“Alegătorii obligă antipozii să realizeze o coaliţie”, rezumă astfel Het Financieele Dagblad rezultatele scrutinului din 12 septembrie, în urma căruia conservator-liberalii primului ministru actual, Mark Rutte, şi laburiştii din PvdA, condus de Diederik Samsom, au ieşit învingători, ocupând 41 şi respectiv 39 de locuri din cele 150 ale Camerei deputaţilor. Deşi victoria celor două partide este considerată “istorică”, acestea obţinând majoritatea, este foarte probabil ca ele să aibă nevoie de un al treilea partid pentru a putea consolida formarea unui guvern, consideră cotidianul economic:

niciodată până acum, adepţii pieţei libere de la VVD şi dresorii pieţei de la PvdA nu au putut să formeze un guvern majoritar fără un al treilea partid. În schimb, rămâne de văzut dacă Rutte şi Samsom vor da naştere unei coaliţii roşu-albastru în doi. În domeniile locuinţei, ale muncii şi ale securităţii sociale sunt la kilometri distanţă unul de altul. […] Nu este imposibil ca ei să ceară unui alt sau altor două partide de centru să participe pentru a pune puţin ulei în mecanismul coaliţiei.

Pentru Trow, votul a arătat clar preferinţa olandezilor pentru un guvern de centru:

[scrutinul a] indicat clar direcţia pe care trebuie să o urmeze naţiunea. Conform electoratului, viitorul se află în Europa, iar soluţiile crizei se găsesc, din punct de vedere politic, la centru. PvdA şi VVD sunt obligaţi să formeze un guvern care marchează acest viraj. […] Alegătorii s-au săturat de polarizare, este evident.

Martin Sommer, cronicar la De Volkskrant, nu împărtăşeşte această opinie: după părerea lui, olandezii au votat pentru a protesta, mai degrabă decât pentru a alege centrul şi s-au exprimat mai ales “în mod strategic” referitor la poziţia primului ministru:

alegerea VVD-ului sau a PvdA-ului reprezintă mai degrabă o aprecieze negativă. Una din motivaţiile principale pentru votul acordat lui Samsom era că Rutte nu avea dreptul de a redeveni prim-ministru din cauza alianţei pe care a încheiat-o cu Wilders [în guvernul precedent]. Şi invers, antipatia faţă de Samsom, considerat adesea ca fiind surescitat şi socialist, a fost unul din argumentele principale pentru a-i acorda votul lui Rutte.

De Volkskrant constată de altfel, după verdictul Curţii Constituţionale germane de la Karlsruhe referitor la MES, că rezultatul alegerilor reprezintă în orice caz o a doua “veste bună pentru un euro asaltat”:

revolta temută a alegătorilor olandezi împotriva Europei nu a avut loc. În ciuda aşteptărilor lui Wilders, tentativa sa de a face din alegeri un referendum despre Europa a eşuat.