"Cum să salvăm euro". Într-un lung şi detaliat articol, The Economist scrie că "singurul mijloc prin care putem opri spirala descendentă de astăzi este un act colectiv de voinţă comună, al tuturor guvernelor din zona euro, pentru a ridica un baraj de măsuri financiare pentru a combate criza şi pentru a aşeza guvernanţa euro pe baze cu mult mai solide".

Pentru acesta, săptămânalul consideră că

o operaţiune de salvare trebuie să facă rapid patru lucruri. În primul rând, să indice clar care din guvernele Europeii sunt insolvabile, acordând un sprijin ilimitat guvernelor solvabile dar şi restructurând datoria acelor state care nu o vor mai putea niciodată rambursa. În al doilea rând,trebuie consolidate băncile europene pentru a ne asigura că pot suporta o datorie suverană. În al treilea rând, politica maro-economică a zonei euro trebuie să treacă de obsesia sa de reducere bugetară spre o agendă clară a creşterii economice. Şi în sfârşit, trebuie demarat un proces de creare a unui nou sistem pentru a evita ca o asemenea pagubă să se reproducă.

Bazată pe teste de stres eficace (care ar trebui să includă printre simulări o eventuală datorie suverană grecească), Banca Centrală Europeană ar trebui să înceapă o recapitalizare a băncilor europene, ca şi să-şi ia un angajament de a furniza lichidităţi ilimitate atâta timp cât este necesar.

BCE ar trebui în acelaşi timp să declare că "este pregătită la nevoie să sprijine toate datoriile ţărilor solvabile" şi că este "gata să folosească resurse ilimitate pentru a calma panica pieţelor".

Realizând că "tristul adevăr asupra monezii unice este că e cu mult mai uşor să intri în zona euro decât să ieşi", trebuie să recunoaştem că retragerea germană din eurozonă "ar fi la fel de teribilă" ca una greceasă. Iar pentru The Economist, "problema nu este de a şti dacă euro a fost prost vândut sau dacă a fost din start o idee proastă, problema este de a şti cum să-l păstrezi. Ar fi oare mai ieftin să îl distrugi acum? Sunt oare mai greu de suportat politicile europene de redesenare a unui plan de salvare a euro?"

The Economist este de acord cu faptul că planul nostru de salvare "începe cu un deficit democratic care trebuie corectat şi că etapele spre o uniune fiscală sunt din ce în ce mai probabile". "Însă trebuie să existe modalităţi pentru guvernele sănătoase de a le forţa pe cele bolnave să păstreze direcţia pentru ca crearea unui nou stat federal să nu fie necesară". Altfel, la apusul zilei, "alternativa ar putea fi nu doar prăbuşirea monezii unice ci şi a pieţei unice şi a întregului proiect european. Iar pe această problemă, conchide The Economist, ultimul cuvânt îl va avea electoratul german".