În ajunul sărbătorii naţionale helvete, în 1 august, un grup de intelectuali, Clubul helvetic, lansează un apel solemn în favoarea adeziunii Elveţiei la Uniunea Europeană. Adeziunea, susţin semnatarii, ar reda ţării posibilitatea de a participa le dezbaterea europeană. Izolată de către criză, "Elveţia are acum măsura solitudinii sale", comentează Le Temps. "Protestele de virtute ca şi neutralitatea elveţiană nu (...) mai au mare credit, nici prea multă utilitate. Insuccesele acestui annus horribilis indică dimpotrivă că, în mintea celor mai buni prieteni ai săi, Elveţia nu mai este preţiosul stabilizator pe care l-am protejat atâta timp".
Dacă nimeni nu-şi face vreo iluzie asupra impactului imediat al acestui manifest, el permite în schimb relansarea oportună a dezbaterii asupra locului Elveţiei pe tabla de şah europeană. "Aveţi o altă ambiţie pentru o zi de Sărbătoare naţională?", interoghează cotidianul.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.