"Ajutor ignorat", rezumă pe prima pagină Publico, care aminteşte că "61 de imigranţi, printre care şi câţiva copii, au murit de foame şi de sete după ce au strigat în gol după ajutor". Potrivit informaţiilor publicate de cotidianul britanic The Guardian în 9 mai, un vapor, plecat din Tripoli în 25 martie cu 72 de imigranţi la bord, ar fi rătăcit se pare, după o pană de motor, timp de 16 zile la rând pe Mediterana înainte de a se reîntoarce în final în Libia. Potrivit The Guardian, supravieţuitorii afirmă că au fost reperaţi de un avion militar şi de un portavioane. "Alianţa atlantică (NATO) neagă primirea vreunui SOS, însă italienii recunosc faptul că au fost avertizaţi", adaugă Publico. La rândul său, statul major francez, incriminat de The Guardian, "a negat categoric informaţia scrisă la modul condiţional", informează cotidianul francez Libération, care precizează că "potrivit NATO, doar un singur portavioane se afla în zonă la acea dată, nava italiană Garibaldi". Pentru Publico, această afacere este "ruşinea Europei" şi este "dificil să crezi negările oficiale (...) când manevrele lui Berlusconi şi Sarkozy pentru a închide frontierele în faţa imigranţilor africani (cu bunăvoinţa Comisiei Europene) sunt arhicunoscute". Publico cere deschiderea unei anchete oficiale "căci astăzi nimeni nu cunoaşte numărul victimelor acestui exod african care ar trebui să ruşineze Europa. (...) Dreptul maritim, respectul drepturilor omului şi chiar sensul comun obligă la ajutorarea tuturor naufragiaţilor", se indignează cotidianul.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.