Oare FMI aduce ghinion francezilor? După demisia directorului său general, Dominique Strauss-Kahn, în luna mai, ca urmare a arestării sale pentru agresiune sexuală, este rândul succesorului în post, Christine Lagarde, de a se afla între chingi.Fostul ministru francez al Finanţelor este în inima unei anchete judiciare asupra rolului avut în rezolvarea unui litigiu care punea faţă în faţă o bancă naţionalizată în faliment, Credit lyonnais, şi omul de afaceri Bernard Tapie. Lagarde este bănuită de a fi abuzat de funcţia deţinută pentru a însărcina în 2008 judecători arbritari – deci privaţi – de a regla afacerea, care dura din 1993. Aceştia au decis în favoarea lui Tapie, ordonând statului să-l despăgubească cu suma de 390 de milioane de euro.
"Lagarde are picioarele în Tapie", titrează astfel Libération [joc de cuvinte, 'tapis' însemnând covor], care aminteşte astfel "proximitatea sa cu şeful statului", Nicolas Sarkozy. Pentru cotidianul de stânga, directoarea FMI "se găseşte, fragilizată, într-o instituţie care cere din partea conducătorilor săi un comportament etic, integritate, imparţialitate şi discreţie". Mai prudent, ziarul de dreapta, Le Figaro, cere în editorialul său "să ne ţinem la distanţă de orice excitare mediatică", şi aminteşte că "o instrucţie rămâne o procedură judiciară foarte normală". La rândul său, cotidianul catolic La Croix consideră că "noua situaţie din Paris nu o va ajuta [pe Christine Lagarde]. Nici la Washington şi nici în rezolvarea crizelor internaţionale".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.