"Cât costă un imigrant?" Această întrebare a fost pusă oficial guvernului olandez de către partidul lui Geert Wilders (PVV, Partidul pentru libertate), în 22 iulie trecut. In 10 septembrie, guvernul a încercat un răspuns: "Noi nu ţinem contabilitatea valorii economice a fiinţelor umane", a explicat Eberhard Van der Laan, ministrul Integrării, în cotidianul Trouw. El spune că nu a vrut să răspundă de teamă ca partidul xenofob să nu instrumentalizeze cifrele şi să facă din ele un argument în favoarea expulzării musulmanilor.
Chiar dacă celelalte partide califică întrebările PVV ca fiind "ignobile şi condamnabile", acesta are dreptul, potrivit lor, la un răspuns ceva mai precis din partea guvernului. Ministrul afirmă gata să facă calcule asupra efectelor politicii de imigraţie, dar că refuză să calculeze "costul" indivizilor. Pentru PVV, acest fals răspuns este dovada că contribuabilul este obligat să asume preţul imigraţiei de masă.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.