Un raport asupra reformei procedurii penale în Franţa, înmânat în 1 septembrie preşedintelui Nicolas Sarkozy, preconizează suprimarea judecătorului de instrucţie şi întărirea rolului procurorului, sub tutela ministrului de Justiţie. Chiar dacă această reformă apropie sistemul francez de cel al multor ţări democratice care organizează confruntarea între acuzare şi apărare, Libération se teme că reforma va repune în discuţie independenţa justiţiei faţă de puterea politică. Căci în celelalte ţări, consideră cotidianul, "puterea politică lasă prin tradiţie ca justiţia să-şi urmeze circuitul. Nimic asemănător în Franţa. Din timpuri imemoriale, politicienii (...) nutresc o dorinţă de răzbunare asupra acestor judecători care sunt consideraţi vinovaţi de a amesteca prea mult în afacerile celor puternici".
"Veche figură conducătoare a anchetei judiciare în majoritatea ţărilor din Europa continentală", funcţia de judecător de instrucţie nu mai există în Germania şi Italia de 20 de ani. Doar Spania, Belgia şi fostele democraţii populare au mai conservat-o încă.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.