"Potrivit judecătorilor, turcii nu au obligaţia de a se integra" în societatea olandeză, scrie Trouw pe prima pagină. Marţi 16 august, Înalta Curte Administrativă din Utrecht (instanţă judiciară administrativă supremă în Olanda) a considerat că "politica de integrare a Olandei este contrară unei convenţii a Uniunii Europene". Ziarul explică faptul că din 2007 Legea Integrării îi obligă pe toţi imigranţii să urmeze o formaţie (plătită) de limbă şi obiceiuri olandeze şi a trece ulterior printr-un examen. Anumiţi turci nereuşind să treacă de acest examen au fost obligaţi să plătească o amendă, în caz contrar fiindu-le refuzată viza de sejur. Ori, potrivit judecătorilor, Convenţia de la Ankara, semnată între UE şi Turcia în 1963, stipulează că turcii – ca şi alţi cetăţeni ai UE – nu trebuie să fie "necăjiţi" cu astfel de obligaţii dacă doresc să muncească sau să locuiască pe teritoriul UE. Potrivit ziarului, pentru a conturna decizia Înaltei Curţi, ministrul Afacerilor Externe a anunţat că intenţionează să impună "o şcolarizare obligatorie independentă de vârstă", care i-ar obliga pe toţi cetăţenii să aibă un nivel minim de studii şi pe toate persoanele domiciliate în Olanda să cunoască limba olandeză.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.