“Cine iubeşte, pedepseşte”, iată soluţia lui David Cameron pentru “Marea Britanie cea divizată”, titrează The Guardian, care scrie despre încercările guvernului britanic de a lămuri cauzele şi efectele recentelor revolte. Câteva mii de ofiţeri de poliţie vor face pregătire pentru cazuri de acest gen, scrie cotidianul, în timp ce primul ministru a promis “să redea viaţa” celor 120 000 de familii afectate de ceea ce el numeşte “un colaps moral în slow-motion”.
Între timp, magistraţii au primit permisiunea controversată de a nu ţine cont de liniile obişnuite pentru sentinţe când este vorba de pedepsirea scandalagiilor. Un student de 23 de ani “a fost trimis la închisoare pentru şase luni pentru că a furat sticle de apă în valoare de 3.50£ (3.98 euro) dintr-un supermarket”.
Pentru un presupus progresist, observă un jurnalist de la The Guardian, Cameron foloseşte un limbaj à la Thatcher îngrijorător: “rece, cinic şi pe alocuri chiar ciudat”. Critici ai reacţiei lui Margaret Thatcher la revoltele din 1981 au descris “incapacitatea sa de a adopta o atitudine corectă când a fost nevoie de un sens mai larg al înţelegerii sociale”. Am putea spune acelaşi lucru despre Cameron astăzi.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.