"Criza euro: băncile sunt sub presiune", titrează Le Figaro. Ipoteza unui faliment grec nu mai este tabu, explică acest cotidian, "băncile Vechiului Continent se regăsesc sub o formidabilă presiune în Bursă". Trei bănci franceze, BNP Paribas, Société Générale şi Crédit agricole se află în prima linie, cu o expunere cumulată la cea a datoriei publice italiene de aproximativ 37 de miliarde de euro şi aproximativ 6 miliarde faţă de datoria publică grecească. În timp ce agenţia de rating Moody's ar putea degrada nota de credit săptămâna aceasta, "dezbaterea este în toi pentru a şti dacă băncile europene, care deţin în bilanţurile lor pachete de împrumuturi de stat provenind din ţările fragilizate ale zonei euro dispun de suficient capital", comentează cotidianul. Şi dacă statele trebuie sau nu să sară în ajutorul lor.
Însă, după cum titrează Publico, la trei ani de la falimentul băncii Lehman Brothers, "salvarea băncilor a costat deja 2 000 de miliarde de euro" în ajutoare directe către state, la care trebuie adăugate cele 3 000 de miliarde de euro (dintre care 500 de miliarde de la Banca Centrală Europeană) injectate de băncile centrale pentru a oferi mai multe lichidităţi sistemului financiar mondial, precizează Le Figaro. "Căderea actuală dovedeşte că sprijinul acordat băncilor de către guverne nu a servit la reactivarea economiei", consideră cotidianul, care se întreabă retoric: "La ce bun să salvezi sistemul bancar mondial în detrimentul banilor populaţiei?"
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.