"DSK se întoarce", titrează Libération. Eliberat “pe cuvânt” pe 1 iulie după ce au apărut îndoieli referitoare la mărturia celei care l-a acuzat, fostul patron al FMI este din nou în centrul speculaţiilor politice din Franţa. Chiar dacă Dominique Strauss-Kahn este în continuare acuzat de agresiune sexuală în New York, această schimbare “complică din nou socotelile socialiste” pentru desemnarea unui candidat la alegerile prezidenţiale din 2012, pentru care se mai pot depune candidaturi până pe 13 iulie. S-a discutat mult despre o eventuală candidatură a lui DSK dacă este declarat nevinovat, dar anturajul său “nici nu vrea să se gândească la asta, insistând asupra unei proceduri judiciare care trebuie să meargă ‘până la capăt’”, scrie Libération.
Aşteptând, comentatorii sunt interesaţi de sistemul judiciar american. Le Monde a criticat aspru sistemul american “şocant” în care “procurorul este ales iar realegerea sa depinde de rezultate” şi “modul în care s-a pus în acţiune maşina mediatico-juridică americană, chiar în momentul în care ar fi fost nevoie să nu se grăbească şi să dea dovadă de prudenţă”. Din contră, Libération salută rapiditatea sistemului american: “O parte dintre acuzaţii dizolvându-se, justiţia americană a tras consecinţele cu o rapiditate fulgerătoare, pe care trebuie să o salutăm. Oferă astfel o lecţie: în esenţă failibilă, justiţia este cea care se îndoieşte şi ştie să-şi admită greşelile.”
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.