi jocul strategic cu Rusia", titrează Rzeczpospolita referitor la summit-ul ruso-franco-german care a început pe 18 octombrie la Deauville, în prezenţa preşedinţilor Nicolas Sarkozy şi Dmitry Medvedev şi a cancelarului Angela Merkel. Principalul subiect la ordinea zilei a fost întărirea cooperării pe probleme de securitate. Dziennik Gazeta Prawna avansează ipoteza că Franţa şi Germania sunt gata să "uite de războiul din Georgia şi de tăierea aprovizionărilor cu gaz a Ucrainei, în numele europenizării Rusiei". Multe ţări, inclusiv Polonia, sunt ingrijorate că apropierea de Moscova ar putea slabi NATO, mai ales dacă Parisul şi Berlinul tratează Rusia la egalitate cu aliaţii lor din UE şi NATO. "Trebuie să fim atenţi să nu lăsăm să intre vulpea în coteţ", avertizează DGP leader, atrăgând atenţia asupra faptului că recent, Rusia a încercat să "submineze ambele organizaţii".

Creştin-democraţii "mizează pe eroii de meserie", anunţă Die Tageszeitung cu o uşoară ironie. Partidul cancelarului german Angela Merkel, care era divizat asupra problemei opririi serviciului militar obligatoriu, a ajuns între timp la un acord pentru a demara reforma. Serviciul militar obligatoriu va fi abolit, "dar este oare un triumf pentru stânga pacifistă?", se interoghează cotidianul alternativ. "Nu, dimpotrivă! In momentul în care Germania participă la un război care are loc la 1000 de kilometri de aici nu avem nevoie de o masă de tineri recrutaţi pe solul naţional, ci de specialişti ai securităţii şi ai sistemelor armate moderne". "Nu vom avea mai puţini militari, ci alţi militari", continuă cotidianul.

"Liderii europeni vor căuta legături mai strânse cu NATO", dezvăluie The Irish Times. Un document pregătitor pentru Consiliul European din 16 septembrie "prezintă relaţiile cu NATO ca o modalitate de a exploata în continuare legăturile dintre Europa şi Washington", în special în domeniile economic şi strategic, explică ziarul din Dublin. Şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, va fi însărcinată cu punerea în aplicare a recomandării celor 27 de state membre. Un subiect delicat pentru Irlanda, care şi-a reafirmat neutralitatea în al doilea referendum asupra Tratatului de la Lisabona.

"Serviciu îndeplinit", titrează pe prima pagină Frankfurter Rundschau, imediat după anunţul făcut de ministrul Apărării, asupra propunerii de "suspendare" a serviciului militar obligatoriu. "Karl-Theodor zu Guttenberg ar vrea să ajungă la o armată de voluntari şi să reducă efectivul cu o treime: 163 500 de soldaţi în loc de 250 000", până în 2011, explică ziarul. Astfel, armata va fi "mai mică, mai ieftină şi mai eficace", potrivit ministrului. Anunţul său generează însă reacţii diferite în sânul coaliţiei aflate la putere, şi, dacă ar trece, ar fi practic cea mai mare reformă militară de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. Deocamdată cancelarul Angela Merkel a decis însă că serviciul militar va rămâne înscris în Constituţie, dar că nu va mai fi efectiv obligatoriu. 

"Afacerea spionului rus", titrează Respekt, în cazul lui Robert Rakhardzho. Devenit "un veritabil star în domeniul său", acest psiholog rus care colabora încă din 2003 cu serviciile moscovite reuşise să infiltreze armata cehă. Pe când lucra la direcţia cehă a închisorilor, el a recoltat informaţii asupra Statului major din Praga prin intermediul iubitei sale, o psiholoagă militară care avea printre clienţi trei generali. Aceştia au fost demişi de curând din postul lor, în timp ce Rakhardzo s-a refugiat în Rusia. Dacă, aşa cum crede Respekt, afacerea demonstrează uşurinţa cu care Rusia poate destabiliza o fostă ţară satelit devenită între timp membru NATO, ea a avut măcar meritul de a constrânge armata, lovită de mai multe afaceri de corupţie, de a face curăţenie în rândurile sale.

"Statele Unite integrează Republica cehă în apărarea anti-rachetă", dezvăluie Hospodarske noviny. Potrivit cotidianului economic praghez, Casa Albă a confirmat în mod oficial participarea Republicii cehe la proiectul de apărare american anti-rachetă în Europa. Congresul ar putea aloca 2.2 milioane suplimentare de dolari Pentagonului, în acest an, pentru a implanta în ţară "un centru preliminar de detecţie" a rachetelor balistice duşmane. "Este important ca sistemul american", a cărui construcţie este prevăzută pentru a dura până în 2020, "să facă parte din apărarea anti-rachete a NATO", aminteşte Karel Schwarzenberg, ministrul ceh al Afacerilor externe, citat de către ziar.

La câteva zile după publicarea de către WikiLeaks a unor documente americane privind  războiul din Afganistan, "secrete militare portugheze au fost dezvăluite pe Internet" scrie Diário de Notícias.  Documente ale Gărzii Naţionale Republicane (GNR) datând din 2004, referitoare la activităţile Al-Qaida şi ale serviciilor secrete iraniene în Irak, dar şi asupra preferinţelor politice ale lui Tony Blair, au fost descoperite pe acelaşi site de către cotidianul din Lisabona. Potrivit purtătorului de cuvânt al GNR, citat de cotidian, au trecut trecut şase ani iar "documentele nu conţin nici o informaţie strategică pertinentă".

In premieră, Suedia va prelua, în 2011, comandamentul Batalionului nordic 2, unul din cele 18 batalioane care constituie forţa europeană rapidă de reacţie. Acestea sunt presupuse să se poată desfăşura în zonele de conflict în doar 10 zile şi să rămână patru luni, mai ales pentru a veni în ajutorul populaţiei autohtone. Primul Batalion Nordic, creat în 2007 şi plasat sub comandamentul Suediei, nu a fost niciodată solicitat, notează Dagens Nyheter. Reticenţele sunt mai ales politice, observă cotidianul suedez, căci Statele membre ezită să furnizeze contingente, în timp ce "UE este un actor foarte adaptat atunci când este vorba de protejarea populaţiilor sau de a pune capăt epuraţiei etnice. ONU este un organism prea greu şi prea lent, iar Statele-Unite îşi au propria agendă".