Previziunile economiştilor americani sunt pe cale să se îndeplinească: euro divizează mai mult decât îi uneşte pe cetăţenii europeni, constată Die Zeit. “Nordul nu mai vrea să fie casier, Sudul vrea să se debaraseze de agenţii colectori. Pentru contribuabilul german, economiile sale salvează băncile germane”. Partidele eurosceptice au luat avânt, ca şi cele naţionaliste, populiste şi alte casandre ale crizei. “Istoria nu este un proces linear”, previne săptămânalul din Hamburg, şi “Europa poate să se dezintegreze în acelaşi mod cum s-a unit, dacă nu punem punct acestui proiect al elitei fără participarea cetăţenilor şi dacă nu începem să dezbatem democratic”.
“Prin manevrele lor neîndemânatice, forţele politice stabilite deja au pierdut multă credibilitate. Poate că nu rămâne decât ofensiva – un referendum european referitor la viitorul monedei euro. Poate că schimbul de argumente ar putea să-i convingă pe sceptici. Ar fi o afacere riscantă, pentru că nimeni nu ştie cum s-ar sfârşi. Dar în democraţie nu putem guverna împotriva poporului. Ceea ce este clar, este că problemele economice ale euro – oricât ar fi de grave – pot fi rezolvate. Dacă uniunea monetară se prăbuşeşte, va fi din motive politice”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.