"Europa vrea un guvern belgian", titrează Le Soir. "Comisia Europeană şi-a pierdut răbdarea" şi va lansa în 12 septembrie, cu ocazia publicării raportului asupra stării finanţelor publice ale statelor membre ale UE, o avertizare oficială adresată Belgiei. O intervenţie în afacerile interne belgiene care se justifică prin deteriorarea creşterii economice din zona euro, şi în particular în Germania, explică acest cotidian. Zona euro se teme într-adevăr că o Belgie fără guvern din aprilie 2010 să nu devină viitoarea ţintă a pieţelor financiare. Această avertizare apare într-un moment crucial al negocierilor începute de Elio di Rupo. Şi "este poate esenţial", analizează Le Soir în editorialul său: cererile UE adresate politicienilor belgieni ar putea accelera ritmul negocierilor. "Sau, dimpotrivă, să accelereze o reaşezare în post temporară, dar totală, a echipei Leterme II" [guvernul care a demisionat dar care se ocupă de afacerile ordinare]. Cotidianul conchide: "E greu de imaginat o presiune externă mai puternică decât atât!".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.