După două evadări într-o lună, clasa politică belgiană se întreabă cum ar putea face faţă înmulţirilor cazurilor de evadări din închisori : în trei ani, 80 de prizonieri au reuşit să scape, dintre care o parte în elicoptere. De Standaard scrie că : "o închisoare fără evadări este o utopie deoarece închisorile servesc pentru două obiective. Pe de o parte, ele trebuie să priveze deţinuţi de libertate iar pe de altă parte ele trebuie să pregătescă reintegrarea lor în societate, ceea ce implică tot felul de contacte cu lumea exterioară".
Cotidianul flamand sugerează opt mijloace de a face faţă evadărilor. Pe lângă instalarea unui filet anti-elicopter, adaptarea închisorilor şi formarea de gardieni, ziarul pledează pentru un mai amplu acompaniament al deţinuţilor deoarece "este în interesul deţinuţilor dar şi al societăţii ca aceştia să fie pregătiţi pentru reinserţia în societate".
Conform lui Tony Van Pars, specialist juridic creştin-democrat, Belgia trebuie să se inspire din modelul ţărilor scandinave : "deţinuţii trebuie să fie acompaniaţi individual, ei trebuie să aibă posibilitatea de a urma o terapie, o formaţie, de a munci, de a face sport şi de a se amuza".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.