După trei săptămâni de campanie fără nici un relief, "o ceartă începe abia să se stârnească în jurul subiectului Turcia", constată Le Monde.
Mai mulţi candidaţi îl acuză pe preşedintele Sarkozy de "dublu limbaj" fiindcă acesta şi-a reafirmat opoziţia contra aderării Turciei la UE, dar deschisese el-însuşi două capitole de negocieri când era la preşedinţia UE, în 2008. "UMP (Uniunea pentru o mişcare populară, partidul preşedintelui), protestează (...) dar sunt de fapt încântaţi de a fi pus această linie de clivaj pe masă", scrie Le Monde. Pe teren, cealaltă mare temă a campaniei este criza – principalul subiect de îngrijorare a francezilor. Fiecare candidat şi-o însuşeşte în felul lui: François Bayrou din MoDem (Mişcarea Democrată, centru) îi acuză pe Nicolas Sarkozy şi pe José Manuel Barroso că nu au pus în mişcare un adevărat plan de relansare europeană, euro-scepticul Philippe de Villiers atacă "liberalismul necontrolat" şi preconizează o repliere a Statelor membre fiecare pe frontierele lui, partizanii Europei reafirmă că "împreună ne descurcăm mai bine" etc. "Europa, protecţie sau ameninţare ? Este marea întrebare a acestei campanii" rezumă cotidianul. Iar despre idea că scrutinul din 7 iunie ar risca să se reducă pentru câţiva la un vot sancţiune contra politicii naţionale, Le Monde scrie : "UMP a plasat în centrul campaniei sale apărarea bilanţului şefului statului, dar prin ricoşeu face din anti-sarkozism tema cea mai împărtăşită din această campanie."
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro.
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi.
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.