“Adevărul”, titrează Handelsblatt care pune capăt brusc presupusei parcimonii a statului german, sprijinit de cifre. Oficial, datoria germană în 2011 este de 2 000 de miliarde de euro. Dar nu este decât o jumătate de adevăr, deoarece cea mai mare parte a cheltuielilor prevăzute pentru pensionari, bolnavi şi persoanele dependente nu sunt incluse în calcul. Potrivit noilor cifre, adevărata datorie ajunge la 5 000 de miliarde de euro suplimentare. Germania ar fi deci îndatorată cu 185% din produsul său intern brut şi nu cu 83% cum a anunţat oficial. În comparaţie, datoria grecească ar trebui să fie de 186% din PIB în 2012, iar datoria italiană este în prezent de 120%. În comparaţie, datoria grecească ar trebui să fie de 186% din PIB în 2012, iar datoria italiană este în prezent de 120%. Pragul critic dincolo de care datoria striveşte creşterea este de 90%. După venirea sa la putere, în 2005, Angela Merkel, “a creat tot atâtea datorii ca toţi cancelarii din ultimele patru decenii la un loc”, remarcă economistul-şef al cotidianului economic. “Aceste 7 000 de miliarde de euro sunt un cec fără acoperire pe care l-am semnat şi pe care copiii noştri şi nepoţii vor trebui să-l plătească”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.