Dosare
Berlin şi UE, te iubesc, nici eu
Angela Merkel, de neocolit
-
Cine se teme de Germania? / 4
Doamna de Fier este prea rigidă
24 noiembrie 201116Die Tageszeitung Berlin -
Revista presei
Angela singurul căpitan la bord
24 octombrie 20117Presseurop -
26 august 20112Presseurop
-
21 iulie 20114Le Monde Paris
-
18 iulie 20115PresseuropDer Spiegel
-
28 martie 20112Der Spiegel Hamburg
-
Summit-ul zonei euro
Angela deţine cheia viitorului Europei
11 martie 20112The Economist Londra -
Criza economică
Cancelarul de Fier are câştig de cauză
3 martie 2011PresseuropPresseurop -
Criza euro
Merkel nu este Marshall, din păcate
19 noiembrie 20101PresseuropHandelsblatt -
27 octombrie 20102Süddeutsche Zeitung
-
Pactul de stabilitate
Merkel singură în faţa Europei
26 octombrie 2010PresseuropFinancial Times Deutschland -
Criza eurozonei
Angela contra tuturor
25 martie 2010Süddeutsche Zeitung -
Germania
Va răspunde Merkel chemării Europei?
8 martie 2010PresseuropNewsweek
O Europă de tip german
-
Germania
Numiţi-ne nazişti dacă aşa vă place
3 februarie 2012304Die Zeit Hamburg -
Consiliul European
Angela Merkel exagerează
31 ianuarie 201215PresseuropDer Tagesspiegel -
Germania-Italia
Dragi germani, relaxaţi-vă!
30 ianuarie 201223Die Zeit Hamburg -
30 ianuarie 201261PresseuropPúblico, Le Monde, Ta Nea & 2 altele
-
Criza zonei euro
Salvaţi euro – scăpaţi de Germania
27 ianuarie 2012120The Times Londra -
Cine se teme de Germania? / 5
Simpatica noastră familie
25 noiembrie 201119Die Zeit Hamburg -
Cine se teme de Germania ? / 3
Noi, tehnocraţii cu Goethe sub braţ
23 noiembrie 201115Der Spiegel Hamburg -
Cine se teme de Germania ? / 2
“Acum vorbim germană”
22 noiembrie 201110Berliner Zeitung Berlin -
Zona euro
Cu toţii la mâna Germaniei
27 octombrie 201122Eleftherotypia Atena -
Zona euro
Sfârşitul stabilităţii
12 septembrie 20113Frankfurter Allgemeine Zeitung Frankfurt -
Planuri de salvare
Karlsruhe spune da, dar...
7 septembrie 20113Süddeutsche Zeitung -
Germania
Diplomaţie fără voce
5 septembrie 20114Die Zeit Hamburg -
Grecia-Germania
Berlin îngroapă prea repede moneda euro
20 iunie 201123To Vima Atena -
Uniunea Europeană
Germania, o spectatoare sceptică
27 aprilie 20115PresseuropHandelsblatt -
Germania
Über alles, dar frumoasă
15 martie 20112The Guardian Londra -
Pact pentru euro
Berlin, trezorier şi poliţist
14 martie 2011PresseuropPresseurop -
Criza datoriilor publice
Europa este germană
3 februarie 201113Die Zeit Hamburg -
Moneda unică
Germanii vor un (bis)mark
14 decembrie 20104Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung Frankfurt -
13 decembrie 20101PresseuropLidové noviny
-
Criza grecească
Germania are o problemă cu Europa
19 mai 20102Gazeta Wyborcza Varşovia -
Instituţii
Germania desenează viitorul Uniunii
14 iulie 20091Financial Times Londra
Germania-Franţa, un cuplu caraghios
-
2 februarie 201215PresseuropLe Monde, Le Figaro, La Croix, Libération
-
13 octombrie 20111PresseuropPúblico
-
Criza zonei euro
Kohl şi Mitterand ar face oare mai bine?
10 octombrie 20112De Volkskrant Amsterdam -
Integrare europeană
Paris şi Berlin joacă pentru Bruxelles
9 februarie 20112The Times Londra -
Criza datoriilor
Berlin şi Paris reiau controlul
4 februarie 20111Le Monde Paris -
10 decembrie 20101PresseuropLe Figaro
-
Consiliul European
Sarkozy şi Merkel, aceşti obsedaţi ai tratatelor
28 octombrie 20101El País Madrid -
Pactul de stabilitate
Vânt de furtună în urma puciului franco-german
22 octombrie 2010PresseuropLa Tribune -
Pactul de stabilitate
Puciul Merkel – Sarkozy
20 octombrie 2010The Guardian Londra -
Franţa-Germania
In caz de divorţ, bebe Europe plăteşte
21 iunie 2010Die Zeit Hamburg -
Instituţii
Cuplul franco-german îşi dă mâna din nou
15 iunie 2010PresseuropLe Figaro
Editorial
Este dificil câteodată să fii primul din clasă. Membru fondator, ţara cea mai populată şi principala putere economică a Uniunii Europene, Germania este la răscrucea Europei din Nord, Sud, Vest şi Est. În favoarea crizei economice şi a temerilor asupra viitorului monedei euro, ea a devenit cu vârf şi îndesat stâlpul Uniunii, fără de care nimic nu se decide, fără banii căreia nicio ţară nu poate fi ajutată.
Şi totuşi, ideea potrivit căreia Germania are o problemă cu Europa este tot mai răspândită. I se reproşează lipsa de solidaritate cu ţările aflate în dificultate, ezitările sale, voinţa de a impune celorlalţi modelul rigorii care i-a reuşit atât de bine în aparenţă.
O femeie cristalizează cea mai mare parte dintre aceste reproşuri: cancelarul Angela Merkel. Forţă câteodată prea liniştită, indecisă dar inflexibilă, dominantă dar limitată de un sistem politic complex, ea simbolizează ceea ce este Germania de astăzi în Europa. Fără a uita raportul ambiguu cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care întruchipează starea unei relaţii necesare pentru Europa, dar care nu mai este suficientă.
În timp ce reproşul deseori adresat Germaniei de a dori dominarea Europei trimite la o viziune a istoriei astăzi depăşită, articolele adunate în acest dosar explică de ce este astăzi liderul câteodată reticent al unei Europe în care idealismul a făcut loc pragmatismului.
Singură împotriva tuturor, Angela Merkel refuză consolidarea rolului BCE şi euroobligaţiunile. Dar chiar şi în Germania, unii experţi avertizează acum că obsesia ei faţă de disciplină ar putea aduce haosul în întreaga Europă.
Presa europeană este unanimă: la summitul din Bruxelles în 23 octombrie, cancelarul german şi-a dictat condiţiile partenerilor săi – inclusiv Franţei – pentru a scoate din criză euro-ul şi ţările cele mai îndatorate.
A găsi o soluţie la criza grecească şi a asigura viitorul monedei unice : miza summit-ului zonei euro este mare şi necesită ca preşedintele francez şi cancelarul german să îşi asume în sfârşit responsabilităţile, previne directorul ziarului Le Monde.
Angela Merkel se află la o răscruce de drumuri. Cu ocazia alegerilor de ieri, verzii au cucerit cetatea conservatoare din Baden-Württemberg, întorcând ţara cu josul în sus. Aceştia constituie acum un partid major. Dar cancelarul rămâne oricum la cârmă. Întrucât ea prevăzuse criza.
Pe 11 martie, în timp ce liderii zonei euro se întrunesc la Bruxelles pentru a găsi o cale de ieşire din criza economică, o femeie ar putea preveni, ea singură, divizarea UE în două blocuri concurente. Dar este Angela Merkel la înălţimea sarcinii ?
Angela Merkel nu va avea o sarcină uşoară. În timpul Consiliului European din 28 octombrie, dorinţa sa de a pedepsi statele deficitare va fi combătută de majoritatea omologilor săi. Acest rol de mamă strictă – Super-Mutti – este totuşi necesar, ne asigură Süddeutsche Zeitung.
Că este sau nu pe placul celor Douăzeci şi şapte, reuniţi în aceste zile la Bruxelles pentru a discuta, printre altele, de asistenţa adusă Greciei, cancelarul german impune disciplina în sânul Uniunii. Pentru ea, nu sunt numai interesele germane în joc, dar şi Uniunea aşa cum am cunoscut-o până acum.
A devenit un lucru aproape automat: de fiecare dată când apar polemici legate de modul în care Berlinul încearcă să îşi impună punctele de vedere pentru soluţionarea crizei datoriilor, germanilor li se aduce aminte de trecutul lor nazist. Care ar fi modul de reacţie? Publicaţia Die Zeit propune câteva răspunsuri.
Condescendentă dar eficace: Germania i-a agasat mult timp pe italieni. Dar astăzi, cu decentul Mario Monti la putere, le-ar plăcea să dea la rândul lor câteva lecţii.
130 de miliarde din cadrul celui de-al doilea plan de ajutorare a Greciei în schimbul punerii Atenei sub tutela unui comisar european însărcinat cu bugetul: această propunere germană, dezvăluită în ajunul Consiliului European din 30 ianuarie, este nici mai mult nici mai puţin decât o încălcare a suveranităţii unui stat, consideră presa europeană.
Prin faptul că persistă în a impune austeritatea fiscală partenerilor săi din zona euro, în timp ce, cu încăpăţânare, refuză să acorde Băncii Centrale Europene (BCE) un rol mai însemnat și, de asemenea, să sprijine mai hotărât datoriile naţionale, Germania este mai mult un obstacol, decât un ajutor, în susţinerea monedei unice europene – menţionează Antole Kaletsky.
Părinţi stricţi, copii renegaţi şi dragoste cu năbădăi: aceasta este familia Europa. Şi pentru jurnalistul de la Die Zeit care îi schiţează portretul, ea trebuie să-şi apere modelul său istoric de solidaritate.
Nu este foarte clar ce înseamnă leadershipul Germaniei în UE – germanilor le este chiar cel mai neclar. Un editorialist de la Spiegel Online caută răspunsul în două cărţi despre sufletul pierdut şi geniul ţării.
“Europa vorbeşte germană”, trâmbiţează parlamentarul german Volker Kauder. – Nu trebuie să exageraţi, avertizează Berliner Zeitung. O uniune de democraţii libere arată altfel.
Liderii zonei euro au micşorat datoria grecească şi au sporit suma ajutorului lor. Dar pentru Eleftherotypia, care consideră pe prima pagină că "tancurile germane sunt în planul de salvare", această decizie îi situează pe greci şi pe toţi europenii sub mantia Berlinului.
Curtea Constituţională a Germaniei a validat mecanismele de ajutor destinate zonei euro, dar în ultimă instanţă, dacă Europa chiar doreşte să se organizeze, constituţia federală va trebui rescrisă şi aprobată de către populaţie, previne editorialistul Heribert Prantl.
Cu un ministru al Afacerilor Externe înstrăinat, pe de-o parte, şi o coaliţie nu tocmai unită, pe de alta, guvernul Angelei Merkel trebuie traverseze un context internaţional din ce în ce mai dificil. Este o nesiguranţă care afectează întreaga Europă.
Publicând imaginea unui steag grecesc care acoperă sicriul monedei unice, Der Spiegel dezvăluie scopurile ascunse ale politicii germane : hegemonia germanică. Cel puţin aşa scrie cotidianul atenian To Vima.
După un secol XX turbulent, Germania a devenit motorul economic şi politic al Europei. Iar renaşterea Berlinului, capitala Germaniei, este simbolică pentru noul rol al ţării ca lider al unei Uniuni Europene din ce în ce mai integrată.
Pentru a salva zona euro, faceţi precum germanii. Acest mesaj, repetat adesea de către Angela Merkel, începe să fie auzit de partenerii săi. Dar pentru o Europă în criză, acesta este preţul care trebuie plătit, argumentează Die Zeit.
A abandona euro şi a reveni la moneda naţională: din ce în ce mai mulţi germani doresc această opţiune ca o soluţie pentru a ieşi din criză. O ipoteză riscantă dar deloc fantezistă, dacă credem unul dintre nenumăratele articole germane pe acest subiect.
Dacă criza grecească este cea mai gravă criză cu care Uniunea Europeană a avut de a face vreodată, este de asemenea un test pentru a vedea ce înseamnă Europa pentru Germania, scrie Gazeta Wyborcza.
În 14 iulie, deputaţii europeni dau startul unei noi legislaturi cu ambiţia de a-şi creşte influenţa asupra modului de funcţionare al Europei. Dar recenta decizie a Curţii constituţionale germane, care repune în discuţie propria lor legitimitate, ar putea schimba natura construcţiei europene, previne Wolfgang Münchau în Financial Times.
Candidat mai mult decât probabil pentru realegerea în funcţia actuală, preşedintele francez pare hotărât să propună un proiect economic conceput după modelul german. O strategie care uimeşte presa franceză.
Oare conducătorilor europeni le lipseşte un anume leadership, un simţ al conducerii pentru a face faţă crizei? Potrivit unui cronicar de la De Volkskrant, ceea ce îi frânează este mai degrabă diviziunea politică a epocii noastre şi opinia publică.
"Pactul pentru competitivitate" nu este atât o preluare franco-germană de control al UE, ci un pas înainte spre o Europă federală, susţine ziaristul Times Anatole Kaletsky. Din acest motiv schiţarea unui "guvern economic" în zona euro nu va uşura efectele crizei financiare.
La Bruxelles, în 28 şi 29 octombrie, Franţa şi Germania vor încerca să-şi convingă partenerii să modifice textele fundamentale ale UE pentru a face respectată rigoarea bugetară. Idee simplistă şi inutilă, răspunde un editorialist spaniol.
Înaintea adunării UE pentru stabilizarea zonei euro, preşedintele francez şi cancelarul german nu numai că s-au pus de acord în privinţa normelor noulul buget, dar au solicitat de asemenea rediscutarea Tratatului de la Lisabona. O trădare, consideră oficialii Comisiei Europene.
Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy n-ar fi putut să-şi aleagă mai bine momentul pentru a se certa, informează Die Zeit. Iar dacă principalii actori europeni nu reuşesc să se înţeleagă, Europa întreagă riscă să-şi piardă influenţa în restul lumii. 


















