Dosare
Europa şi "primăvara arabă"
O sete de libertate
-
Revoluțiile arabe
Ce înseamnă pentru noi revoluţiile arabe
30 mai 20111Mladá Fronta DNES Praga -
2 martie 20111Svenska Dagbladet Stockholm
-
10 februarie 20113Lidové noviny Praga
-
UE-Orientul Mijlociu
Şi arabii iubesc libertatea
4 februarie 20113Der Standard Viena -
Orientul Mijlociu
Nu vă atingeți de Egipt
2 februarie 20116The Guardian Londra
A învățat oare ceva Europa după câteva luni de revoluții arabe? Pentru Arshin Adib-Moghaddam, profesor la Universitatea din Londra, învățămintele nu ar trebui reduse doar la mitul unui conflict dintre civilizația islamică și cea vestică, ci ar trebui să fie angrenate într-o diplomație mult mai ambițioasă și independentă. 
Avangarda revoluţiei egiptene, Mişcarea din 6 apriliea fost parţial formată din mişcarea Otpor!, cauza prăbuşirii Iugoslaviei în 2000. 
Comparaţia revoltelor arabe din 2011 cu sfârşitul regimurilor comuniste în Europa este o născocire a minţii, consideră un jurnalist ceh, deoarece tradiţiile culturale şi politice sunt foarte diferite. Ceea ce nu înseamnă că democraţia nu va putea înflori într-o bună zi. 
Europa a urmărit fascinată mişcările de stradă din Egipt – şi totodată cu teamă. Deja a apărut întrebarea ce va urma în continuare. Viitorul este un risc, şi dacă odinioară nici noi n-am fi îndrăznit, în 1989, am fi stat şi acum în peşteri sau am fi trăit sub bici, scrie un autor austriac. 
Evenimentele din Egipt bucură orice iubitor al libertăţii civile, admite editorialistul cotidianului The Guardian, Simon Jenkins. Totuşi, având în vedere recordul său în privinţa intervenţiilor sângeroase şi inutile, Occidentul ar trebui să se gândească de două ori înainte de a se amesteca în lupta statelor musulmane pentru autodeterminare. O diplomaţie de regândit
-
Diplomaţie
Salvaţi soldatul Ashton
1 aprilie 20117El País Madrid -
31 martie 20112La Stampa Torino
-
UE-Libia
Diplomaţia europeană dezarmată
21 martie 20111Presseurop -
Europa-Libia
Dovada forţei, în sfârşit
18 martie 20112Presseurop -
17 martie 20115La Repubblica Roma
-
Editorial
Când Gaddafi va fi câştigat
14 martie 20114Presseurop -
11 martie 20111PresseuropPresseurop
-
Ajutoare europene
Estul şi Sudul îşi dispută banii
9 martie 2011De Standaard Bruxelles -
Revoluţii arabe
Zapatero pledează pentru o intervenţie în Libia
7 martie 20112PresseuropEl País -
Revoluţii arabe
Spania: exemplu de urmat
4 martie 20112Le Monde Paris -
Nordul Africii
Noua frontieră a Europei
1 martie 20114La Stampa Torino -
Diplomaţie
Europa inventează doctrina zero
25 februarie 20116El País Madrid -
23 februarie 20111PresseuropLe Monde
-
22 februarie 2011Presseurop
-
UE-Libia
Încleştarea cu Gaddafi
21 februarie 2011PresseuropPresseurop -
Revoluţii arabe
Lady Ashton în barca întârziaţilor
17 februarie 2011Libération Paris -
Revoluţii arabe
Motive pentru a fi optimişti
17 februarie 20111PresseuropDie Zeit -
Europa-Egipt
Stabilitatea, obiect de cult malefic
4 februarie 2011PresseuropDie Tageszeitung -
UE | Egipt
O ocazie unică
31 ianuarie 20111Presseurop -
28 ianuarie 2011PresseuropThe Independent
-
Magreb
Prieteni noi, relaţii noi
20 ianuarie 20113Le Monde Paris -
Franța-Tunisia
Parisul, spectator pasiv al revoluției
18 ianuarie 20111Presseurop -
Democraţie
Tunisienii aşteaptă sprijinul nostru
17 ianuarie 2011Frankfurter Allgemeine Zeitung Frankfurt -
UE-Magreb
Evenimente atât de previzibile...
10 ianuarie 2011Le Soir Bruxelles
În timp ce criza libiană se desfăşoară la porţile Europei, Înaltul Reprezentant pentru politica externă a UE este total absent de pe scenă. „Ne putem întreba dacă postul acesta mai are vreun sens", scrie analistul José Ignacio Torreblanca.
Franţa şi Marea Britanie au luat iniţiativa în privinţa Libiei şi au ocupat posturile cheie ale Serviciului european pentru acţiune externă, nimicind tentativa de construire a unei dipomaţii europene care de abia se contura. Ca urmare, unii cred că ar fi mai bine să fie încredinţată politica externă a UE direct Parisului şi Londrei. 
Europenii sunt în linia întâi în conflictul împotriva regimului libian. Dar Uniunea Europeană este mută şi neputincioasă, supusă voinţei statelor ei membre agăţate posesiv de prerogativele lor, şi inconsecvenţelor germane. 
Regimul libian a anunţat încetarea focului, în 18 martie, la câteva ore doar de la un vot al ONU, care aproba operaţiuni militare împotriva sa. Această decizie va simplifica poate o situaţie pe care presa europeană o considera ca fiind riscantă, dar aprobând în acelaşi timp un eventual război.
Atitudinea europenilor în faţa durei represiuni a libienilor evocă laşitatea de care au dat dovadă în timpul războiului din Bosnia, scrie intelectualul italian Adriano Sofri. Din cauza tergiversării, ei dau impresia de a se dezinteresa total de drama care se desfăşoară la uşile lor. 
În timp ce UE pregăteşte un program de susţinere economică şi politică pentru ţările din Africa de Nord aflate în tranziţie, unele state membre insistă pentru ca vecinătatea orientală a Europei, mai ales Caucazul, să nu fie uitată.
Primul ministru spaniol, primul lider european care să fi vizitat Tunis, în 2 martie, a propus 300 milioane de euro şi sprijin politic. Iată ceea ce ar trebui să fie politica Europei în ţările arabe care se democratizează, consideră Le Monde. 
Cu treizeci de ani în urmă nimeni nu ar fi prevăzut procesul care a adus ţările din fostul bloc comunist în Uniunea Europeană. Acum când acelaşi lucru se întâmplă cu naţiunile arabe, UE trebuie să le ofere şi lor aceeaşi ocazie de a întări democraţia: o adevărată perspectivă de a deveni membru. 
În situaţiile importante, toate marile puteri au o doctrină diplomatică clară, pe care o aplică în funcţie de interesele lor. În faţa revoluţiilor arabe, ar fi momentul ca şi Europa să aplice una, consideră editorialistul José Ignacio Torreblanca. 
Represiunea sângeroasă a poporului libian de către regimul lui Gaddafi accentuează problema Europei în faţa mişcărilor de revoltă arabe, constată presa europeană, care cere o acţiune concretă şi coordonată. 
Pe 16 februarie, Catherine Ashton a anunţat un ajutor de 258 de milioane de euro până în 2013 pentru Tunisia. Pentru Libération, a fost nevoie să ajungă bărcile cu emigranţi tunisieni pe coastele Lampedusei pentru ca UE să acorde în sfârşit sprijinul său activ revoluţiei tunisiene. 
După cacofonia şi ezitările care au urmat "Revoluţiei de iasomie" în Tunisia, UE pare a fi din nou paralizată în faţa revoltei egiptenilor împotriva regimului lui Hosni Mubarak. Şi totuşi, scrie presa europeană, aceasta ar fi o şansă de a sprijini democraţia în vecinătatea mediteraneană. 
Dacă Europa vrea să favorizeze cu adevărat democratizarea Tunisiei, ea nu se poate restrânge doar la oferte de ajutor, scrie un specialist al lumii arabe. Acum trebuie regândită întreaga strategie de vecinătate cu ţările arabe mediteraneene. 
Depăşit de evenimente, întârziind să îi susţină pe democraţi, guvernul francez a părut să susţină regimul lui Ben Ali până la capăt. Astăzi îi e greu să îşi justifice poziţia. 
După ce bunul prieten al europenilor, Ben Ali, a fugit, forţele democratice tunisiene au intrat într-o cursă contra vechii gărzi a regimului. De data aceasta, Europa va şti oare să le ajute? 
Susţinând guvernele care se află la putere în Africa de Nord în ciuda corupţiei, a nepotismului şi a violării drepturilor omului, UE are o anume responsabilitate în nemulţumirile care se manifestă în aceste zile în Tunisia şi Algeria. Iată de ce este momentul ca Europa să susţină în sfârşit o nouă clasă politică aflată în slujba cetăţenilor. Unda de şoc în Europa
-
Spania-Tunisia
Mică lecţie de democraţie obosită
6 iunie 20113De Volkskrant Amsterdam -
Criza libiană
Războiul a divizat Europa
5 aprilie 20114El País Madrid -
Politica de vecinătate
Nori negri deasupra Mare Nostrum
22 martie 2011La Repubblica Roma -
Editorial
Cumpăna alegerilor
7 martie 2011Presseurop -
Criza libiană
Malta cere ajutor
28 februarie 2011PresseuropThe Times of Malta -
Imigraţie
Lampedusa, un avanpost în plină furtună
24 februarie 20113La Stampa Torino -
UE-Libia
Josnicia europenilor
23 februarie 20112El País Madrid -
Revoluţiile arabe
Europa, iată ce te aşteaptă
21 februarie 20111El País Madrid -
Imigraţie
Hai să le dăm o slujbă!
18 februarie 20112La Repubblica Roma -
Marea Mediterană
O provocare pentru democraţia noastră
15 februarie 2011Der Standard Viena -
14 februarie 2011La Stampa Torino
-
1 februarie 2011PresseuropHospodářské noviny
-
1 februarie 2011PresseuropI Kathimerini
-
Editorial
Lecţia tunisiană
21 ianuarie 20111Presseurop
În Tunis, o jurnalistă a cotidianului De Volkskrant a asistat la o scenă uimitoare: tineri "indignaţi" spanioli manifestau în faţa ambasadei lor. Din dialogul purtat cu tunisienii a rezultat o reflecţie asupra sistemului nostru politic. 
Criza libiană a favorizat izbucnirea, la lumina zilei, a contradicţiilor care marchează Uniunea Europeană: în materie de politică industrială, de relaţii internaţionale şi de imigraţie, domnesc interesul naţional şi corolarul său, absenţa de solidaritate. 
Ignorată la începutul construcţiei europene, Mediterana a fost între timp ţinta mai multor tentative de integrare, toate neizbutite. Criza actuală pe ţărmul sudic arată că este necesară o nouă abordare. 
De la mijlocul lunii februarie, insula italiană a primit mai multe mii de imigranţi veniţi cu vaporul din Tunisia. Cu mijloace reduse, în condiţii meteo mizerabile şi fără nici un sprijin politic, locuitorii încearcă să gereze situaţia. Reportaj dintr-o zonă unde se vorbeşte despre stare de război. 
În faţa masacrelor perpetuate de regimul lui Gaddafi în Libia, cum se pot oare mulţumi ţările europene să dea doar telefoane care să incite la "reţinere"? Cum de se pot limita doar la îngrijorarea faţă de afluxul de refugiaţi? Cotidianul El Pais se indignează într-un editorial. 
Terorism, imigraţie, economie: pentru europeni, valul de revolte care zguduie lumea arabă este plin de pericole mai mult sau mai puţin clare. El País a încercat să separe adevărul de fals.
Guvernul italian cere Uniunii Europene, în baza principiului asistenţei reciproce, să ofere ajutor în problema imigranţilor sosiţi pe insula italiană Lampedusa, nu doar contribuind la suportarea costurilor pentru patrulele maritime, aşa cum procedează deja Frontex, ci preluând cel puţin o parte din refugiaţii care ajung pe coastele italiene. 
Revoluţii în Tunisia şi Egipt, aflux de refugiaţi în Lampedusa: UE continuă să fie prinsă nepregătită. Pentru a preveni noi crize, ea ar trebui să ia în considerare cât de curând o asociere cât mai strânsă cu putinţă a Statelor din Maghreb, consideră Der Standard. 
Profitând de căderea regimului lui Ben Ali, mii de tunisieni s-au îmbarcat în direcţia Europei. Debarcarea lor pe apropiata insulă italiană Lampedusa şi haosul provocat prefigurează ceea ce s-ar putea întâmpla pe malul sudic al UE dacă sistemul de control al emigraţiei instituit cu ţările nord-africane ar dispărea. Editorial
În timp ce lumea arabă este zdruncinată de un vânt de Libertate care emană dinspre o generaţie tânără care se sufocă, Europa pare a fi incapabilă să ia iniţiative şi să-şi asume rolul pe care poziţia şi istoria sa i-l impun. Diplomaţia Uniunii, incarnată de Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, nu reuşeşte să-şi facă auzită vocea şi pare a fi codaşă în raport cu Washington. Cât despre cancelariile celor Douăzeci şi şapte, ele oscilează între o tăcere jenantă şi încurajări moderate adresate manifestanţilor, părând în acelaşi timp extrem de indecise în a abandona despoţii pe care i-a susţinut până acum.
